Începul ăsta de an ne-a întâmpinat ca o primăvară, așa că dacă tot avem parte de vreme mult prea caldă, am zis că ar fi un prilej bun o ieșire la munte, și să ne bucurăm un pic și de iarnă... Anul 2021 a fost un an în care am avut destul de multe ture şi sunt recunoscător că în ciuda pandemiei am avut norocul de a trăi momente de neuitat pe locuri extraordinare. De regulă se spune că așa cum începi noul an, va fi tot anul iar norocul meu a fost să mă aflu în a doua zi din an la munte. Nu vreau să mă repet așa că nu am să intru în foarte multe detalii despre traseu, puteți citi detalii într-o poveste mai veche, Back on Țarcu, dacă nu ați făcut-o deja. Ce a fost diferit ca traseu, la tura asta: păi în primul rând zăpada - asta a cam schimbat puțin peisajul și viteza de deplasare. Traseul pe iarnă, mai fain ca cel de vară căci totul era în straie albe şi liniştea îţi dezmierda gândurile agale. Dacă tura trecută am urcat prin dreapta și am coborât prin stânga, pe Căleanu și Brusturu, apoi prin căldare, tura asta nu prea ai de ales decât să urci și să cobori... tot prin același loc. În acțiunea noastră mă bazam pe un lucru esențial: am fost prevăzător și am luat GPS-ul cu mine, chiar dacă am mai fost și cunosc bine traseul. Ideea e că nu știi ce se poate întâmpla - putem urca pe vreme bună și să se schimbe vremea la coborâre, de aceea trebuie să faci tot ce ține de tine să eviți situații neplăcute. Știu din experiența multiplelor ture, dar am tot citit că este o zonă extrem de problematică pe timp de ceață, chiar și meteorologii care urcă ani de zile pe Țarcu, au avut probleme pe timp de iarna, așa că, deși nu am avut nevoie, gps-ul era acolo. Cel mai ușor și mai la îndemână traseu de a urca pe Vârful Țarcu este cel dinspre Șaua Jigoriei. Poți ajunge până la punctul de bifurcație din Șaua Jigoria, venind cu mașina dinspre Borlova. Din Timișoara până în Borlova facem de obicei o oră și jumătate – adică un drum relaxant, nu foarte obositor, mai ales dacă mai facem și o oprire scurtă la vre-un magazin pentru dezmorțire 🙂
De unde am lăsat mașina, pornim pe drumul forestier cu marcaj banda roșie care imediat după plecarea din Șaua Jigoriei intră în pădure și iese în golul alpin la Cabana Cuntu. Nu pot să spun că m-a impresionat foarte mult, mai ales că aveam ceață la plecare care obstrucționa un pic peisajul, defapt o aveam pe tot drumul de la Timișoara. După numărul maşinilor parcate presupunem că nu o să fim singuri la urcuş.
Primele raze ale dimineții peste Munții Țarcu.
Am ajuns chiar la răsărit acolo și am prins o porțiune de drum fără zăpadă, iar lumina roșiatică a soarelui nu a făcut decât să schimbe vremea năpraznică într-o atmosferă feerică.
Privire spre valea Șucu, ce duce la Poiana Mărului, unde zărim și drumul ce coboară.
Marcajul banda roșie aplicat pe copaci. Am continuat cca 15 minute până am simțit și prima zăpadă, pe alocuri și gheață. Traseul ar trebui să fie unul de 8-10 ore din Șaua Jigoriei până pe vârf și înapoi.
Prima schimbare de peisaj vine de prin Poiana Prisaca. Deci să fie zăpadăăă! Un traseu excelent pentru începuturile drumeţiilor de iarnă. Mai departe am intrat în pădure unde începe efectiv panta alternată cu câte o coborâre scurtă.
Ajungem la intrarea în Poiana Șeroni bucuroşi de razele soarelui care ne mângâie cu căldura lui, din când în când.
Cum luăm puţină altitudine se deschide o privelişte de iarnă fermecătoare. De aici de pe Vârful Șeroni (1399m) putem admira creasta în plină splendoare.
