Spre vârful Pades via Raresul 🌞

Un Padeș alb?
Ar fi oare posibil? L-am văzut verde, l-am văzut colorat...Şi îndrăznesc să visez... în alb! 
Aveam de vreme bună în vizor acest traseu (de parcă nu avem o grămadă pe „listă”…). Noi alegem să urcăm la Padeș folosind drumul forestier. Pădurea e deasă iar zona se vede că nu prea e cercetată de turiști (cel puțin pe unde noi mergem), doar de tăietorii de lemne. Traseul pornește de pe valea Padeșului, se intră pe valea Cârlionţului, apoi un drum forestier ne va ghida în continuare spre creasta principală a masivului.
Posibilitățile de abordare sunt relativ puține și am ales-o pe cea de care eram mai aproape. Așadar sâmbătă în 8 februarie 2020 am pornit să fim la înălțime. Am mers cu mașina până la Nădrag, celebra localitate dinspre care am făcut numeroase trasee de bicicletă. Trecem de satul destul de pustiu și trist la ora dimineții și (după un scurt popas la magazin), mai mergem cu mașina câțiva kilometrii pe valea Padeșului (drumul care urcă la Cabana Căprioru), nu prea multi, doar până la confluența cu valea Cârlionțului. Lăsăm maşinile imediat după barieră (ulterior au fost mutate mai aproape de locul în care revenim) şi o luam pe jos circa 3 km până până la confluența cu un alt pârâu. Un alt drum se face către dreapta. Nimerim practic într-un loc de exploatare unde se taie copaci, iar in acest loc se trage lemnul. Părăsim deci valea Cârlionţului şi ne angajăm spre dreapta, pe un drum forestier prin pădure pentru a ajunge pe culmea principala. Pe măsură ce urcăm încercăm să intuim pe unde ar fi mai accesibil și pe unde ar trebui să intrăm în creastă. Drumul devine din ce în ce mai bun iar zăpada din ce în ce mai mare.  Urmând culmea prin stânga, intrăm într-un final în golul alpin al Vârfului Padeș după un voiaj pedestru de mai bine de 5 ore... Am avut o încercare și cu bicicleta pe așa-zisul traseu „parțial”cu vreo cinci ani în urmă, doar că nu am reuşit să-l finalizez atunci, astfel că reperele mele se vor dovedi foarte utile :). Vremea este ideala, soare moderat cu vânt ușor. 

Munții Poiana Rusca de care nu mă satur, acel colt de ţară care merită să fie descoperit în fiecare an.

Răsăritul soarelui bucură tot ce e viu. 

 Pare că am reușit să ne mobilizăm din nou.

 După o noapte răcorosă, dimineaţa e pe măsură. Razele soarelui încep să apară, iar noi ne pregătim pentru încă o zi de hoinăreală.

La conflueţa cu Cârlionţu: drumul ce merge drept urmărește valea Padeșului, pe el urcând spre cabana ,,Capriorul", din pacate nu mai este nimic amenajat.. la cabană nu te poti caza, este totul în paragină.. păcat! Iar celalalt drum prin dreapta se înscrie pe un afluent drept al văii Cârlionțu. Se poate ajunge spre vârful Padeș și pe acest traseu nu doar pe la "Cabana Căpriorul". 

O tabla indicatoare ne arata că drumul este de doar 3,6 km, și o alta ne avertizează accesul interzis circulației publice și totuși dăm într-un drum forestier destul de umblat, judecând după urmele de mașini.

   

De aici nu ne rămâne decât să ne lăsăm ghidaţi de urmele lăsate de maşinile care au trecut pe aici... Urmăm la pas în lungul văii Cârlionțu. 

E un pic de pantă. Drumul șerpuieste lângă firul apei, deasupra căreia se ridica versanții împăduriți  

Ne aflam în mijlocul unui peisaj tipic pentru zona cu relief carstic din Muntii Poiana Rusca. Dimineaţa ne oferă un soare strălucitor a cărui raze jucăuşe se strecoară printre frunzele copacilor şi ne mângâie obrajii. 

