Păltiniș (vârful Surdu - Poiana Găujoara)

Ultimele Cojoace...
Tura Munții Cindrel: Staţiunea Păltiniş - Poiana Muncel - Șaua Bătrâna - Vârful Surdu - Poiana Găujoara - Păltiniș

Pe la sfârșitul lunii februarie, sar cu nerăbdare să „înşfac” unul dintre frumoasele locuri a Transilvaniei în tura propusă de Ion. Plecarea în tură s-a  făcut din Răşinari, sâmbătă dimineața, aşa că am plecat de vineri seara din Timişoara împreună cu Liviu în maşină cu Ion, urmând să ne cazăm la pensiunea Marcu. Despre drum, mare lucru nu prea ştiu ce să vă spun. E mult de mers, dar, spre surprinderea mea, ne mişcăm repede pe drumul nu foarte aglomerat. Cu toate că a început să plouă și s-a mers bară la bară până la intrarea pe autostradă, s-a mers fără probleme. Am mai moțăit în mașină, am mai deschis din când în când ochii iar când m-am trezit de-a binelea ajunsesem la Sibiu și la scurt timp în Răşinari. O parte erau deja acolo (Mely, Ștefi, Bogdan, Florin şi Mirela) și... ne așteptau cu pastramă la grătar. Foarte frumos din partea lor. A doua zi ne urnim cu greu din aşternuturile calde, deși aveam o zi grea în față. Ne îmbrăcăm, luăm micul dejun - doamna de la pensiune ne-a pregătit platouri cu de toate, omleta, ceai și dulceață. Cafeaua ne este oferită de Mely și pe la orele opt și jumătate suntem gata și reușim să plecăm (ceva mai târziu decât intenţionam). Ni se alătură și Fogoroş, un coleg din Sibiu (el cunoștea foarte bine zona) și pornim în două mașini pe drumul judeţean (DJ 106N) spre stațiunea Păltiniș. Am parcat la telescaun de la pârtia Păltiniș-Oncești și pe la 9:30 suntem gata cu toţii - Ne este deja clar că fără rachete va fi greu şi le agăt de rucsac. Pregătiți pornim de la staţia de telescaun, și urcăm pe marginea pârtiei pe care o părăsim după 250 m, traversând pădurea de molid (marcaj triunghi roșu). Poteca urcă treptat în serpentine largi iar după un timp ajunge la Cantonul Silvic Muncel. În acest loc se despart mai multe trasee, noi urmăm traseul cu marcaj banda roșie ce urcă pe panta uşor mai abruptă dar relativ scurtă până la un loc unde avem o privelişte frumoasă spre munţii Lotrului și Muncel, apoi ajungem în Şaua Bătrâna (1850 m), deschisă larg între Vârful Bătrâna (1911 m) Vârful Surdu (1961 m) şi Vârful Rozdești (1951 m). În general, Munţii Cindrel sunt domoli, uşor de străbătut dintr-o parte într-alta. Urmează o scurtă coborâre către Şaua Rozdeşti (1826 m), până la un izvor în apropriere P. Babei, pe care oricât ne-am chinui, nu-l găsim. În partea dreaptă a potecii se află o zonă din care izvoresc pâraiele Cotorăşti ce curge spre nord şi izvorul Beşineului ce curge spre sud.
De aici ne înhămăm la un urcuş nu foarte pronunţat spre Vârful Surdu (1961m) chiar dacă planul nostru iniţial era să parcurgem traseul complect până pe Vârful Rozdești, dar ritmul lent în care ne-am deplasat până aici, oboseala şi perspectiva a cât am mai avea de urcat ne demoralizează brusc. Urcăm doar până la releu și coborâm prin dreapta (fără a ajunge şi la cruce). O nouă coborâre ne duce în poteca ce pleacă din Şaua Bătrâna (marcaj cruce roșie). Acoperită cu zăpadă şi pâlcuri de jnepeni, traseul trece pe sub vârful Bătrâna Mare, printre fâşii de molizi. Poteca urcă treptat apoi coboară până în Poiana Găujoara, unde avem o privelişte frumoasă spre Munţii Făgăraş şi oraşul Sibiu. În acest loc se despart cele două trasee, noi urmăm traseul către dreapta (marcaj Bulina albastra) ce coboară uşor până la Cantonul Silvic Muncel. Finalizăm frumoasa tură (marcaj triunghi rosu) către stânga pe coborâre până la pârtie (stațiunea Păltiniș) același traseu pe care am urcat. Terminam ziua prin sosirea în Răşinari la o pensiune.

