MOTIVAȚIE SPONTANĂ
Azi a fost o zi superbă de primăvară... De voie de nevoie a trebuit să ne reconfigurăm planurile pentru a rămâne în jurul orașului, chiar dacă tânjeam toată săptămâna să mergem la Reșița. Am renunțat pentru că mai erau și alții care si-au organizat plecarea într-acolo. Lăsând Reșița pentru data viitoare, entuziasmul m-a făcut să aleg o zi cu 24 - 25 grade în termometre, foarte bună de plimbare. Mașină n-am, așa că departe nu ne-am dus, și poate vă conving că nu trebuie întotdeauna străbătute depărtări ca să dai de frumos și să te simți bine, el fiind uneori doar la câteva pedale de casă. Întâlnirile în care ne bucuram de ture frumoase la fiecare sfârsit de săptămână, nu mai sunt la fel, sau nu se mai țin, iar acum pedalez mai mult în compania copiilor mei, dar mai bine să mă bucur de fiecare moment și mai puțin să analizez niște lucruri pe care oricum nu le pot schimba. Wekeend-ul, e să faci oarecum ce ai chef, în ritmul tău... și-așa ne mână alții de la spate în cele mai multe din zilele vieții noastre!
Ne trezim deci de voie, savurăm excelentul mic-dejun și pornim la drum, abia pe la prânz. Nu am plecat de dimineaţă cum se întâmpla atunci când mergeam cu trenul sau mașinile, aș fi vrut să spun asta, dar nu pot, pentru că n-a fost așa. În primul rând, că noi niciodată n-am fost genul matinal dacă... tura nu o cerea. Așa că pornim la drum după un somn mai lung, estimând cei 50 de km dintre Timișoara - Buzias (via pădurea Chevereşului şi satul Căpăt), o să-i facem în 4 ore. De-a lungul traseului sunt întâlnite câteva obiective turistice deosebite, printre care ar fi Biserica de lemn din Căpăt și „La Aeroport” în parcul băilor Buziaș, locul de popas unde vom mânca pizza. Ce înseamnă lucrul bine chibzuit: cele 4 ore le-am făcut fix în 4.30, ajungând în jur de ora 16 în satul Căpăt! "Celălalt factor complicat este traficul. A doua jumătate a traseului se desfășoară în cea mai mare parte pe drumuri înguste, cu o singură bandă pe sens, de obicei într-un trafic cu sute de mașini ce rulează fluent.
Idei pentru tine.
Acum, în timp ce scriu îmi aduc aminte cum îi tot ziceam lui Roxana (fata mea) să mergem pe munte și ea tot îmi spunea că nu poate, pentru că are facultate, dar cu promisiunea că data viitoare mergem. Uite că a venit și momentul ăsta chiar dacă nu la munte! Intrăm cu toate cele în atmosfera de sâmbătă pe la amiază. Mintea îmi zboară deseori la vremuri şi locuri îndepartate, necunoscute şi fascinante, care mă atrag prin complexa simplitate şi prin blânda sălbăticie.
Ziua debutează cu o traversare prin Ghiroda trecând podul peste Bega cu gândul de-a ajunge la Moșnita, Albina şi tot aşa până la Buziaş. Am mai făcut drumul asta! Altă dată, am luat-o prin stânga prin pădurea Bistra! Altă dată prin Bazoş.
Facem de doi ani tura asta exceptând satul Căpăt, și mi-a plăcut atât de tare încât mă întorc și în al treilea.
Am luat-o razna prin sate în căutarea unei biseici de lemn, întrezărit mai demult. Am avut noroc de o zi frumoasă de primăvară, în care temperatura era destul de ridicată, iar vântul doar adia uşor mai mult din spate.
Drumul meu nu mai are o destinație clară, am doar o direcție după care mă ghidez, e un haos atât de fain și totuși armonie…Nu îmi mai fac nici un plan, totul se întâmplă pur și simplu! Am două fiin-ţe minunate în viața mea alături de care totul este mult mai simplu. Mă bucur de prezenţa Roxanei.
Puzderie de case noi...
Ajung în Moşniţa Veche, și nu mai recunosc nimic la câte case s-au construit.
Câteva străduțe ne ajută să ieșim din sat, apoi un drum de pământ se termină la un asfalt. Cotim la dreapta, trecem de un panou (iesire din localitate), dincolo de care începe Moșnita Nouă.
