Primăvara lui 2022 mi-a adus prima întâlnire cu Munții Locvei din acest an, ba chiar am reușit să parcurg un frumos traseu de o zi, așa cum ne place nouă să facem… nici prea greu dar nici prea ușor, mai deloc periculos, un traseu la Lacul Dracului împreună cu prietenii mei de drumeție, Mely, Ion și Daciana. Nu mai reușim să mai adunăm toţi oamenii de altă dată în aceste frumoase ture din Cheile Nerei, odată pentru că unii și-au făcut alți prieteni sau ies prin alte grupuri, iar alţii sunt de-a dreptul "ocazionali". Câteodată este mai importantă compania, prietenia, întâmplările care ne-au unit de câțiva ani încoace, așa că fiecare experiență de acest gen este deosebită, unică… altfel. Deci, sâmbătă dimineața, după un somn consistent, pornim la drum spre Cărbunari, grupați în mașina lui Ion.
Deși am mai fost la Lacul Dracului (aici), acum a fost puțin altfel.
E primăvară, și numa ea ne îndeamnă!
Am consultat site-ul meteoblue.com și am stabilit că sâmbătă vom avea zi frumoasă, așa că la 7 dimineața plecăm din Timișoara iar la orele 10.00 parcăm mașina și plecăm deja pe traseu... Drumul cu mașina care leagă Sasca Montană de Cărbunari, este o adevărată aventură, trebuie mers cu grija pentru că este ca cel din imagine, macadam, pietriș, denivelări, asemănător unui drum forestier cu toate că avea cândva asfalt. Cam 3 ore am făcut până acolo, cu o scurtă oprire la o brutărie din Grădinari, de unde am luat niște pâine, ca să avem cu noi pe munte.
Poiana Logor.
Cam acestea sunt traseele de pe indicatorul de la Poiana Logor.
Zona este foarte generoasă cu poteci și drumuri, sunt o mulțime de posibilități de explorare ce pot fi luate la pas, unele mai scurte, altele mai lungi, unele mai ușoare, altele mai dificile. Multe dintre ele le-am făcut deja pe bicicletă
Cabana beneficiază de un cadru natural excepțional. Inspectăm puțin locul apoi ne îndreptăm pașii către intrarea în traseu.
După cum am spus, am parcat la Poiana Logor ne-am echipat și am ajuns la drumul forestier, Ulmul Porcului (marcaj banda albastră)
Ne atrage atenția mesajul de pe acest panou (interzis circulației publice) în timp ce altele ne informează cu trasee și distanțe.
De acum pornim pe un traseu foarte pitoresc pe deasupra Ogaşului Porcului.
Începem tura cu o coborâre. Nu îmi amintesc un alt traseu care să înceapă pe coborâre toate de până acum au început în urcare.
În ziua cea mare am avut norocul unui senin ce ne-a adus nu doar mai multă siguranță, ci și bucuria de a vedea întreg peisajul.
Deocamdată nu depunem cine știe ce efort. Trecem de Poiana Poloamele Mici, pe un forestier uşor descendent, complet despădurit.
La intersecțiile traseelor sunt amplasate marcaje cu săgeți cu direcția în care trebuie mers.
La un moment dat se coboară prin pădure, pe o potecă. Ca și regulă generală, se ține marcaj banda albastră. Semnele sunt dese şi relativ recente, săgeţi apar cu duiumul, ce să mai, un traseu bine pus la punct.
Drumul până aici a fost lejer, în coborâre ușoară, pe o potecă largă cu destule puncte de belvedere.
În încercarea de a desliși ce e dincolo de pădure.
Coborâm în continuare pe un sol care tocmai s-a dezghețat și e cam noroios, și unde trebuie să fii întotdeauna atent unde pui piciorul... Poteca nu e așa dificilă însă e alunecoasă.
Ajungem într-un loc frumos, cu belvedere splendidă. Punctul acesta oferă o panoramă impresionantă, spre locuri prin care am umblat.
Ce te impresionează aici sunt diferențele mari de nivel până în fundul văii.
De pe partea cealaltă se aude lătratul câinilor care păzesc ultima aşezare omenească din partea asta de chei, Poiana lui Trifu.
Coborâm ca apoi să urcăm din nou.
La un moment dat se ajunge la o intersecţie de poteci (banda albastră cu banda roșie). Cum am mai spus, un traseu bine pus la punct şi destinat unui drumeţ cu posibilităţi medii, dispus să se şi oprească din când în când pentru a citi panourile cu fotografii şi informaţii.
Locul este denumit la Scaune, intersectia banda albastră cu banda roie, de unde urcăm culmea Lacului apoi coboram la lac.
Și ce e și mai frumos e faptul că găsim ghiocei pe această porțiune de pe culme. Prilej de pozat...Apoi a început urcușul prin pădure, unul destul de intens
Bandă roşie este marcajul care însoţeşte poteca mai departe
Deși am mers mult și abrupt uneori, tot mai avem.
Poteca urcă şi coboară Culmea Lacului printre tufe de liliac care abia le-a dat mugurii, pentru ca finalul să taie respiraţia.
Râul Nera
Genunchii ne obosesc însă nu avem ce face și mergem cu convingere la vale. Deși trebuia să fie floare la ureche, coborârea prin pădure s-a dovedit destul de abruptă și de grea
Ajungem în sfârșit (la ora 11:50) pe un prag din pământ sub care se deschide Lacul Dracului (210 m). Practic am ajuns la capătul traseului de astăzi.