Tot de aici se desprinde spre dreapta traseul spre Podul Craiului marcaj banda albastră, traversând vârfurile Văratica Mare și Văratica Mică
Oprim să luăm o gură de aer şi de ceai cald, si pornim mai departe! Era mult prea fain ca să nu facem asta.
Așadar continuăm cu o coborâre urmat de un alt urcuş
Găsim și câteva panouri informative așezate pe traseu.
După cam o oră și jumătate de urcat destul de solicitant, am ieșit în sfârșit din pădure, zărind cabana Cuntu și dăm direct într-o stână unde facem un popas.
Țarcu
Până aici nu a fost necesar să folosim rachetele de zăpadă.
Următorul sector al traseului e prin gol alpin zăpadă mai mare si urcă abrupt.
Pauza am făcut-o aici aici! Am luat masa, o mică gustare, după care am pornit spre ceea ce a fost cea mai dificilă porțiune de traseu: urcarea pe Vârful Țarcu.
Suntem doar la jumătatea traseului nostru către vârf. De aici începe partea mai susţinută de urcare, pe ceea ce nu mai este o potecă, ci poți urca pe unde vrei, sunt urme peste tot.
La Cuntu este o stație meteo, un lac care acum este înghețat și o cabană, numită Cabana Prietenii Munților, foarte frumoasă.
După vreo 15 minute de urcat, mi se afunda piciorul în zăpada destul de mare, care în unele locuri poate fi şi de 80 cm.
Am urcat în compania soarelui, vizibilitatea fiind foarte bună în toate direcțiile iar vârful l-am văzut de jos.
Am început să urcăm, fiecare în stilul și ritmul lui, mai degrabă un fel de ”cine ajunge primul sus”. Eu am luat o urmă de snowmobile, lăsând marcajul în dreapta. Am ales bine, altfel nu știu cum făceam față urcării fără rachetele de zăpadă. În general nu e zăpadă atât de multă pe unde urcăm noi, dar în locurile adăpostite de vânt zăpada s-a depus în cantități mari și înaintăm anevoios scufundându-ne, cel mai des eu, fiind mai greu.
Refugiu! Pe aici nu este marcaj și m-am orientat vizual dar am mers un pic spre dreapta, am dat din nou peste marcaj, după care am început să urc abrupt.
Abia am făcut o treime din drumul până pe Țarcu când unul dintre noi a renunțat să mai urce. El urcase până undeva sub vf. Sadovanu când a spus că se întoarce și așteaptă la Cuntu.
Zăpadă, cât pentru toată iarna. În drumul spre Țarcu traversăm și vârful Sadovanu (2002 m)
Luăm altitudine şi la fiecare privire în spate zărim culmea Văratica - Vârful Văratica Mare la dreapta (1407m) și Văratica Mică în stânga (1386m) înconjurate de marea de nori.
Dar, în oricare direcție te uiți, priveliștea este uimitoare.
Peste tot sunt numai urme, parcă a trecut o ciurdă, astfel că nu ai cum să urci decât pe ele. E super abrupt și, colac peste pupăză, era și cald de puteai face plajă - am văzut oameni în bluze foarte subțiri, gen tricou. Din când în când mă tot opream, ceea ce a dus la o distanțare tot mai mare între mine și cei din față, urcând ce-a mai mare parte singur. Defapt nu am urcat chiar singur, din spate m-a ajuns un alt grup de tineri care... ba mergeau în spatele meu, ba în fața mea.
A scos untul din mine această urcare, și ce-a mai rămas până pe Țarcu, ajungând să mă întreb dacă nu cumva am o problemă și mă urăsc de mă supun la astfel de chinuri.
Acolo trebuie să ajung, așa că mai aveam ceva de mers.
Ajungem la punctul de belvedere de pe Sadovanu care ne oferă o panoramă peste aşteptări.
Trecând de Sadovanu, îi dau pe urcare în sus. De aici până pe Țarcu a fost foarte solicitantă urcarea, poate și oboseala deja acumulată făcea să fie mult mai greu.
