„Pedalez o tură” înainte de Paște.
Să începem cu ce e frumos: am fost în week-end-ul trecut pe un frumos traseu (aici). N-a fost o tură organizată și vă povestesc de ea aici tocmai pentru că poate fi parcursă de oricine, chiar și de unul singur - perioadele contează.
Primăvara a venit... cu adevărat, să sperăm. Soarele, natura toată ne zâmbește binevoitoare. E Vinerea Mare (ultima vineri din Postul Paştelui), o zi liberă dată de la guvern de care încercăm să profităm.
E dimineață și te-ai trezit...Ziua începe cu nelipsita cafea. Și nimic nu intră mai bine în stomac precum ceva cald, care să îţi dea gheș să te mişti într-o direcţie. Te ridici din pat și deschizi somnoros geamul, ieși pe balcon și timpul se oprește - convins de vremea bună, te hotărăști să pleci din nou!
Pentru pelerinaj sau de plăcere, avem în plan o plimbare mai lungă sau mai scurtă, în funcţie de cum ne lasă picioarele. Un traseu spre nord-vest, şi aș menționa Mănăstirea din Șag. Suntem curioşi ce s-a mai schimbat. Şi cum ne-am schimbat şi noi. În orice caz puţină varietate face bine entuziasmului pe două roţi.
Pornim la drum pe la prânz, pe o variantă sigură şi plăcută de a ieşi din oraş către zonele înconjurătoare, feriţi de circulaţia auto. Mai precis, mă las pe mâna lui Cristi, a fost ideea lui, și tot el o să fie ghidul meu pentru această tură. Traseul cicloturistic oferă un drum plin de peisaje spectaculoase, străbate locuri deosebite din apropierea Timișoarei, traversând păduri de stejar, pășuni și sate, dându-ne posibilitatea să ne bucurăm de peisajul pitoresc și de specificul localităților sătești, dar te avertizăm că drumul nu este prea grozav – este presărat cu dâmburi și gropi, însă asta și este farmecul traseelor de offroad. Dacă vrei să te bucuri cât cuprinde, îți trebuie musai o companie. Eu am avut-o pe a lui Cristi! Lunca Timișului nu mai are nevoie de prezentare, explorează zona altfel, mergând cu bicicleta de la nord la apus și o să vezi frumusețile locului. Traseul luncii este un drum simplu accesibil pe jos sau cu bicicleta, care oferă peisaje extraordinare. Nici să nu visezi să te plimbi prin lunca Timișului altfel decât din spatele unui ghidon de bicicletă.
O nouă zi prin banat, o nouă aventură...! Împărtășesc cu voi din frumoasa natură
Dacă se întâmplă să stai la oraș, scapă de poluare. Lasă-ți grijile în urmă și fă o plimbare superbă cu bicicleta. Bucură-te de traseul rural pentru biciclete aflat de-a lungul râului Timiș.
Din nou în lumea minunată a peisajului. Renunță la străzile asfaltate și alege drumul liber.
După o activitate fizică (sau în timpul acesteia).
Doar tu, bicicleta ta și liniște.
Bucură-te de liniștea celor două roți și de singurătate atunci când pedalezi de-a lungul unui drum
Canalul cu nuferi plutind mândrii pe întinderea apei îți răsfață cu siguranță imaginația.!
Să mergi cu bicileta, este ca o joacă de copil.
După ce parcurge un drum pe marginea unui canal de irigație, traseul iese în pășunea din apropierea localității Giroc.
Am pedalat cam 10-15 de kilometri pe lângă un canal (de irigație) apoi ne-am depărtat de el pe un drum la stânga și n-am mai ținut șirul kilometrilor. Știu doar că am parcurs un drum de pământ și-am ieșit la final spre lunca Timișului, foate aproape de pădurea de la Giroc. Un loc unde puteți ajunge cu ușurință la râu și puteți găsi natura așa cum este, sau a fost întotdeauna - o poiana pașnică, arbori de salcie umbroase, apă curată (perfectă pentru o înot), flori sălbatice în primăvară și vară.
Lăsăm în urmă câmpul răsfățat de adierile line ale vântului capricios de primăvară. Din lunca Timișului putem aborda pe bicicletă diverse variante de continuare a traseului.
Fără să ne fure peisajul de tot însă, suntem atenți să luăm pulsul malului Timiș până la intrarea în pădure. Cam pustiu și cam lipsit de turiști. Pe aici în alte vremuri ca la Mamaia! Puzderie de lume!
Oile mari și albe ce pasc liniștite, sau cel puțin au păscut și acum stau la umbră, definesc ca un tablou încântător.
Oprim să admirăm şi să facem o poză. Comunitatea Monastică Preasfânta Treime. Este o mănăstire frumoasă, dar mică unde poți poposi pentru câteva ore, chiar cei care merg în drumeții precum noi. Trecătorii se pot ruga acolo.
Trecem de o barieră și ne îndreptăm spre o mănăstire mai mare.
Lunca Timișului mărginită de lizierele pădurilor Giroc și Lighed oferă un spectacol vizual deosebit în orice anotimp. Aceste păduri seculare asigurand totodată adăpost umbros pe timpul verii, și deasemenea oportunități de plimbări recreeative sau tot felul de alte activități.
Pădurea Giroc. Vegetaţia şi densitatea copacilor nu este foarte deasă, permiţând plimbări chiar şi în afara potecilor.
Pădurea oferă la rândul ei şi alte surprize plăcute pentru iubitorii de drumeţii.
O plimbare de câteva ore prin aceste locuri este fix picătura de apă care atinge nisipul deșertului unui suflet citadin, prea adesea epuizat de privațiunile spirituale impuse de un oraș sufocant.
