Sfârşitul lunii octombrie 2021 ne-a prins încă făcând planuri și trasee de bicicletă, cu multă natură și mult aer curat 🏞 . Până la urmă cum putem rata ultimele zile cu vreme bună? Așadar am ales ca fundal nişte munţi înţelepţi si nişte ape care zburdă printre bolovani încăpăţânaţi…Vom explora drumul național 66A care legă orașul Petroșani de Băile Herculane, un traseu frumos, departe de agitația urbană, ideal pentru o zi de weekend. Am vrut cu ani în urmă să parcurg distanța Băile Herculane - Câmpul lui Neag cu bicicleta, dar m-am răzgândit că nu aveam o imagine clară despre acel drum. Acum este o bună ocazie. Abia așteptăm să facem fotografii, să descoperim locuri noi, sau pur și simplu să ne relaxăm! Cam greu de făcut în întervalul scurt de timp avut la dispoziţie fără o noapte la cort, cum obișnuiam. Ziua de lumină scurtă și drumul lung cu mașina ne-a îndemnat la o plecare matinală, așa că pe la șase dimineața, pornim din Timișoara (eu Mely și Daciana) spre Petoșani, de unde am făcut dreapta până la Câmpu lui Neag, urmând să pornim pe biciclete spre Izbucul Cernei. În drum ne-am oprit în Lupeni pentru a cumpăra câte ceva de-ale gurii și pentru a ne "alimenta" cu plăcinte și covrigi delicioși așa cum numai în zona asta am mâncat :). Ca să poți să depui efort constant ore întregi, ai nevoie de energie. De calorii. Multe calorii. Ne așteaptă o tură încărcată de distracție, peisaje montane de vis și amintiri pentru o viață! Se merge mult și bine printr-un peisaj superb, pe o vale împădurită, se urcă ceva serpentine, apoi se coboară și se ajunge la Izbucul Cernei. Mai avem nevoie de încă câteva persoane care să ne însoțească ca totul să fie perfect dar acest lucru se întâmplă tot mai rar!
Traseul a început încă de la primii km cu un urcuş uşor, și cu o nouă zi plină de obiective interesante, iar prima oprire am făcut-o în Cheile Buții, care se găsesc pe râul Buta, afluent al râului Jiul de Vest (unul din cele 2 izvoare ale Jiului). Am urcat o bună parte și spre Cabana Buta, dar ne-am întors după doar doi km. Aceste chei se găsesc pe terioriul administrativ al frumoasei comune miniere Câmpu lui Neag 🍂.
...las pozele să vorbească
Astăzi vă propun o călătorie pe care nu trebuie să o ratați...E aventură, e altitudine, e munte...
Pentru a ajunge la Câmpu lui Neag, din Petroșani, am trecut prin localitățile: Vulcan, Lupeni, Uricani, Valea de Brazi.
Frigul de dimineață ne îndeamna la drum așa că nu prea făcem pauze doar opriri scurte pentru poze.
Cam așa e în dimineața asta! Am pornit lejer pe drumul ce se întindea înaintea noastră. Traseul a început încă de la început cu un urcuş uşor în serpetine.
E frumos la munte....vedem cum se sparg norii deasupra Vârfurilor în depărtate! Nori care nu dau năvală asupra ta, ci trec lejer, impasibili la planurile, entuziasmul sau angoasa celor de la sol.
Urcarea era lejeră
Privind în drepta, Retezatul se afişează impunător în faţa ta, ar fi cam greu să îl ratezi pe vreme frumoasă. Pe ceaţă în schimb trebuie să urmăreşti marcajele, că altfel cine ştie pe unde poţi ajunge.
Undeva după Câmpu lui Neag, pe dreapta, se face o intersecție spre dreapta către Cabana Buta.