Peştera Lacul Dracului, cu tavanul prăbuşit, a lăsa cerul să privească în oglindă în apele sale de un albastru intens, nepământean.
Lacul apare captivant şi înfricoşător în acelaşi timp. Lacul Dracului face parte din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița. Este un lac carstic din Munții Locvei, situat în partea de început a Cheilor Nerei, în județul Caraș – Severin.
Ne-am oprit pentru o binemeritată pauză de odihnă şi de împrospătare a moralului, pentru că mai avem un drum de întoarcere. Tot ce am coborât până aici va trebui să urcăm. Mai un sandwich, mai o apă, și am stat la palavre.
Vis-a-vis de lacului, pe malul celelalt al râului Nera, este Poiana Meliugului, un excelent loc de campare, iar la 5 minute de locul de campare, coborând în aval pe lângă Râul Nera, se gășeste un izvor, însă pentru a ajunge acolo trebuie trecută apa.
Locul devine şi mai încântător când toată agitaţia din jur dispare, când liniştea profundă a apelor soarbe în întregime foşnetul pădurii.
Revenim la punctul de plecare și continuăm pe același traseu! Ne-am propus să mai lungim puțin traseul până la Izbucul Iordanului, așa că am luat-o ușor înapoi, pe panta abruptă și alunecoasă care ne-a solicitat genunchii. Urcăm însă nu foarte mult timp. Urmează apoi o coborâre la scaune, pentru a tăia meandrul de la Lacul Dracului. Aici intersectăm primul grup de turiști.
Ajungem din nou la scaune.
Ne încadrăm pe banda roșie ce se desprinde în dreapta şi începem să coboâm, mai întâi lejer, apoi foarte abrupt. Panta de aici este aproape neplăcută deoarece aluneca.
Noi am coborât puţin şi am înaintat preţ de încă 45 min pe varianta Damian, la care indicatorul spune că ajungi în 4h ½ - 7h.
Coborârea ne duce în albia secată a Ogaşului Porcului.
Trecem de Ogașul Porcului, lăsând în urmă – cui o şti să caute – Avenul (Peștera) Porcului.
Poteca ne duce pe la Cracul Zăpodinii. De aici traseul devine ceva mai dificil în sensul că există copaci căzuți pe potecă
Zona e foarte frumoasă
Nera izvorăște din Munții Semenic, de la vârful Piatra Goznei, fiind formată la confluența a două brațe Nergana și Nerganița. Curge spre sud iar în satul Borlovenii Vechi, se întoarce către sud-vest, primind ca afluent principal pe Prigor apoi pe Rudăria, și trecând pe lângă numeroase sate, printre care Patas, Prilipeț, Dalboșeț și Moceriș, până ce ajunge la Șopotu Nou unde se întoarce către nord-vest, intrând în Cheile Nerei. Trece apoi pe lângă satele Sasca Română, Sasca Montană, Slatina-Nera, Bogodint și Naidăș de unde devine râu de graniță între România și Serbia, pentru 21,9 km.
Printre arborii căzuți pe potecă. Nu avem de ales decât să escaladăm cu atenție și abnegație cele mai groase trunchiuri, căci prin rămuriş e aproape imposibil.
Gata, de-acum am scăpat, dar nu pentru mult timp. Mai departe traversăm o porțiune la balcoane
Deși, înaintarea noastră își pierde din elan, plănuiam să luăm masa la Izbucul Iordanului.
Din vreasc în vreasc și din trunchi în trunchi, reușim să înaintăm. O tură pe care am considerat-o ca moderată în dificultate, părea să devină dificilă din cauza copacilor doborâți de furtună...
Până la urmă după ce mai trecem de o zona de copaci căzuți, am ales să poposim aici, unde am zăbovit pentru aproximativ jumătate de oră. Am mâncat ce aveam prin rucsaci, eu am băut și o bere pentru hidratare, în ciuda dezaprobării generale.
Nimic nu este mai plăcut și chiar merită să cari în rucsac o bere pe care să o bei într-un decor natural admirabil în apropiere de Ogașul Ulmului, un loc foarte frumos...
Pe Cheile Nerei este nevoie de ecologizare urgenta, este plin de peturi și tot felul de bidoane aduse de apă la mal
De acum urcăm o bucată de timp pe banda roșie, ne-am întors pe același traseu până la Scaune, apoi din acest punct începem urcușul final pe banda albastră ( pe deasupra Ogașului Porcului), același traseu pe care am venit. Panta este destul de susţinută şi căpătăm repede altitudine. Tot efortul depus la urcare își spunea din plin cuvântul. Picioarele erau obosite, și mă jenau bocancii rău de tot (deh, trebuie să mai slăbesc, mult chiar). Poteca se transformă în drum forestier uşor ascendent pe Cracul Porcului, lung de parcă nu se mai termină, mai ales în zona complet despădurită până la Poiana Poloamele Mici, unde am făcut un ultim popas de hidratare. Normal, m-am oprit de câte ori am putut pentru a mă odihni și pentru a face poze. Cu peisaje, cu creste, cu floricele… cu tot ceea ce mi s-a părut mie frumos.
„Singurul sfat pe care l-aș putea oferi pentru realizarea acestui traseu” ar fi evitarea lui pe vreme nefavorabilă deoarece poteca poate deveni foarte alunecoasă!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.