Direcții spre care ne îndreptăm. Continuăm pe asfalt până la primele case apoi prin stânga.
Un soare strălucitor se lăfăie deasupra noastră pe cer
Ieșim rapid din zona de confort, apoi ținem o potecă suficient de bine conturată, nepunând probleme.
"Dincolo de ce e bine şi dincolo de ce e rău", există un câmp imens ce aduce un strop de culoare în atmosfera asta de debut al primăverii
Este doar un început al frumuseților pe care le vei întâlni de-a lungul călătoriei tale. Am străbătut așezarea cu pitoreștile ei pășuni spre Albina, în final, lăsând în urmă casele răsfirate ale Moșniței
Loc de oftat.
Puteți vedea nori fascinativi în multe locuri de-a lungul Traseului - și, bineînțeles, este o scuză mare pentru a opri din nou!
Am străbătut așezarea, îgnorând latura estică a luncii Timişului, cu porţiunea de asfalt, traversând Timişul până la Dragşina.
Strabatem o stradă lăturalnică (str. Hodoş) din Albina
Traversăm podul peste râul Timiş
Străbatem drumul comunal DC151 către Dragşina
Iată-ne deja pe la km 20 al traseului, la ieşire din Dragşina, pe drumul spre pădure.
La ieșirea din sat intrăm pe un drum de pământ presărat din loc în loc cu câteva bălți, unele destul de generoase cu noroi la discreție, care străbătea terenuri agricole.
Traseul nu există, am mers pur și simplu pe un camp.
Am intrat într-o zonă pe unde uneori animalele defilau pe câmp, speriate doar de prezenţa noastră.
Am văzut la distanţă căprioare fugind spre pădure şi iepuri care săreau din tufişuri.
În fața noastră, începe pădurea Chevereșușui. Aici am putut vedea urmele lăsate de ploaia de acum vre-o două zile.
La puţin timp după intrarea în pădure, drumul începe să se strice atât de tare încât suntem nevoiţi să mergem pe lângă bicicletă.
Drumul merge înainte, dar noi o să mergem pe aici, unde suntem nevoiţi să ocolim ceva bălţi.
Odată ieșiți din pădure, se merge pe drum forestier cu foarte puține zone de umbră.
La un moment dat traseul iese din pădure şi prin stânga continuă pentru mai mult timp doar pe o sosea (tranzităm satele: Sârbova, Hitiaş și Racoviţa, pentru a ajunge la Căpăt) iar după această porţiune intră din nou prin pădure.
Pedalăm în continuare pe drumul forestier, iar mai apoi ieşim pe drumul judeţean DJ592D.
Revenim la asfalt, iar după cca 3 km ajungem la Sârbova
După ce ai trecut de terenuri agricole și trasee ce trec prin păduri, lasă-ți grijile în urmă.
Opriri nu prea am avut dar, nici nu putem trece nepăsători pe lângă birt, așa că ne oprim.
Aici am făcut primul popas. Înainte să pornim din nou la drum, ne hidratăm... fiecare cu altceva.
Biserica Greco-catolică din Hitiaș
La doar 4 km se află satul Căpăt unde găsim Biserica de lemn.
După ce am trecut prin Sârbova, trecem și de Hitiaş, și la următoarea intersecţie, se află Racovița.
Intersecția din Racovița. Urmăm indicatorul la dreapta
Trecem un podeț peste Râul Timişana. În stânga mea era o zonă de pășune înfloritoare, în timp ce în fața un drum de asfalt ne ducea la Căpăt.
Nici nu simt când ajungem unde ne-am propus, tot căscând gura în stânga și în dreapta...descoperim o comoară, și încă una mare. Liniștea din curtea bisericii e mai tăcută decât
cea din noi.
Dar ce putem admira, totuși? În primul rând, Biserica ce datează din secolul XVIII (1778) și se află pe listă a monumentelor istorice. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august).
Lăsăm pe stânga o biserică frumoasă de lemn (adăpostită, evident, în curtea altei biserici - wikipedia ) şi plecăm mai departe
Până aici parcursesem 50 km, sub jumătate din lungimea traseului. Satul este situat la 8 km de Buziaș, la marginea pădurii Dumbrava
Avem oarece idee despre direcția pe care trebuie s-o urmăm, nu ne întoarcem pe acelaşi drum pe care am mers mai devreme.
