Ca de obicei, la sfârșit de săptămână plecăm împreună într-o excursie, să ne bucurăm împreună de locuri frumoase. Fac repede rucsacul şi la culcare, e trecut de miejul noptii și la ora 6.30 trebuie să fiu jos în fața blocului. Şi uite aşa m-am trezit iarăși cu noaptea-n cap, ora 5.00. În primul rând traseul: am plecat din Timișoara către Caransebeș și ulterior Hateg cu destinația finală către Cârnic.
Acces: dinspre orașul Hațeg sau Petroșani, în localitatea Ohaba de Sub Piatră, ne abatem de la drumul european (E79) spre localitățile de pe drumul DN66, Șălașul de Sus, Mălăiești, Nucșoara și Cârnic. Obiectivul era să ajungem la tăurile din Valea Rea. Ar fi cea mai sălbatică și greu de parcurs din cauza etajelor glaciare dar și a faptului că nu este încurajată traversarea ei. Ajunși la Cârnic…parcăm, luăm rucsacii şi la drum… Începem ziua cu buna dispoziție printr-o înviorare pe ritmuri antrenante pentru a ne face încălzirea. Accesul către cabana Gențiana se face pe un drum foretier, iar ziua se anunţă frumoasă. După o pauză pentru hidratare, foto şi a hotărâ pe unde urcăm, depăşim intersecția care duce la cabana Pietrele. Urmăm poteca marcată cu triunghi albastru către Cabana Gențiana. Curând ajungem la un indicator, către Lacul Galeșul. Trecem... apoi la următorul indicator vom observa pe partea stângă o potecă care traversează apa Pietrele, iar pe copaci se observă marcajul cam sters cu triunghi galben. Zăpada e mare. Iarna toate par mai sălbatice. Crengile sunt mult mai groase cu haina albă pe ele, iar cele subțiri par să fie atrase în mod deosebit de pământ. Frumusețile acestor meleaguri ne încântă, ne intrigă dar ne și provoacă în același timp. Ne întâmpină un traseu greu. După o porţiune de urcuș, dar pe cealaltă parte a parâului, căutând marcajul, dibuim într-un final traseul abia după ce coborâm înapoi în vale. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat, renunţăm tentaţiei de a mai urca, lăsând acest traseu pentru altă dată, și urmăm poteca pe drumul de întoarcere, încercând să ajungem la cabana Gențiana, unde ne putem bucura de un ceai cald dar și foarte bun.
Asa încep ziua cei dornici de aventură, iar astăzi ascultăm chemarea muntelui.
E ora 9.50. Suntem în soare. Aşa că facem și primele poze.
Cu așa o vreme superbă bineînțeles că facem și o sesiune foto pe cinste. Verdeață verii sau albul imaculat al iernii? Ce alegeți? Eu le aleg pe amândouă
Asta-i partea faină iarna, că nicicare nu poate trece fără să lase urme clare.
Ce-i frumos de-acum începe.
Mergând pe drum, ascult și aud. Pârâul se pierde într-un sunet înfundat, lăsând loc și vântului ce mișcă finuț.
Vântul, da e ceva deosebit. Niciodată nu-l vezi, oricât de tare și de mare ar fi. Pe el doar îl auzi. Tot ce vezi este acțiunea sa asupra celor din jur.
Poteca era îngustă și nu aveai cum să mergi câte doi, încolonarea ca la grădiniță.
Loc pentru popas.
Privire înapoi
Urmăm traseul marcat cu triunghi albastru către Cabana Gențiana.
În urcarea noastră întâlnim și alte grupulețe de drumeți venind din sens opus.
Trecem pe lângă o frumoasa cădere de apă lângă care există amenajată și o masă cu o băncuță, (acuma acoperită de zăpadă). Ascult apa... cam atât pe partea asta, în rest liniște! Toate par încremenite.
Mai mergem până vom observa indicatorul spre tăurile din Valea Rea.
Frumusețea peisajelor acestei zone, de o sălbăticie impresionantă, poate fi descoperită urmând la pas cărările și traseele marcate prin inima munților.
Spre deosebire de iernile trecute, zăpada din acest an e destul de mare, depășește deja 1 m
Indicatorul spre tăurile din Valea Rea. Ca punct de reper există și un indicator cu cabana Gențiana. Dacă am ajuns la următoarea intersecție cu cabana Pietrele înseamnă ca am trecut de acest traseu marcat cu triunghi galben.
Zăpada era afânată și fără rachete sau schiuri te afundai până aproape de genunchi. Coborâm cu grijă-n genunchi și trecem puntea peste pârâul Pietrele. Poteca trece valea Pietrele.
Ochii au o mișcare circulară în căutarea marcajului destul de rar și foarte șters.
