Cum a început ziua de 5 ianuarie 2019.
Mă trezesc de dimineață la ora 5:00 (cu gândul doar la tură), după vre-o cinci ore de somn. Nu prea am reușit să dorm deloc bine. Fac rapid o cafea, fac şi ceai pentru drumeţie, mă îmbrac apoi cobor. Era trecut de 6:00 şi aştept maşina (microbuzul) care mă va duce până la Shopping City Calea Șagului, locul unde aveam stabilită plecarea. Am plecat din Timișoara cu un microbuz și doua mașini mai mulți prieteni (cu alții abia ne-am cunoscut) La numărătoare eram 16 drumeți plini de veselie dornici să hoinărim... Ajunși în Reșița, oprim la un magazin pentru mici cumpărături, apoi parcurgem cei 25 km de asfaltat până la Crivaia, oprindu-ne la Casa Baraj, locul de unde începem ascensiunea.
Am încropit un circuit care să cuprindă cam tot din ceea ce poate oferi Semenicul într-o zi de drumeţie, cu plecare din Crivaia, locul cel mai apropiat de Reşiţa din punct de vedere al accesului auto.
Văliug - Semenic: Acest traseu, are ca obiectiv şi vârful Piatra Goznei din Semenic. De la stația de jos a telefericului; urcuș pe poteca telefericului (marcaj banda roșie), cel mai frumos traseu în perioada iernii până pe Platoul Semenicului, iar de coborât am ales o variantă prin stânga spre Valea Bârzava (marcaj bulină albastră), apoi, de-a lungul lacului Gozna, încă 3 km prin stațiunea Crivaia până la Casa Baraj. Lungimea traseului este de aproape 17 km dus-întors, iar timpul în care acesta poate fi parcurs este de 5-6 ore. Traseul este unul care poate fi parcurs doar pe jos în perioada iernii. Panta care trebuie urcată, necesită efort suplimentar, chiar dacă ruta acestuia e pe sosea, există porţiuni de drum mai greu de parcurs.
Descoperă Văliugul sub nămeți, un loc minunat din Banat. Vă invit să intrăm în această zonă, să mergem pe poteci înguste și să ne bucurăm de frumusețea și diversitatea peisajului.
O primă poză de la Valiug.
Lacul Gozna, este de fapt lacul Valiug, înconjurat de dealuri împădurite, atracția de la poalele Munților Semenic, la o altitudine de 600m.
Eu am fost aici, în repetate rânduri, însă doar vara, şi doar cu bicicleta.
Privire spre Vertical Race. Pe aici vom urca.
Muntele Semenic și zona din împrejurimi oferă variante diverse de a petrece timpul liber, așa cum își dorește fiecare. Încep să se vadă tot mai bine dealurile și munții din jur.
Pârtia “Casa Baraj” se întinde pe aproximativ 500 de metri, iar lățimea este de 60 m.
O dimineață tare rece. Pornim de la stația de jos a telefericului, urcuș pe Vertical Race. Timp de mers: 2h30-3h până la stația de sus. Asta mă face să uit frigul de afară și să vreau să merg mai departe.
Pârtia “Casa Baraj” are un grad mediu de dificultate și se poate schia aproape oricând, indiferent de lumina zilei, datorită faptului ca este dotată cu nocturnă și cu un tun de zăpadă.
Noi păstrăm direcția așa cum am început traseul, pe Vertical Race, până pe platou, conduşi de altfel de un urcus continuu, prin pădure, zăpadă şi prin ceaţă.
Nu insist cu descrierea traseului, pentru că acesta este destul de uşor de urmat. Deşi se urcă relativ ,,în scurt” o diferenţa de nivel de circa 900 metri, pantele sunt acceptabile, traseul având ici-colo porțiuni mai lente, de ,,recuperare”.
Avem o oră de mers până acum. Traseul devine foarte abrupt destul de greu de traversat în unele zone.
Intram pe ultimul kilometru de partie, iar acesta necesita efort suplimentar datorita pantei si zapezii mult mai mari
Pârtia “Semenic-Valiug” are o altitudine de plecare de 1450 de m și este una din cele mai lungi pârtii din întreaga țară, lunga de 5800 m pe care se poate schia de pe Semenic până la Văliug. Nivelul de dificultate este mediu și nici nu există o instalație de urcare dar, cu toate acestea, sunt turiștii care se aventurează până jos.