Suntem fix pe latura nord-estică, apoi o bună bucată de drum îi parcurgem spre vest către Buziaș, pe drumul judeţean 592 (Lugoj-Buziaş)
Urme de locuire umană
Traversăm pădurea de foioase aşa zisă 'bântuită' de la Silagiu-Căpăt, făcând dreapta la drumul județean DJ592 (Lugoj-Buziaş). Este defapt continuarea celei mai mari arii împădurite de şes, iar după 6 km ajungem la Buziaș
Aici admirăm dealurile Silagiului
Bicicleta e doar mijlocul de a ajunge sau parcurge repede cât mai mulți km. Nu mă interesează ce culoare are, câte viteze, ce crampoane au cauciucurile și alte detalii din astea, oricum distrugem o bicicletă pe an și trebuiesc bagați bani în repararea ei.
Eiii... Aici ar fi muuulte de povestit căci da, nu se poate să nu te încânte un asemenea loc! Un loc frumos cu multe amintiri! Dar să ne tragem un pic sufletul și să aşteptăm comanda!
Avem şi compania patrupedelor mai mereu prezente în acest loc.
Specificul locului impune ca laitmotiv pizza, însă meniul este mult mai diversificat, începând cu nelipsitele supe / ciorbe până la fripturi.
Iată că descoperim încă un avion,
Altă viață! Dar... ,,întotdeauna când mi-e poftă de pizza, mă duc cu gândul doar la Bocșa, Pizzeria Arena".
Până la căderea serii avem la dispoziție mai puțin de patru ore și pentru a nu rata partea cea mai frumoasă, ieșim la strada principală, apoi pe asfalt până la Chevereș.
Reîncepem călătoria cu burta plină. De la Buziaș la Timișoara drumul e destul de circulat, inclusiv tir-uri, însă dacă ar fi avut o margine, pe care te poți deplasa în siguranță cum sunt prin alte locuri poate nu m-ar mai duce gândul la variante ocolitoare.
Trecem prin satul Bacova, iar la Chevereș cotim la stânga către Vucova.
O pădurice deasă defineste linia unui râu mic și zlobiu, afluent, pe stânga, al Timișului. Râul Şurgani izvorăște la est de Buziaș, în pădurea Dumbrava și străbate vesel printre smocurile de iarbă și tufe de stuf, și se varsă la Dragșina, puțin în amonte de plaja Albina.
Atunci când pedalezi pe drumul ales, de pildă (spre Vucova), și o iei brusc la dreapta pe un drum vag, apoi pe o păşune care ulterior dispare discret într-un teren arat, ne-a întârziat cu vre-o 12 km şi probabil ne-ar fi făcut să pedalăm noaptea pe câmp, dar am fi evitat traficul de pe șoseaua DJ592
Lăsăm în urmă câmpul răsfățat de adierile line ale vântului capricios de primăvară, si ne întoarcem înapoi la Cheverş, închizâd circuitul pe asfalt şi pe lumină. Voiam o traversare dinspre Vucova către Blajova sau Otveşti ca să nu o lălăim prin Niţchidorf, dar nu a fost să fie. La început păsune, apoi arătură cât vedeai cu ochii... Tractoare harnice roiau pe ogoarele întinse. Mă surprind. Oricât de mult insistai, nu aveai cum să mergi prin şanţurile şi prin pământul brăzdat.
Apusul păstrează nuanţele primăverii lui aprilie. Până la Timişoara, excursia noastră nu mai înregistrează nimic spectaculos, doar ceea ce întâlnim de obicei într-un trafic cu sute de mașini ce rulează fluent dar și mulţi furioşi.
Traseul l-am încheiat în 9 ore şi jumătate. A fost un traseu cu multe tipuri de drum, destul de amestecate, dar care ne-a satisfăcut pofta de pedalat, mai ales că vremea a ţinut cu noi. Ideea generală ar fi totuși aceea că sunt locuri frumoase în apropiere, oriunde am locui și că sigur în acele locuri se poate ajunge cu bicicleta mai tot timpul anului. Roxana simţea durerea provocată de şa la fiecare pedală, dar cu toate astea a reuşit să ajungă acasă pe bicicletă. Închidem circuitul şi adăugăm victorioși încă o tură superbă pe care o vom mai parcurge dacă se ivesc ocazii.
Afară începea să se întunece de abia pe la intrarea în oraș, dar încă puteai să vezi pe unde pedalezi fără a fi nevoie de lumină.
A fost o idee bună să ieşim pe biciclete!
Google Maps:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.