Ce a rezultat din această tură? Veți vedea din poze. Știu că nu aduce căldură, dar poate o stare de bine să vezi iarna de afară, de la căldura din casă.

 Rășinari - Pensiunea Marcu. 

Am urcat din Rășinari pe drumul judeţean DJ 106N. Drumul până la Păltiniș este spectaculos, urcă prin Curmătură, pe nenumărate şi foarte strânse serpentine.

Este iarnă de ceva vreme! Din păcate doar la munte. Totul e bocnă, și aşa cum anticipam, zăpada este mult mai mare, iar rachetele au făcut și ele traseul. De data asta le-am agățat de rucsac, nu am îndrăznit să pornesc la drum fără ele.

Pentru cei ce nu cunosc Păltiniș este staţiunea montană situată la poalele vf. Onceşti, la cea mai mare altitudine din ţară la o înălțime de 1442 m, din munţii Cindrel. Este şi cea mai veche staţiune montană din România. De aici încolo doar cu propriile picioare se poate urca. Lăsăm în dreapta asfaltul și apucăm către pârtie.

Pârtia Oncești.

Urcare directă pe marginea pârtiei pe care o părăsim după 250 m urmând poteca în partea dreaptă pe forestier.

Telescaunul, la baza căruia există un punct comercial

Urmăm marcajul triunghi roșu pe o potecă  largă, adevărată alee de parc străjuită de brazi. 

Deocamdată rachetele nu sunt de mare folos 

Pe traseu este și o cabană, cantonul Silvic Muncel.

Ajungem la cantonul silvic şi facem o primă pauză.

Aici poposim în voie. Un ceai cald şi ceva de-ale gurii ne redă energia de care avem nevoie.

Din drumul principal cotim spre dreapta urmând ca la marginea pădurii zăpada viscolită de vânt să ne trezească la realitate.

Eu încep să-mi deplâng forma proastă în care m-a adus răceala acumulată la tura de săptămâna trecută

Cu rachetele în picioare obosesc parcă mai repede. Le-am pus mai jos și mai durează puțin până mă obișnuiesc cu ele (le folosesc pentru prima dată în această iarnă).

 Ne întrerupem însă des înaintarea și pentru a admira orizontul. Zăpadă cât vezi cu ochii.

Lucrurile devin şi mai clare după un ceas și jumătate de urcat lejer de la canton! poteca luată la pas îți va dezvălui frumusețea Munților Cindrel, care își arcuiesc în apropiere vârfurile lor domoale și prietenoase.

Ajungem la înălţime pe un platou, în preajma unor colţii de stâncă! Cu un larg tur de orizont împrejur, privim cerul, norii groşi care au cuprins toată creasta, fiecare cufundat în propriile gânduri.

Se vede foarte frumos de sus. Cadrul este umplut de culmi mai domoale şi mai joase, pierdute în orizont, dar undeva în depărtare, ca un miraj, se zăresc liniile altui lanţ muntos de poveste, Munţii Lotrului.

Bate vântul destul de tare în golul alpin. Geruleţul pătrunde dincolo de hainele groase cât stăm pe loc şi admirăm peisajul, aşa că ne scurtăm şederea în ciuda frumuseţii liniştite a acestuia.

Culmi domoale ce trec cu puţin peste 2000 m.

Șaua Bătrâna 1860 m, de unde am identificat vârful Surdu. Grupul decide să pornim într-acolo. Zis şi făcut!!!

