Play la idei
Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentru că mă energizează și-mi dă un sentiment de libertate greu de înlocuit!”( același traseu tot într-o zi de toamnă). De aceea, în weekend sau chiar și într-o zi normală, plec haihui, să mai descopăr indiferent de cum este vremea. Să mergi pe bicicletă chiar și iarna este o experiență care te face să te simți în largul tău 🙂 Odată cu sfârșitul lunii octombrie (O lună deosebită), vremea începe să se schimbe încet! De fapt, ne oferă șansa de a ne lua rămas bun de la ultimele raze calde ale soarelui înainte de iarna rece și lungă, iar ciclismul capătă o atmosferă interesantă.
O sâmbătă dintr-un octombrie cald.
Weekendul înseamnă mult timp cu mine, pentru mine, despre mine. Trecuse de miezul zilei când am hotărât să plec, să cutreier magia satelor. Moutain bike merge de minune în această perioadă a anului. Iar zona din Lunca Timișului îmi place mult, aveam drumuri drepte cu peisaje deosebite.
Acolo unde alții nu văd nimic... azi am trăit o bucurie greu de expus în cuvinte. Chiar dacă luna octombrie este foarte capricioasă (pare-se), tot se nimerește câte o zi numai bună pentru o plimbare. Sau chiar două-trei. Căci aceasta a fost Provocarea pentru astăzi. Dacă până acum câteva zile am avut încă senzația că este vară, de două-trei zile vremea s-a schimbat brusc și acum suntem nevoiți să ne adaptăm rapid la sezonul cu ploi.
Cele mai ușoare plimbări pot fi făcute în salba de sate din jurul Timișoarei… sate cu peisaje superbe în care vă puteți plimba liniștiți, cu drumeții de neuitat. După-masa a fost una caldă, cu ore bune de soare și o viziblitate excelentă, anotimpul perfect pentru a merge cu bicicleta, în ciuda faptului că ziua de ieri a fost una rece și umedă în care a plouat. Așadar, e deja sfârșitul lunii octombrie (când și unde s-au dus zilele???) îmi place foarte mult acest anotimp de toamnă deoarece temperaturile din timpul zilei variază între 18 și 25 de grade, ceea ce este ideal.
Am ales o plimbare pe câmp. Am cutreierat de prea multe ori pe acest drum, dar tot timpul cu cineva iar acum mă trezesc mergând singur... Nici măcar nu mi-am dat seama. Mă simt la fel de bine și singur atunci când nu am cu cine... Leii merg întotdeauna singuri, doar oile le vezi în grup.
Bucuria mersului pe bicicleta, una adaptată şi readaptată după... să zicem, „mai pe uşor”, cum se zice, cu durată variabilă combinată cu descoperirea unor locuri inedite. Îmi amintesc când eram copil și mă plimbam peste tot cu bicicleta! Aveam sentimentul de libertate în timp ce vântul îmi sufla în păr. Astăzi, mersul pe bicicletă îmi aduce aminte de acele vremuri frumoase din copilărie. De asemenea, este și o formă excelentă de exercițiu.
Anumite locuri au o notă de tristețe. Și nu le caut ci așa se așază în fața mea.
...deși, față de tura de anul trecut, nimic nu e schimbat (Încă o zi de toamnă frumoasă). Același soare și același aer, puțin puțin, la fiecare adiere, perturbând starea statică de afară. De cum te urci pe bicicletă te simți purtat în altă lume! Traseul străbate o zonă plină de vegetație uscată. E o apariție semeață, turla bisericii Adormirea Maicii Domnului din Albina. În pauza de respiro pe care am luat-o în sat, s-a lăsat cu o bere, așa de sete, fiind prea frumos afară.
...fără gunoaie aruncate pe marginea drumului, nici chiar pe lângă sat… m-am simțit într-adevăr foarte bine, chiar și la o plimbare pe câmp…
Râul Timiș pe care îl traversez... Ziua nu trecuse, ba chiar mai erau câteva ceasuri bune până la asfințit.
Așa că am mers până la capătul podului și am făcut dreapta către malul apei.
Mi-am revăzut drumul şi toamna a devenit mai frumoasă decât e. Deja de aici începe „aventura”. Arată super bine!
Zone deosebit de frumoase pentru bicicleta. Un loc în care am revenit des des des pentru a observa cum se transformă pe parcursul trecerii anotimpurilor? E vorba de gusturi? E vorba de amintirile care se tot adună?
Timișul m-a primit cu foșnet melodios, freamăt de păsări care se pregătesc de iernat și multe zgomote pe care am încercat să le identific.
Toamna se numără culorile. Pe măsură ce vremea se răcește, ne putem lua adio de la mușcăturile enervante ale țânțarilor și ale altor creaturi similare, astfel încât să ne putem concentra mai mult pe mersul pe bicicletă.
Frunze în culorile toamnei
Se aude cântecul păsărilor, foșnetul frunzelor și murmurul râului.
Pe zi ce trece, verdele se transformă în galben, portocaliu, roșu sau brun, invitând la liniște și contemplare. Într-un final, ramurile vor rămâne dezgolite și totul va înverzi, din nou, la primăvară.
Zbârnâit în desiș, foșnet de frunze.
Apa trece, pietrele rămân. Îmi place mult să petrec un timp la râu. Mai mă joc cu câte un băț, îl mai arunc în apă… sau pur și simplu privesc apa și-i ascult curgerea jucăușă printre pietre.
Într-un peisaj colorat în nuanțe de portocaliu și maro dar și încă destul de mult verde (specifice acestui anotimp), o plimbare cu cățelușa mea, face parte din starea mea de bine...