Continuăm pe drumul forestier, având pe dreapta râul Lazărul, drum care se poate parcurge cu o mașină cu garda sus. Mergem vreo 2-3 km
Așadar, mergem noi și tot mergem, până am ajuns la o intersecție și până realizăm că ceva nu e bine și hotărâm să ne întoarcem: e prea lung drumul și nici urmă de chei (care practic ar fi trebuit să apară la scurt timp de la intersecție). La stânga aveam drumul principal care merge spre Cabana Buta iar înainte se merge spre Valea Mării și Valea Lazărului. Bănuielile ne-au fost confirmate de GPS că suntem pe drumul cel bun spre Buta, însă drumul asta e ocolitor și nu intră prin chei! Vroiam să vedem cheile alea cu orice pret! Așa că ne-am întors înapoi în civilizație. Prea leneși, prea putori, prea, prea (ca la țară)... ca să mai urcăm și până la Cabana Buta
Mergând pe DN66A, ajungem la Gura Butei unde întâlnim indicatorul spre Chei. Ne-am abătut puţin din drum spre dreapta și ne gândeam să lăsăm la întoarcere ca să nu pierdem timpul dar, pe principiul, ”nu lăsa pe mâine ce poţi face azi” aşa şi noi, am pornit spre chei, că nu se ştie când mai aveam ocazia.
De la șosea se merge circa un km pe un drum asfaltat până la Complexul Turistic Cheile Butii de unde se desprinde poteca spre cheile cu acest nume.
De la Complexul Turistic urcăm ușor pe marginea apei unde întâlnim indicatorul care ne arată că mai avem 100 m până în chei.
Drumul continuă spre spectaculoșii pereți ai cheilor înalți de 100 metri.
Cheile Butii se află în Valea Jiului, la 34 km de Petroșani, pe drumul 66A ce legă orașul Petroșani de Băile Herculane, urmând indicatorul.
Cheile sunt întrerupte din loc în loc de căderi de pietre. Cheile nu sunt lungi dar spre sfârșitul lor cheile se unesc, lăsând un loc de trecere a apelor.
Mă mai uitam în spate, să văd cât am avansat.
Totul era frumos atâta timp cât nu trebuia să urc spre înălţimi.
Se merge mult și bine printr-un peisaj superb. Am văzut și Cheile și în câteva locuri prin pădure... pare interesant.
Unul din cele mai spectaculoase drumuri din Romania
La dreapta din când în când, sau stânga printre blocurile de piatră ce străjuiau drumul, puteam zări câte un indicator spre traseele de trekking ce urcă versanții.
Poduri și podețe, natură și aventură....multe amintiri pentru o zi ideală, departe de oraș!
Pornim pe traseul tematic, Podul Natural din Scocul Urzicarului.
Ne-am învârtit cercetând împrejurimile pe o potecă ce s-a înfundat până la urmă și ne-a forțat să revenim la drum.
Defapt nu s-a înfundat, zărim o săgeată pe copac care indica spre dreapta
...am urcat cca 10-15m până la o intrare, multumindu-ne doar cu o privire. Poteca urcă spre înălțimi
Din câte am văzut se poate înainta, ajutat de o frânghie.
Ne întoarcem repede și ne repunem pe traseu stabilit. Din fericire, norii s-au îmbunat și ne-au lăsat în pace.
La ramificaţia spre Cheile Scorota și peștera Zeicu, ne-am uitat în sus zicându-ne că poate la întoarcere vom ajunge şi acolo.
Se urca și se tot urca până la Camping Valea Iarului, unde se termină asfaltul și se continuă printr-un peisaj bestial până la punctul de altitudine maximă... 1375m parcă... Pasul Jiu-Cerna (la intrarea în Parcul National Domogled, Valea Cernei) .
Cabana de vânătoare Câmpușel
Camping Valea Iarului
Săgeţile de pe un stâlp indicator îţi arată calea și durata spre alte trasee.
Un drum ce străbate o zonă magnifică, dar pe care deocamdată nu se poate circula cu o mașina dacă nu are garda sus.
Drumul este plin de bolovani pe care alunecă roata, uneori chiar dezechilibrându-mă până în punctul de-a cădea
Pasul Jiu-Cerna - Intrarea în Parcul Naţional Domogled
Printre munții impunători ai Retezatului, direct în Cernei, în locuri rupte din povești, pitorești și liniștite, așezat ca într-un vis...Trecem rapid de prima parte și începem coborârea.