Coborâm către șaua Rozdești însă doar până la pârâul P. Babei. Nu am găsit firicelul de apă și am urcat către Surdu. O urcare la fel de frumoasă în ciuda norilor care ascund din când în când soarele, răcind aerul.

După ce începem să urcăm spre Vârful Surdu (1962 m), observăm cât de greu înaintăm prin zăpada tot mai îndărătnică, chiar dacă panta în sine este mai mult decât decentă.

Vârful Surdu (1962 m) Munții Cindrel. Urcarea durează aproximativ 4 ore în condiții de iarnă și mici opriri pentru a fotografia peisajul. 

 Stratul alb e adânc, moale şi nu-i poate susţine nici pe cei mai uşori dintre noi. Tot ce avem de făcut este să găsim un mod relativ uşor de a coborâ. Simplu de zis, căci acum ne afundăm adesea până la genunchi, iar coborârea începe să semene ca efort cu o urcare susţinută.

Începem să coborâm, cu mare atenţie pe porţiunile de zăpadă îngheţată. Pâlcuri de jnepeni făcându-ne şi mai dificil demersul chiar si nouă celor cu rachete.

Pe munte n-ai cum să nu fii mereu super happy. Deseori cei fără rachete, se afundau până mai sus de genunchi şi trageau cu greutate piciorul afară, incomodaţi şi de pojghiţa tare de la suprafaţă. 

Indicatorul din Şaua Bătrâna, anunţă un ceas şi jumătate până în Stațiunea Păltiniș prin Poina Găujoara, însă e foarte probabil ca pe traseu să constatăm că faţă de timpul estimat avem o întârziere chiar şi de o oră

Deasupra noastră, printre nori se mai arăta și soarele. Cerul lasă loc unui soare cald, orbitor reflectat în omătul din fața noastră. 

Vremea promite o tura bună pentru final. 

În timp ce coboram versantul, intrăm în traseu care traversează șaua, de unde începe o urcare ușoară învelită în nori şi vizibilitate redusă. 

De cele mai multe ori reuşim să ne ţinem la suprafaţa stratului tare de deasupra, dar nu sunt deloc puţine locurile unde ne afundam brusc până la genunchi...

Vremea s-a schimbat brusc și se se joaca puțin cu noi: când e soare, când drumul dispare în nori și cețuri. Bătea și un vânt rece!!!!!!!! Era frig iar vântul nu făcea decât să amplifice senzația.

Ne reluăm drumul într-o urcare uşoară, încercând pe cât posibil să folosim urmele lăsate la urcare de un alt drumeț cu care tocmai ne-am întâlnit, însă ele se pierdeau după scurt timp intrând în pădure. 

Oboseala sau foamea a pus stăpânire pe mai mulți dintre noi, deci, e necesară o pauză. Găsim un loc și oprim...lângă o ridicătură mai mare de piatră. Unii chiar mănâncă ", mai bem ceva cald, apoi plecăm.

Rămâne să găsim calea optimă spre Poiana Găujoara, pe deasupra pădurii. Aici poteca e aproape indescifrabilă.

Până la urmă soarele câștigă lupta, iar noi respirăm ușurați pentru că avem din nou vizibilitate perfectă. De aici începem să pierdem treptat din altitudine. 

Abia când întâlnim potecă bătută de Snowmobile se merge mai ușor și înaintăm cu ușurință. Ne tragem puţin sufletul înainte de a intra în zăpadă. Aceasta este destul de adâncă şi moale, aşa că mulţumim în gând celor care au ajuns pe aici înaintea noastră şi ne-au făcut urme. 

Lucrurile devin mai abordabile şi mărim viteza de înaintare grăbind pașii.

Ne abatem către dreapta pe urmele lăsate de Snowmobile chiar dacă poteca ducea într-o altă direcție. Era varianta cea mai bună pentru cei care nu aveau rachete, de a ieși din creasta către o potecă umblată. Traversăm Poiana Găujoara şi ne oprim în faţa Cantonului Silvic Muncel.

Sfârșitul zilei a fost unul însorit și deja s-a mai încălzit.