Parcurgem cei 21 km, aproape fără să realizăm. Este genul acela de așezare monahală, liniștită, rurală, izolată la liziera pădurii și totuși la doar câțiva kilometri de Timișoara în lunca Timișului
Oprim şi aici, iar primul gând care ne încolțește este că, după tot drumul lung și obositor care ne-a adus aici, la intrare, vrei să fii răsplătit; vrei ca locul ăsta să îți dea înapoi din efortul pe care l-ai făcut venind până aici.
Biserica actuală a mănăstirii a fost înălțată între 1968-1972. Ne aflăm într-o mănăstire de maici, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (29 august), situată la aproximativ 14 km de Timișoara, în localitatea Șag.
Ia-ți timpul necesar și închide-ți telefonul în vreme ce te plimbi pe aleile din curtea mănăstirii, sau asculți pledoariile maicilor, pentru că aceste lucruri nu pot fi făcute printre rânduri de mailuri.
Chiar dacă am băut apă pe săturate, luăm și pentru drum, mai avem ceva drum până la o terasă.
Cea mai recenta construcție având loc in 2002 când s-a început construcția unei biserici mai încăpătoare. Dispune de posibilități de cazare pentru pelerini, ateliere de croitorie și de pictură a icoanelor.
Mănăstirea te-mbie la rugăciune, la reculegere și la întoarcerea către tine, cel din interior.
Ne retargem discret, pășind pe aleea de piatră, străjuită de brazii verzi și tăcuți. Ne bucuram deplin de această liniște, și plecă mai bogat spiritual.
O plimbare de câteva ore prin aceste locuri este fix picătura de apă care atinge nisipul deșertului unui suflet citadin, prea adesea epuizat de privațiunile spirituale impuse de un oraș sufocant.
Mai departe putem decide ce dorim să mai vedem sau putem alege o variantă mai scurtă de întoarcere.
Cea mai nord-vestică porțiune din traseu, peisaje superbe fără de sfârșit vor forma cadrul unui apus de soare fantastic. Dar, până atunci vom traversa localitatea pe drecția sud-vest
Strălucirea apei în soarele după-amiezii îți ia privirea. Chiar sunt aici: la malul Timișului, privind în față locul în care m-am scăldat și am copilărit, înconjurat de atâta liniște de parcă te afli la începutul lumii. Am atâtea amintiri, cât nu pot povesti.
Dacă te prinde lăsatul soarelui aici, vei vedea câteva cete de vaci ce se întorc agale spre casă.
De aici se merge pe un drum de asfalt în jur de trei kilometri traversând localitatea, după care se continuă pe un drum de țară.
Este satul în care aș putea spune că m-am născut și pe care încă îl mai iubesc. Aici mi-am petrecut copilăria și la această școala am învăţat până în clasa a 8-a. Este adevărat, din motive obiective am părăsit casa părintească. Nu mă voi ierta niciodată pentru asta . Mă simțeam atât de bine aici , simțeam că aparțin acestui loc. Îi căutam poezia și unicitatea în fiecare uliță. Dar lucrurile au luat o întorsătură nefericita PENTRU mine. După plecarea la ceruri a celor care m-au crescut a trebuit să plec. Despre oamenii din Șag ce pot spune ? Cu bine, cu mai puțin bine ii iubesc pe toți. Sunt consătenii mei. Așa vreau să cred. Mi-e tare dor de locul meu, căruia simt că încă ii aparțin.
Totuşi ceva lipseşte. Nostalgia mă inundă. Bag de seamă că mi-ar plăcea să împărtăşesc această călătorie cu… Nu am senzația că atunci când o persoană îmi lipseşte întreaga lume pare a fi depopulată, dar îi duc dorul. De fapt, nu ştiu dacă ei sau a timpului plăcut pe care l-am petrecut împreună…
Parcul central
Și așa cum ne-am obișnuit, traversăm Șagul și îl lăsăm, cu gândul că ne vom (re)întoarce. Este locul drag mie, aici am crescut.
Conacul Olaru. Aici am mai fost de Halloween cu patru ani în urmă
După ce am trecut de terenuri agricole și trasee ce trec prin păduri, ajungem rapid la Sânmihaiu Român. Aici facem o pauză la Livadă și ne bucurăm.
Când ajungi aici, lasă traseul, leagă bicicleta lângă drum, fă un popas și bucură-te de o bere rece în timp ce te relaxezi într-un șezlong cu vedere spre o livadă de pomi fructiferi.
Bicicliștii înfometaţi, şi nu numai, se pot bucura de de aromele locale; mititei, grătare sau cartofi prăjiți, și își pot potoli setea cu câte o bere, suc sau alte lichide, în timp ce alții poate preferă să își păstreze energia ca să cucerească pista până la granița sârbească.
Plecăm după vre-o 40 de minute și parcurgem pe pistă cei 16 km, care ne-au mai rămas până acasă.
Pista - un loc de joacă al bicicliștilor, ce continuă până la granița sârbească. Cu burta plină sau nu, vântul își face simțită prezența pe tot traseul! Uneori din fața, alte ori din spate.
Ecluza de la Sânmihaiul Român.
Acesta este un un loc de popas pentru bicicliști...
un loc bun pentru a opri și a privi păsările - nu privi în sus - este un nor, nu o pasăre.
O zi de sâmbătă petrecută împreună, împărtășind frumusețea naturii și a unui loc atât de plin de istorie și bogăție spirituală.
Pentru cei cu un spirit aventuros, traseele pentru biciclete off-road te vor purta ca să descoperi multe locuri frumoase, iar capătul drumului ne descoperim pe noi. Pentru o experiență perfectă, plănuiește-ți călătoria primăvara-vara, astfel încât să te bucuri de soarele de la miezul zilei.
Google Maps:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.