Stația Meteo Țarcu pe care o vad tot mai aproape însă nu ajung la ea.
Priveliștea e generoasă cu o vedere completă și frumoasă spre Munții Godeanu și Cernei
Stația Meteo, aflată la o aruncătură de băț de Vârful Țarcu,
Am fost întâmpinat de pisica de la stație, și, spre surprinderea mea, ne-am trezit nu doar cu o pisică, ci două!! Motani amândoi. S-a trântit pe jos și a început să se alinte.
În cele din urmă am ajuns şi tare am răsuflat ușurat când în sfârșit am văzut tăblița. O bucurie!
Am poposit câteva minute la un ceai şi un moment de răgaz după urcușul destul de susţinut. Acum doi ani adunasem niște momente magice acolo sus, pe platou ( a fost vara și am stat cu cortul) și îmi era dor de felul în care se vede răsăritul. Poate data viitoare 🙂
Ne mai tragem două minute sufletul și pornim înapoi urmând același traseu pe care am urcat
Am admirat căldarea Țarcu, și vârfurile ce înconjoară, Căleanu și Brusturu.
Un splendid punct de belvedere, de unde ni se deschid frumoase panorame asupra Retezatului și Godeanu. Se vede frumos și Vârful Gugu.
La întoarcere a început și vântul fiind ceva mai rece decât la urcare, cu toate astea soarele a dogorât cam toată ziua, topind zăpada la suprafață, din păcate fiind mai apoasă și neplăcută... Ajungem înapoi la Cuntu și răsuflăm ușurați când intrăm în pădure... M-a disperat puțin coborârea, pur și simplu! Și, desigur, mă durea picioarele și spatele, ca să fie tabloul complet. Eu de regulă la coborâre, reușesc să alunec mai tot timpul dar acum nu a fost cazul că am avut colțari. Tot ce poți să faci e să te împlânți în ea și cam atât! Concluzia mea: cobori mai repede pe zăpadă decât pe uscat dar teoria probabil nu se aplică și în cazurile cu multă zăpadă. Oricum, chiar şi aşa traseul a meritat, plimbăreala a fost faină şi binevenită.
Trecem de Șeroni și intrăm din nou în pădure iar până aici am mers un pic pe pilot automat. Finalizăm ultima porțiune la frontale.
Ajunși în Poiana Prisaca cadrul era de basm. Lunile reci aduc cu ele fenomene spectaculoase pe munte, poți prinde tot mai ușor un apus pe creste sau poți avea șanse de a vedea marea de nori, la răsărit sau oricând, în timpul zilei. Pe Țarcu poți avea parte de ambele și nici nu trebuie să cobori la frontală sau să te trezești cu noaptea în cap.
Am întâlnit foarte mulți drumeți pe ziua de astăzi. Unii urcau, alții coborau, dar niciodată, nu am văzut atât de mulți într-o singură zi. Foarte mulți urcau în sus când noi mai avem puțin să ajungem la Cuntu, cam târziu ce-i drept când mai aveau doar o oră-două de lumină. Nu mult a lipsit să se producă și un moment nefericit pe versantul vestic al crestei, la coborarea de pe Sadovanu, când unui tânăr i-a fugit piciorul, alunecând cu viteză la vale către căldare. Doar un noroc orb a făcut ca prin alunecarea lui (pe spate) să întâlnească un obstacol (bolovan) și astfel să se oprească, altfel nu mai avea nici o șansă până pe fundul văii Olteana. Foarte puțin a lipsit să nu se lovească la cap de o ridicătură de stâncă.
„Am ieșit să vedem curtea din spate și ne-am întors cu un munte”. Una peste alta au fost vre-o 9 ore cu oboseală dar și cu satisfacție!
Traseu: Șaua Jigoriei – Cabana Cuntu – Vârful Țarcu (2190 m)
Marcaj: (bandă roșie)
Durata: 5 ore (dus), 3 ore (întors)
Distanța: 19 km (dus – întors)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.