Această legătură dintre Valea Pietrele şi Valea Rea era folosită mai ales de turiştii cazaţi la Cabana Pietrele, pentru a face trasee de tip circuit.
De aici cărarea nu este vizibilă şi sporadic se mai zăreşte marcajul. Este ceva de încercat aş zice pentru că într-adevăr valea este uimitoare! Inițial se urcă mai abrupt, în serpentine, printre lespezile caracteristice Retezatului.
Era de asteptat să avem și surprize. Porțiunea pe care o explorăm - potecă inexistentă. Atenție unde calci pentru că sunt șanse mari să nimerești gaura dintre două lespezi și să îți prinzi piciorul.
Încercând să ghicim poteca, dăm frâu liber creativității, urcăm pe un prag stâncos ce delimitează treapta superioară a văii.
Prin pădure, posibilitatea unei rătăciri este destul de mare dacă nu esti pe traseu! Proasta zi mai am, mormăi doar pentru mine iar cu voce mai ridicată îmi manifest dorința de a ne întoarce.
După o uşoară bâjbâială, coborâm cu grijă-n genunchi, forțăm practic o coborâre printr-un loc mai accesibil, atenţi și la copaci, pentru a gasi marcajul.
Multe zone nesigure, obstacole invizibile cu risc de accidentare, mai să ne "frângem gâtul" de câteva ori - glumesc, au fost doar locuri unde ne-am afundat până la jumătate cu tot cu rachete. Pentru un turist fără experiență, fără rachete și o bună condiție fizică ar fi destul de greu.
Am nimerit şi poteca şi am început incursiunea hikingo-fotografică.
Din Valea Pietrele, după ce se trece puntea, cărarea face ușor stânga, apoi se pierde (sub zapada) pe un urcuș sustinut printre blocurile de piatră, pentru a coborî în Valea Rea. Pe vreme de ceaţă orientarea este si mai grea. Lăsăm aceasta încercare pentru altă dată și ne întoarcem. Decizie mai mult decât corectă. Ne afundăm în glume și voie bună pe parcursul următoarelor ore, la fel ca și până acum
Poteca către Cabana Pietrele
Indicatoare turistice spre trasee importante! O luam ușor spre Gențiana ca să ne bucurăm de un ceai cald.
Peisajul este tot mai spectaculos.
Acest traseu este folosit de iubitorii de munte pentru a iniția trasee de tip circuit. Este un traseu lesne de parcurs, fără să pună probleme de orientare
Probabil că v-ați prins, am ajuns la cabana Gențiana.
Idicatoare spre alte trasee importante. Nu există panouri de informare.
După Gențiana, câteva zeci de metri altitudine și un podeț se iese la lumină sau mai degrabă la ceață - se ajunge la Bordul Tomii, apoi apare cuminte Lacul Pietrele. Ar fi fost o bună ocazie dar n-am răbdare de el asta-i clar și nici timp suficient fără ca să nu ne prindă întunericul. Am fost și în urmă cu un an dar am prins ceță în zona de căldare, aici povestea.
Portiunea până la lac ar fi fost cea mai frumoasa și ar fi fost mult mai multe de văzut, dar pentru asta ar trebuit să ne cazăm - într-o singură zi nu poți realiza mare lucru.
Opresc la cabană pentru un popas de un ceai sau o cafea, socializăm, mai schimbăm o impresie cu domnul cabanier sau cu ceilalţi turişti cazaţi, bineînţeles tot despre munte… cât stăm la o cană de ceai, o cafea, mai și "ciugulim" câte ceva de prin rucsac, apoi plecam.
Urmează o coborâre lungă, dar uşoară care nu ne-a creat probleme.
Rachetele de zăpadă au fost foarte utile până aici. De aici încolo spre Cârnic nu mai sunt necesare, preferam să cobor pe picioarele mele. În plus, îmi era dor să simt zăpada, pământul sub bocanci.
Mai târziu spre seara s-a lăsat mai frig, undeva la -5 grade dar până la urmă e normal să fie așa, suntem în plină iarnă și mult peste 1000 m alt.
Se lasă seara și plec acasă, dar lipsesc numa puțin, că iar mă întorc.
Trebuie să ai curaj să ieși pe munte când este o vreme așa “prietenoasă”….Excelentă tură! Se vede treaba că noi am avut curaj, iar acum se face haz de necaz. Traseul propus este un parcurs normal, pentru o zi, pentru oameni normali? După atâta adrenalină nu puteam să terminăm ziua fără o memorabilă...oprire la Pizzeria din Caransebeș. Încheiem seara în drum spre Timișoara, cu planuri deja pentru următoarea săptămână.
Amintirile provin din acțiuni plăcute sau mai puțin plăcute. Restul e gri. Chiar dacă tura a avut și faze mai puțin plăcute, amintirea a rămas una plăcută, rezultatul fiind și acest jurnal.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.