După 3 km ajungem la un afluent mare, drept, cu drum forestier. De aici observăm pădurile de la poale prin care am colindat în urmă cu câțiva ani. Mai observăm și că pe aici s-a tăiat extrem de mult. Și când zic mult nu exagerez deloc, practic nu există zonă neatinsă de tăieri. Părăsim aici drumul forestier Cârlionțu, pentru a ne angaja pe unul de exploatare (prin care se coboară lemnul de pe versanți). 

Părăsim aici drumul forestier Cârlionțu, pentru a ne angaja pe unul de exploatare (prin care se coboară lemnul de pe versanți). Unde traseul părăsește valea, nu există tablă indicatoare și nici marcaj. Toate aceste văi lungi și extrem de adânci au fost practic mutilate.

Valea Cârlionțu în aval

Valea Cârlionțu în amonte

Părăsim acest drum principal pe care am venit și începem să urcăm pe unul de TAF abrupt. Acesta ar trebui să ne ducă pe vârful Rareşul (1196 m alt) în culmea principală, la frontiera dintre judetele Timiş şi Caraş-Severin, și de acolo să începem să atacăm Padeșul.

Urmăm firul văii în sus, îndepărtândune la un moment către stânga. 

După circa 500 de metri ne oprim la o intersecţie. Spre stânga se vede drumul forestier şerpuind şi începe să urce prin pădure.

Din depărtare, prin aerul sec, ajungea până la noi glasul omului drujbei și al toporului. 

Ne lăsăm ghidaţi și pe mai departe de urmele lăsate de TAF. Urcăm pe drumul din stânga, şi nu pe cel care mergea drept. 

După o vreme însă drumul ăsta se opreste brusc. Pierdem pentru puţine minute contactul vizual cu poteca. Pentru că a fost acoperit de zăpadă e mai greu de dibuit. Marcaje nu sunt și nu avem după ce ne ghida (doar după GPS) Uneori găsim urme de pași, dar și alea au dispărut. Se pare ca a mai urcat cineva prin acest loc.

Urcăm mai abrupt, pădurea e tot mai rară. La un moment dat vedem o căprioară și imediat alta. Mă opresc instantaneu. Reușim să speriem elegantele făpturi care o rup la fugă.

Venind din Valea Cârlionțu, de acolo de jos.

După ce mai suim puțin... mai o ședință foto... că de-aia am venit pe munte.

Pe măsură ce înaintăm, stratul crește, panta se mărește, iar abilitățile de sărit “garduri” ne sunt puse la încercare, pentru că în calea noastră tot apar copaci doborâți, care trebuie săriți sau ocoliţi.

Ca perspectivă generală, creasta se parcuge pe potecă, nu este marcată. Trecem de vârful Rareşul (1196 m alt) şi parcugem spre stânga, ușor pe coborâre, apoi începem să urcăm mai tare către vârful Padeș.

Drumul e mereu străjuit de copaci înalți.

De aici continuăm să excaladam un morman de pietre care pare a fi vârful Gîrlenţiu

Ne apropiem de vârful Padeș și alegem să urcăm cât mai direct și nu pe unde ne ducea gps-ul.  După încă un pic de efort ieșim din pădure, într-o zonă cu ienupări și jnepeni. Dacă ne ghidam după GPS, ajungeam pe la "Refugiul Autobuzul" un ocol prin şaua din fata vîrfului Pades, apoi urcarea finală.

Proastă alegere, sau totuși bună. Ieșim la liziera pădurii și dam de tot felul de jnepeni şi de alte bălării. Marcajul... o ce bine dacă era. Nu prea avem de unde lua repere în teren așa că speranța rămâne în GPS.

Pentru a ajunge în vârf urcăm direct prin jnepeniș. În partea dreaptă distingem vârful şi antena. 

După câteva minute însă distingem şi un loc unde hotărâm să facem un popas. De acolo se vede bine vârful. 

Zăpada e puţină în toată ţara, dar la vârful Padeş lucrurile stau surprinzător de bine, se mărește cantitatea de zăpadă. E mai mare decât am găsit în munţii Cernei în urmă cu o săptămână, defapt acolo nici nu a fost zăpadă decât prin pădure.

