Septembrie pe bicicletă: Munții Retezat – Refugiul Stâna de Râu
Pentru că nu am ajuns de multe ori în Retezat, cu bicicleta, și de fiecare dată când am ajuns a fost doar dinspre Clopotiva, Lacul Gura Apelor și până în Poiana Pelegii, m-am orientat spre un loc nou. Dar oricât de mult mi-ar plăcea acest lanț muntos, el îmi este foarte necunoscut. Adică sunt enorm de multe locuri, în Retezat, pe care nu le-am văzut niciodată. Și pentru că vreau să descopăr cât mai multe din ele, iată că a venit momentul pe care îl tot amânam, în care tot "trebuia să ajungem" și nu mai ajungeam. Dar... "toate la vremea lor". Mai bine mai târziu decât altădată. Așadar, încă de când am fost pe vârful Custura 2457m (vezi aici) am fost impresionat de valea ce o vedeam de sus, mult mai puțin umblată și necunoscută mie până în acest moment... și mi-am zis că trebuie musai să ajungem cu bicicletele prin acel loc.
După ce ne-am înțeles asupra orei, ne pornim din Timișoara sâmbătă dmimineața spre comuna Pui (situată pe DN66 între Haţeg și Petroşani). Ajungem pe la 9 și un pic, după o călătorie de cca 3 ore cu mașina... Dar, cel mai greu e să ajungi până aici pe urmă lucrurile intră mai ușor pe un făgaș natural, mai ușor de urmat. Aici, aveam stabilită întâlnirea cu Ovidiu, el venind pe o altă rută, apoi la indicatorul spre Hobița am făcut la dreapta spre partea sud-vestică a comunei... Între Pui și satul Râu Bărbat, avem parte de drum asfaltat (3km). În continuare drumul duce spre Hobița, apoi pe forestier până la refugiu (24km).
Sosim în localitatea Râu Bărbat șapte colegi cu trei mașini și ne pregătim sufletește pentru ceea ce urmează. Aici, aveam stabilită plecarea pe biciclete până la Stâna de Râu, aflată la aproximativ 25 de km, în capătul drumului forestier.
Pentru că vrem să ne bucurăm cât mai mult de răcoarea dimineţii, nu zăbovim prea mult. Se pornește din Râu Bărbat și se merge spre Hobița în formaţia: Ovidiu, Mely, Daciana, Roby, Cătălin Murariu, Zavragiu Marius și eu.
La intrare în Hobița am simțit că o roată este moale și a trebuit să mă opresc. Așadar, nici nu am plecat bine că am început tura cu o pauză pentru pană. Dacă așa începe ziua asta de bike, nu știu ce să zic…
Acest lucru este minunat! Se anunța vreme foarte bună pentru această zi – am dedus noi privind spre cer.
La capătul drumului asfaltat, vom ajunge la o intersecţie, unde vom intâlni şi indicatoare turistice: la dreapta - triunghi albastru către Cabana Baleia (14km, cabană nefunctională ); la stânga refugiul Stâna de Râu (24km, nemarcat).
De la indicatoare vom trece pe lângă o biserică, iar după ce vom trece și de bariera de pe Valea Râului Bărbat vom urmări drumul forestier principal până la parcarea din apropierea refugiului.
Am început tura cu frumoasele imagini spre Retezat. Din partea aceasta avem ocazia să vedem locuri din unghiuri total necunoscute.
Drumul urcă lent, iar cam la doi kilometri după ieșirea din sat întâlnim Râul Bărbat.
Până la zona în care este captat, râul curge cu putere la vale, formând un defileu de toată frumusețea. pe râu se găsesc unele stăvilare din beton dând naștere unor cascade artificiale, dar care mai de care mai frumoase.
Am găsit un luminiș unde râul curgea mai lin și se formase un ochi de apă destul de adânc. Partea fascinantă este că apa era foarte limpede și albastră albastră
Și un loc de popas pe malul râului. Visez doar relaxare
Încet, încet, toată natura amorțește iar frunzele se îngălbenesc și se desprind de copacii. Suntem pe Valea Raului Barbat, care desparte geografic Masivul Retezat de Tulișa. De aici drumul urcă de-a lungul râului, pe stânga sau pe dreapta, până la Stâna din Râu.
