Curmătura & Furcătura Clopotivei 🌞

Vreme de primăvară și în aceast weekend. A sta în casă când e soare afară e pe termen lung boală, așa că am plecat să cutreierăm munţii. O tură de 20 km ce pleacă din Clopotiva (jud. Hunedoara), până pe Furcătura Clopotivei 1457 m alt, vârf ce se afla în M. Bloju, din extremitatea nord-estică a munţilor Țarcu, şi înapoi cu un mic ocol, tura oferă panorame minunate. Argumentul că e prea greu nu ține! Întotdeauna sunt în căutare de idei noi de ture, în special iarna, când nu poți merge chiar oriunde oricând. Am ales un loc pe unde nu am mai fost. Ca o paranteză, traseul din acestă zi a fost o premieră pentru toată lumea, deci niciunul din noi nu a știut la ce să se aştepte altfel decât din descrieri. Interesul pentru locurile acestea a început mai demult, să tot fie vre-o doi ani, pe atunci voiam să urcăm cu bicicleta. Am ochit culmea şi m-am gândit că, chiar şi fără marcaj, pesemne e vreo potecă pe ea, până spre creastă, aşa că urma să căutăm apoi la faţa locului un mod de-a urca din vale pe culmea dorită.
Mă trezesc cu noaptea în cap, iau rucsăcelul de tură şi mă grăbesc să ajung la locul de întâlnire - plecarea era pentru ora 7:00. Am plecat din Timişoara cu cu trei maşini: eu am avut loc la Ovidiu, Mely cu Ion, Diana şi Daciana iar Liviu împreună cu Paul. Ajungem în Clopotiva în zona Latureni lângă o biserica unde lăsăm mașina. Nu am găsit nici un marcaj sau ceva care să ne indice drumul, aşa că speranţa stă în gps. Surpriza a fost să găsim o potecă care ne ducea exact unde aveam nevoie. Drumul modernizat urcă din valea ce însoţeşte Rîul Mare prin pădurea compactă de amestec (foioase și molid), descriind serpentine largi cale de 7 km, până în Curmătura Clopotivei. Până la prima serpentină am urcat direct (pe o potecă), din satul Clopotiva. Am scurtat apoi traseul folosind câteva poteci ce ,,taie" serpentinele şi urcă în acelaşi drum. Depăşim vârful Furcătura Clopotivei pe faţa lui nordică şi coborâm în şaua ce îl separă de un alt vârfuleţ. Către stânga presupun că se desprinde o potecă nemarcată, care coboară spre valea Raul Mare (daca ar fi să ma iau după urmele găsite), Noi depăşim intersecţia uşor prin dreapta şi coborâm în valea Hobiţa. Pornim apoi în lungul văii spre Clopotiva 

De aici am plecat și acolo sus vrem să ajungem. E deja ora 10:00, ne luăm bagajele și plecăm. Soarele strălucește cu toată puterea în punctul unde suntem noi.  

Trecem de biserică, trecem de şcoala iar săgeata la dreapta (imaginară doar) "semnalizează" intrarea în traseul ce urcă în Munţii Ţarcu, prin extremitatea nord-estică a acestora. 

Cotim spre dreapta şi urmăm drumul.

Un strat de zapada proaspata acoperea tot drumul. Speranța noastră de a face circuitul a stat în eliminarea serpentinelor şi am pornit pe panta abruptă pentru a scurta traseul.

Urcăm pe un drum de pământ de la marginea satului.

Pătrundem în munte „prin valea cu apă” şi ne angajăm să străbatem frumoasa vale.

Traseul continuă ascendent.

După 500 m de la ieşirea din sat, ajungem la drumul ce urcă (şerpuieste) din valea Râul Mare.  

Lăsăm în dreapta drumul ce urcă (şerpuieste) pe versant, şi ucăm mai abrupt pe o potecă mai puţin bătută. 

Înaintarea prin pădure a fost destul de bună, și... rapidă

...prin sălbăticie, prin pădurea frumoasa de mesteacăn.

Suntem deja la o oarecare altitudine, ceea ce e bine... 

Intersectăm de câteva ori drumul ce şerpuieşte. 

Mai departe ne strecurăm prin despicătura văii, pe firul pârâului Roboanea către Furcătura Clopotivei. Noi i-am zis poteca lupilor pentru că am văzut foarte multe urme prin zăpadă de câine-lup ce-or fi fost nu ştiu dar erau multe.

Pe firul pârâului Roboanea

Pe parcursul traseului drumul străbate unele porţiuni atractive, cu panoramă încântătoare, mai ales înspre nord-est.

Un punct de belvedere ne dezvaluie de unde venim...

Pauză de un ceai

Traseul oferă în urmă priveliști generoase spre cele 2 (clar vizibile) lacuri de acumulare! Defapt sunt 4: primul din imagine este acumulare Ostrovul Mic, următorul este acumulare Păclișa, iar cele care nu se văd sunt... acumulare Sântămăria-Orlea şi acumulare Sub Cetate. Toate aceste lacuri au ca sursa principală de alimentare Râul Mare. 