Dacă mă întrebaţi e surprinzător de bine, pentru cât omăt avem acum pe munte. Dacă se rupe stratul îngheţat de zăpadă trecea de genunchi prin destule porțiuni.

Cu toţii ne-am bucurat de un popas, într-un peisaj superb de iarnă. Stăm la un bushcraft şi încercăm să frigem ceva la jar... Dar aşa e frumos la munte, fără puţină aventură nu te întorci acasă cu amintiri frumoase.

Nu se simte nici cea mai uşoară adiere. Totul a încremenit, timpul însuşi s-a oprit din goana lui şi nu îndrăzneşte să ne strice momentul. 

Aici unde am ajuns noi este un minunat loc de belvedere şi tufe de znepeniș din abundenţă. Peisajul din vârf e destul de interesant: pe o parte se văd vârfurile ascuțite din Munții Retezat și Munții Țarcu. Iar pe cealaltă o câmpie imensă.

După ce ne apropiem, întâlnim, slab conturată, poteca călcată și de alții ce duce pe vârf.

Cu putin efort am ajuns și ne postăm lângă plăcuța care marchează vârful Padeș și altitudinea sa 1382 m însă altitudinea reală este 1374m.

Stăm ceva vreme, imortalizăm momentul mai ales că suntem pentru prima dată iarna pe vârful Padeș. Ascensiunile noastre din trecut au fost doar vara cu bicicleta şi nu au fost ușoare nici atunci. Urcarea pe Padeş e mai grea decât pare.

Aici, în fata noastra, se deschide o priveliste încîntatoare asupra jumatatii vestice a masivului Poiana Rusca si asupra regiunilor muntoase sau depresionare înconjuratoare.

Retezatul în stânga și munții Țarcu la dreapta 

Acum, nu ne mai rămâne decât să pornim spre locul numit valea Cârlionţului, acolo unde ne aşteaptă maşinile pentru a ne duce înapoi, acasă.

La coborire o luam frumos, direct pe drum banda albastra (care vine de la cabana ,,Capriorul". Nu ne întoarcem pe acelaşi traseu pe care am venit pentru că există posibilități de a face un circuit pe un traseu nou, necunoscut încă de toţi. 

Ne mişcăm destul de bine și până la final nu mai avem decât coborâre exceptând şaua prin care tocmai trecem. Mai avem încă puțin până în pasul cu săgeata ce se intersectează cele două trasee: către Cabana Caprioru şi Tăul Ursului. 

Cu toată viteza înainte

Așa începe coborârea...Traseul străbate zone de un pitoresc deosebit. 

Priveliştea largă îţi taie răsuflarea.

Coborârea o facem prin prin stânga (până să ajungem la poteca lui Adam / Refugiul Adam), pe desupra văii Gosta, de unde se revine pe Valea Cârlionțului.

În liniștea unui apus de iarnă...Pentru că mai avem puţin timp la dispoziţie până să se întunece, încercăm să grăbim puțin pasul. Ştim deja că cea mai mare parte a drumului de întoarcere o vom face la frontală, aşa că ne pregătim frontalele si ne punem coltarii in picioare. 

Ne dăm greu duşi, dar odată cu lumina tot mai slabă se instalează şi frigul. Pantele, abrupte pe alocuri, au fost mai ușor înghițite cu mici povestiri. Vă rog nu le numiți „bârfe” 😏 .  Întunericul ne înconjoară tiptil până devine de nepătruns. Am spus „finish” cam de unde începe urcușul din valea Cârlionţului. Asta a fost povestea noastră din Munții Poiana Rusca. Traseul a fost ceea ce ne-am dorit: mers prin pădure și la final un vârf care să ofere belvedere. Ceea ce m-a impresionat foarte mult în aceste locuri a fost faptul că locul este foarte sălbatic. Şi asta e principala caracteristică despre care vă promiteam că o dezvălui la început. Parcursul acestui traseu oferă priveliști demne de luat în seamă.

Marcaj: nu există
Distanta: 22 km
Diferenta de nivel: 1.179 m.
Durata: 11 ore
Caracteristici: traseu ușor spre mediu pe drum forestier și potecă de pădure. Urcuș accentuat.