Suntem pe drum de patru ore și jumătate deja. Urcuşul a început încă din Câmpul lui Neag şi a continuat 20 km până în acest loc. De aici drumul poate fi parcurs doar cu mașini de teren și doar atunci când pe jos este uscat". Au trecut pe lângă noi, pe drumul forestier vre-o două mașini
Nu există semnal la celular pe acest traseu astfel încât dacă se întâmplă ceva nu ai cum să anunți.
Începem să coborâm pe acest drum, ce traversează zone de pădure extrem de deasă. Planul înclinat coboară vreo 15-16 kilometrii…
As spune că ne mișcăm bine și nici nu mai este atât de greu ca la urcare, evident, la vale totul este mai uşor. De aici mai departe se tot coboară întâlnind și o porțiune mai dificilă de coborare pe bolovăniș și câteva sleauri măricele.
Traseul este împădurit în cea mai mare parte și oferă priveliști uimitoare! Fiecare loc este diferit. Aici toamna este o adevărată poveste! Ajută și coloritul frunzelor de toamnă... altfel imaginea se regăsește aproape în orice pădure de foioase pe vreme bună.
O zi însorită, foarte frumos...
Am mers încet ca să avem timp de admirat împrejurimile.
Pe cât de minunat e totul, pe atât de pustiu se arată toate.
Ajungem la Stânca Roșie de unde avem o frumoasă priveliște spre Ciucevele Cernei.
...admirăm un peisaj deosebit de la înălțime 😍 un punct de belvedere, se vede foarte frumos.
Anotimpul care-mi place mult, atâtea culori…Câteodată, am impresia că un pictor, a exagerat puțin cu intensitatea culorilor, pare ireal!
Indicatoarele ne țin la curent cu timpul si distanta traseelor.
Am coborât prin pădure și am ajuns la izbuc. Cum nu sunt chiar în mijlocul drumului, trebuie să fii un pic atent să nu le ratezi, deoarece nu este nici un indicator vizibil spre ele.
Finalul traseului! Am ajuns la Izbucul Cernei după-amiaza pe la 14:30 cu aproximaţie. A fost lungă coborârea dar mai uşor de abordat evident - la vale totul este mai uşor, fapt care m-a neliniştit puţin fiindcă tot ce coboram va trebui urcat la întoarcere.
Pe lângă faptul că poți să vezi cum iese râul Cerna la suprafață printr-un izbuc, mai poți vizita și o veche moară de apă. Din păcate aceasta nu este restaurată, fiind lăsată în paragină.
Ne relaxăm cu un peisaj de vis, explorăm împrejurimile şi câteva poze ca să nu uităm că am fost acolo.
De la Izvoarele Cernei, drumul șerpuiește 20 km pe lângă lacul lui Iovan, iar când se termină acesta se mai merge cam 5 km și se ajunge Cheile Corcoaiei. Am făcut deja acel traseu dinspre Cerna Sat (vezi aici)
Și pentru că în toată această alergătură ți se face și foame, urmăm planul și mergem să luăm masa din ceea ce cărasem în rucsac.
Am poposit mai multe minute acolo la un loc amenajat, am mâncat un sandviş sau ce a avut fiecare la el şi ne-am îndreptate spre drumul pe care îl lăsesem în stand-by…
Deja este târziu și gândeam cu voce tare faptul că avem toate șansele să ne prindă noaptea știind cât mai avem de urcat.
Ne-am întors pe acelaşi traseu până la Câmpul lui Neag. Nu va mai fi la fel de confortabil, nu va mai fi fun, va fi doar lupta cu corpul tău, care îți va transmite că nu mai poate.
Acum ne relaxăm cu un peisaj de vis și un apus de poveste. Nu poți sta în casă pe o vreme atât de frumoasă... 
Cam asta a fost weekend-ul nostru. Frumos și de data asta.... la mai multe!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.