Ajungem la Cantonului Silvic Muncel unde întâlnim triunghiul roşu pe care-l urmăm prin stânga de acum încolo. Un indicator pointează către directia din care am venit și avertizează asupra timpului până în Poiana Găujoara.

Cantonului Silvic Muncel. 

Este ora 16:45, amurgul s-a instalat demult, iar oboseala a pus stăpânire pe toţi participanţii la tură. Ne odihnim un pic apoi plecăm. De aici mai avea circa 1 oră până la mașini

Poteca s-a transformat deja într-un drum lat forestier, pe care zăpada e bine bătută şi înaintăm cu uşurinţă. La întoarcere păşim pe propriile urme. Ne reluăm drumul fără grabă spre Paltinis pe acelaşi traseu de dimineață.

Aproape că am ajuns. Coborârea o facem tot pe sub telescaun.

În final, mai arunc o privire asupra minunatei pârtii. Terminăm de coborât tot pe sub telescaun, pe pârtia de schi la capătul căreia se află maşinile gata de drum. Traseu de-a lungul căruia alternează cu zone de pădure, poieni şi păşuni înalte, oferă satisfacţia de a duce la capăt ascensiuni pe vârfuri relativ înalte, dar aşa cum am mai spus, munţii Cindrel sunt domoli, uşor de străbătut dintr-o parte într-alta, accesibili şi montaniarzilor mai puţin experimentaţi. Probabil partea cea mai grea a zilei a fost coborârea din vârful Surdu până în Poiana Găujoara din cauza zăpezii! Chiar dacă a fost frig și vremea mohorâtă de dimineaţă, ziua a fost una plină și am reușit să bifăm încă o zonă faină din țara asta. 
Ajunși la pensiune, în mare viteză ne schimbăm cu haine uscate şi comode, bem ceva cald, ne înghesuim în mașini şi o luăm spre Sibiu. Încheiem seara cu o invitație la cină, venită din partea lui Ion la niște rude de-ale lui: gulaș, sarmale, buls, bere, coniac de casă, ce să mai! O seară cum nu se putea mai faină. Țin să mulțumesc în mod deosebit gazdelor pentru tot.

Pentru a doua zi, lumea se împarte și orice propunere de-a mai urca pe undeva pică. Stabilim de cu seara să nu ne trezim foarte devreme, tocmai ca să ne lăsăm timp suficient pentru odihnă. Luăm micul dejun, apoi înghesuim rucsacii în portbagaje, şi o luăm spre casă. În drum spre Timișoara am oprit în Sibiu. Ne-am petrecut o parte a dimineţii vizitând centrul vechi, apoi am stat la o cafea iar la final am avut parte de un desfrâu gastronomic, la Yummy Yang – Restaurant & Fast Food. Cu 60 de lei în weekend mănânci cât vrei, și ce vrei, condiția e să nu lași mâncare în farfurie. Plătești în plus pentru ceea ce bei. În cursul săptămânii este 50 lei.

Din vitrinele calde am avut de ales între: supă picantă, legume cu vinete, porc cu chilly, pui cu bambus, porc cu ceapă, pui cu ananas, orez cu soia, mi-fen, orez cu legume, salată alge (bună) cartofi prăjiți, legume cu ciuperci, legume fierte, legume prăjite, pește, cipsuri, pui cu susan sau porc cu susan, rață, sushi, creveți prăjiți și, ca desert, inghetata prajita, mix fructe prajite, banane prăjite, etc. Enumerate, pare o varietate destul de mare dar au fost și mai multe! Oraşul mi s-a părut la fel de frumos ca în perioada când îl vizitam, fiind în trecere cu mulţi ani în urmă. 
Am petrecut aproape două zile foarte frumoase (chiar și vremea a ținut tot timpul cu noi) în compania unor oameni deosebiți. De-abia aștept să revin acolo vara pentru o panoramă de pe vârf care acuma nu ne-a fost dată!

Cu câteva filmari, am pregătit filmulețul de mai jos.