Zăpada mare! Asta ne obosește destul de mult. Din păcate nu putem descrie aici nimic din ceea ce înseamna Platoul Semenicului, având parte de o ceata deasă.
Privire în spate. Ceaţa nu a tinut prea mult, iar soarele s-a facut uşor remarcat, oferind posibilitatea unor poze superbe. Ne continuăm urcarea până când, pe partea dreata a drumului, vedem Vf.Piatra Goznei.
Într-un final am remarcat staţia meteo, antenele releului de televiziune, dar şi Varful Piatra Goznei spre care ne-am îndreptat.
Finalul urcuşului este acolo în vârful Piatra Goznei. Îi zărim și pe primii care deja au ajuns.
Printre dulăii mari de la munte!
În îndepărtare zărim drumul principal spre stațiuea Semenic.
Vârful Piatra Goznei, cu o altitudine de 1.447 m, este cel mai înalt vârf din Munţii Semenic.
zăpada este destul de abundentă pe platou.
Pe Piatra Goznei
Vârful Piatra Goznei de pe Muntele Semenic, dezvăluie o panoramă deosebită.
De aici se deschide o priveliste amplă spre platoul Semenicului! Ești ca pe o fortăreață - poți urmări tot ce mișcă.
În continuare, 10 minute până în centrul stațiunii Semenic (1410 m).
Încă puţin şi am ajuns la cabana Andra, unde vrem sa facem un popas .
Am dat de cabana Andra, unde ni s-a servit cu amabilitate ceea ce am cerut: de exemplu, doar un vin fiert! Voiam să şi mâncăm ceva dar, destul de plină de turisti, nu aveam loc la masă. Vinul fiert l-am băut din picioare! Majoritatea nu au mai dorit să intre și au plecat în căutarea altui loc, dar peste tot a fost cam la fel.
Am plecat să redescoperim staţiunea.
Cabane acoperite de zăpadă.
Schitul Sfântul Proroc Ilie (Semenic). Am oprit la bisericuţă doar pentru câteva fotografii.
Pârtie de coborâre pentru schiori. Zăpadă a căzut din belşug şi pe Semenic, iar stratul tasat de pe pârtii este de aproximativ 20 de centimetri sau chiar mai mult.
Peisajul mirific este presărat pe ici colo cu clădiri în paragină.
Vechile hoteluri acum aproape niște ruine, care nu cred că vor mai fi vreodată renovate. În perioada de vară ofertele de petrecere a timpului liber sunt limitate şi poate şi din această cauză nu prea au fost făcute investiţii.
Spre Cabana Semenic
Ajutaţi de indicațiile mai multor turiști, reuşim să dăm şi de restul grupului care se aflau la o altă pensiune.
Noroc că mai există câteva pensiuni noi, câteva vechi cabane renovate aşa că în iarnă, schiorii amatori şi de performanţă care vin aici, mai pot găsi cazare. Se gasesc si centre de inchirieri echipamente schi, snowboard şi sănii.
Mai zăbovim puţin la cabana Andra, apoi ne îndreptăm spre coborâre pe același drum urmat la urcare.
Părăsim golul alpin și începem coborârea prin pădure. De la cabană am luat-o în aceeaşi direcţie dinspre care am urcat, până ajungem la o bifurcaţie urmând ca de acolo să coborâm pe un alt drum.
Oprim la o răscruce de drumuri apoi cotim la stânga. Finalul traseului se desfăşoară pe marcaj bulină albastră.
Pe măsură ce pierdem altitudine forestierul devine din ce în ce mai umblat. Prin pădure găsim urme, drept dovadă că au parcurs şi alţii acest traseu.
De unde am ieşit noi în Valea Bârzava, şi până la maşini am mai avut de parcurs 3 km pe drumul de contur al lacului, finalul fiind pe întuneric. Astfel am finalizat o tură în această zonă deosebit de frumoasă, dar care nu prea este exploatată la maxim.
Am avut parte și de vreme frumoasă de iarnă, ce ne-a bucurat, dar foarte rece mai ales în golul alpin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.