Ea e cea mai bună prietenă ! Îmi dă ocazia să descopăr locuri noi și mă însoțește în drumurile mele. Îmi oferă libertate maximă, mă relaxează, și îmi dă încredere în mine. Mai exact mă ajută să mă mențin în formă.
Pier depărtările vechiului drum. Unde-s cărările? Unde-s acum? Îmi fac cărare printre toate şi încerc să nu le strivesc, calc atent deşi ecoul fiecărui pas străpunge, nemilos, liniştea din jur.
Pentru unii, Timișul înseamnă doar, pescuit. Normal, pentru alții Timișul înseamnă loc de scăldat, plaje și picnic. Și mai sunt și unii, ca noi, pentru care Timișul înseamnă recreere și plimbări cu bicicleta în care se vor duce de fiecare dată cu mare drag, o zonă cu o mulțime de atracții turistice, trasee și peisaje unice.
Timișul are de toate pentru toți, trebuie doar să știi să le cauți. În luncă ne simțim minunat de fiecare dată și e de menționat că acolo lucrurile se mișcă tot mai spre bine… chiar și din punct de vedere turistic (mă refer la traseul de bicicletă dar și la locurile amenajate pentru picnic. Păcat că majoritatea au fost distruse cu bună știință).
Iar de această zonă extraordinară ne îndrăgostim și mai tare cu fiecare moment petrecut acolo și ne facem planuri să revenim cât mai curând posibil, chiar și numai pentru un traseu scurt ca și acesta. Iar cea mai bună perioadă, din punctul meu de vedere, este primăvara, când toată vegetația revine la viață, floricele înfloresc și se arată în toată splendoarea lor.
Am ajuns și la Uliuc… numai că, acolo, am ales să traversez podul de fier pentru a ajunge pe malul drept al Timișului.
Râul Timiș
Liniile paralele care se întâlnesc în culorile toamnei
Timișul a avut unul dintre nivelele foarte scăzute, practic putând fi străbătut cu piciorul.
Natura este mai mult decât generoasă în acest anotimp, cu adevărate locuri care pot încânta pe orice iubitor de frumos, și care cu siguranță că sunt binevenite pentru scurtele noastre plimbări.
Tot mergând am trecut pe lângă vre-o trei sau patru stâne și toate erau păzite dulăi și mai mari și mai mici, care mi-au întrerupt drumul silindu-mă să mă dau jos de pe bicicletă. Erau între cinci și șapte câini pe la fiecare stână (știu pentru că i-am numărat) iar ciobanu era la depărtare, și nici că ii păsa. Nu săreau pe mine, dar nici nu mă lăsau să trec, învârtindu-se și lătrând în jurul meu, când spre stânga, când spre dreapta. Cum plec de aici? Să fac doi pași înapoi sau să pornesc în pas alert drept înainte? Rămân pe loc și singura strategie e să încerc să mă împrietenesc cu ei! Lătrau deja din ce în ce mai neconvingator și am reuși să mă depărtez. Sunt animale de haită și simt frica iar atunci când cineva nu se sperie ei înțeleg cine e șeful.
Sub ultimele raze calde ale soarelui.
Frunze pe drum… frunze cărora li s-a scris soarta demult! Frunzele care ajung pe sol se descompun puțin câte puțin, transferând nutrienții în pământ.
O imagine care are ceva înfricoșător numai ca e doar o falsa impresie.
E seara pe-aproape și ziua se stinge... Amurgu-i de sânge... Și cerul e roșu. Oricât de grea ar fi viața, există un lucru pe care îl putem face fără să ne coste nimic: să privim cerul în loc să tot privim în jos...un apus ce te alintă în culori de seară, şi te ţine captiv, cu gândul dus.
Și-n liniștea-nserării, ce ne-nghite, priveșc apusul, frunzele uscate, și-un cer cu nori lipsiți de țel.
Liniște cu bulină și tente portocalii. Mă uit la ceas și-aștepț cum se ridică mândră Luna!😍
Momentul dintre zi și noapte!
Apusuri ale aceluiași soare. Fac o pauză să mă bucur! Sunt serile în care numărăm clipele şi le lăsăm să se piardă spre cer…Şi apoi m-aş ridica şi eu spre nori, în diferite forme.
La ceasuri de hotar dintre zi şi seară... Ultimele momente spre amurg, fără să fie nevoie să aprind frontala.😯Pesemne că înserarea nu-şi grăbeşte paşii, ar mai sta puţin ascunsă ca şi cum nu ar vrea să întrerupă minunatul spectacol... Secundele şi tăcerile se risipesc într-un contur nedesluşit. Țin minte că momentul ăsta a fost absolut minunat.
Trei zile, atât au mai rămas din Octombrie. A fost o luna în care vara și toamna păreau că au ajuns la o înțelegere: în timpul zilei să stăpânească vara, pe timp de noapte să fie sefa toamnă. Am avut parte de o zi de toamnă faină cu un soare blând și aproape 20 de grade la prânz! Am pedalat pe malul Timișului, pe un traseu plăcut, de 48 km, în care m-am bucurat pe deplin de plimbare! Nu țin evidența orelor, kilometrilor sau a intervalelor, ci doar mă bucur de peisaj. Am vizitat mai întâi localitățile, Moșnița Veche și Albina apoi am trecut Timișul și am continuat pe malul stâng până la Uliuc. Am trecut din nou Timișul și am continuat de data asta pe malul drep până la Giroc! Pot spune, acum, că ziua a trecut cu bine. Am alergat mult reușind a mă încadra în ceea ce-mi propusesem… 😀
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.