Trecem de locul Jidovina şi mai avem puţin până în golul alpin

Ajungem la Curmătura Clopotivei, şi fiecare pas până aici a meritat din plin.

Superb loc! Traseul de creastă oferă priveliști incredibile în toate direcţiile. 

Admirăm nestingheriţi în lumina caldă a cerului, superba cetate a Retezatului. De la stânga spre dreapta, se poate admira tot lanțul muntos: Vârful Mare 2463, Peleaga 2509 m, Muchia Lolaia, Lolaia Nord 2188m, vârful Retezat 2482 m, Prelucele 2265 etc. Este fenomenal cât de clar se văd vârfurile înzăpezite ale masivului.

Odată ajunşi în creastă, ne reamintim că trebuie să luăm o pauză, dar lăsăm asta pentru atunci când începe coborârea... De aici se desprind două drumuri care la un momentr dat se întâlnesc. Nu găsim marcaj dar ar trebui să fie banda roșie pe cel din stânga. Noi mergem pe drumul din dreapta spre locul de unde se sare cu parapanta. 

De aici se desprind două drumuri, unul spre stânga, și unul spre dreapta și amandouă acolesc vârful, apoi se înâlnesc. Noi mergem pe cel din dreapta spre locul de unde se sare cu parapanta și intrăm pentru scurt timp în pădure, apoi ieșim și menţinem  o cărare, ce devine tot mai impunătoare.

 De acum începem să urcăm cu adevărat. Poteca ne poartă pentru scurt timp pe creasta neîmpădurită. Urcăm pieptiş către nord-vest pe muchia cul-mii, apoi intrăm din nou prin pădurea de brazi, ajungând astfel în apropiere de vârful Furcătura Clopotivei (1457 m). 

În plan îndepărtat: depresiunea Haţegului.

În plan îndepărtat: Retrezatul. 

De aici nu mai găsim urme, începe o zona deosebită, deloc umblată. Intrăm în pădure 

Privire înapoi

Ajungem prin apropierea vârfului undeva la ora 14 și decidem să lenevim un pic pe acolo.

O pauză de prânz grozavă ( Bushcraft) cu cârnaț prăjit la jar pe băț

Reluăm traseul. Am început să coborâm când soarele era încă prezent. 

Poteca noastră se angajează pe o curbă de nivel spre dreapta  (nord-vest), ocolind vârful Furcătura Clopotivei 457 m, apoi revine spre sud-vest paralel cu valea Hobiţa pe care ne intoarcem. Străbatem o porţiune ceva mai netedă, apoi o alternanţă de rarişti şi poieni. 

În continuare coborâm uşor, apoi o porţiune ceva mai accentuat, traversând o frumoasă pădure de mesteacăn!

Menținând această cărare, se coboară într-o mică șa apoi în valea Hobița. 

Aici poteca se abate ușor la dreapta (ocolind ușor un vârfuleț), apoi menținând culmea către (sud-vest) Poiana Tăului.

Aproape de firul văii. Ieșim din pădure, trecem de Poiana Tăului și ajungem în vale. Avem priveliști frumoase în partea opusă a văii, unde zărim și o cabană.

Aproape de firul vaii, o poteca ce ne-a condus spre dreapta  siguranta pana jos la un fir de apa (Hobiţa)la drumul forestier.

Ajungem la o intersecţie, de unde o luăm la dreapta, pe drumul modernizat, încheind astfel circuitul prin vale.

De aici se mai poate ajunge și pe vărful Petreanu, unde am fost recent.

Ajungem în scurt timp la o cabană

Traseul continuă descendent către nord-est, având în dreapta pârâul Hobiţa

După ce am parcurs 17 km de la plecare, sosim aproape la gura văii Hobiţa, unde cotim spre dreapta pe un drum lateral evident. 

 Traversăm pârâul Hobița prin dreapta şi după câţiva metri o luăm la stânga și începem să urcăm un drum de căruță folosit parţial de traseul către Clopotiva.

Drumul iese în păşunea de pe culmea dealului, iar traseul continuă spre satul Clopotiva. Am auzit sunet de armă pe văile din jur dar am văzut și urme de mistreț. Sunt convins că vânătoarea dar și despădurirea vor reduce considerabil numărul de animale sălbatice din zonă. 

Anul acesta nu a fost zăpadă multă încât să fie necesar să folosim rachetele de zăpadă dar suficientă cât să o simţim sub bocanci şi să ne bucurăm de ea. O zi senină și cu atmosferă clară am avut şi azi... O icursiune usor istovitoare, după ce am parcurs 20 km, încheind astfel circuitul la Clopotiva. Întunericul a venit abia când am ajuns în sat pe la ora 18 și farurile nu a fost necesare. Traseul totalizează 20 km dus-întors și poate fi parcurs în aproximativ 8 - 8,5 ore. Dificultatea este moderată, iar câștigul de cota de 950 de metri necesită un efort susținut, dar panta este moderată. Drumul/poteca este de pământ/macadam, inițial în pădure apoi prin gol alpin și din nou prin pădure, iar în final prin vale.