Drumul forestier este practicabil auto, de preferat o mașină cu garda mai înaltă.
Pe măsură ce drumul urcă, peisajul din spate devenea tot mai spectaculos…Un drum forestier, super frumos, peisajul de toamnă era desprins din povești, daaar…este o urcare lungă, susținută, mai exact 1100 m diferență de nivel în 24 km. Nu-i nimic, că e frumos….
Din când în când mai oprim pentru o scurta pauză.
După scurta pauză, pedalăm cu spor și voie bună, până realizăm că parcă pedalăm de o veșnicie…
.
Întrăm în Parcul National Retezat
Câștigăm în altitudine și ne afundăm tot mai mult în frumusețea acestor locuri.
Cascade mici și mai mari, pârâiașe la tot pasul, mușchi ce băltește, pereți de stâncă și în spate, impozantul vârf al Țapului, Porțile Închise,
Efortul ne este răsplătit la fiecare pedală. Și de aici privelistile sunt foarte frumoase, așa că ne bucurăm de peisaj și de vremea bună ce ne permite să vedem până departe. si un cer tare frumos….
Spre depărtări zărim Porțile Închise, se văd incredibil de aici
La sfârșitul drumului forestier am găsit o poiană mai largă unde se poate parca mașina.
În poiana de dinaintea stânei, am rămas surprins să văd că sunt parcate tot felul de mașini.
În aceasta zonă, pârâiele ce se varsă din Tăul Ţapului, Tăul Adânc , Tăurile Custurii, lacul Ciumfu Mare dau naștere Râului Bărbat.
La capătul drumului întâlnim mai multe panouri informative cu Parcul Național Retezat, iar drumul se continuă cu un pod din lemn.
Mai sus de pod drumul devine accidentat și urcă susținut până la stână. Refugiul este situat la cca 10 -15 minute de parcare, într-o căldare glaciară spectaculoasă.
După ce trecem podul, în stânga noastră vedem stâna, de care trecem. Continuăm și în curând în dreapta noastră vedem refugiul Stâna de Râu.
Ieșim într-o nouă zonă dreaptă. Traseul își schimbă simțitor aspectul de aici, devenind mult mai spectaculos dar și mai solicitant. dar momentan ne descurcam ușor..
Noi momentan ne bucurăm de priveliștea pe care o avem
Avem de acum vedere spre căldarea dominată de vârfuri precum: Păpușa (2508 m), Păpușa Mică (2376 m), Custura (2457 m) sau Valea Măriii (2383 m).
Pe aici am urcat!
Vedem în dreapta refugiul Stâna de Râu, iar deasupra vârful Lacului 2319m...
Vrem să profităm puțin de orele de vreme bună, si ne așezăm pe iarba pentru o pauza mai lunga. Ca după urcare. Am stat și să mâncăm ceva și tragem cumva de timp, pentru a ne odihni. Zona “Stâna de Râu” reprezinta o foarte frumoasa poarta de acces în Munții Retezat. Altitudinea cca 1563 m. Efortul depus pentru a ajunge aici a meritat din plin 🙂
Ca treaba să fie clară, ne lăsăm bagajele și mergem totuși și mai încolo să facem niște poze și să vedem refugiul mai de aproape. Aşa cum era de aşteptat (la prima vedere ) suntem singurii turişti pe aici.
Foarte frumos refugiul. Intrăm un pic la adăpostul căsuței de lemn și am descoperit că defapt nu suntem chiar singurii turisti...Înăuntru erau rucsaci, saci de dormit și mâncare.
Studiem posibilităţile de a ieși în creastă într-o eventuală viitoare tură. În dreptul refugiului traseele se despart: înainte triunghiul albastru, Stâna de Râu – Șaua Custurii, ea continuând până pe Vârful Păpușa, iar spre dreapta în pădure va intra bulina albastră spre Tăul Țapului și de acolo spre Porțile Închise. La pornire ne făcusem și ceva planuri suplimentare, de fapt ne-am dorit, dacă era fezabil, să ajungem măcar până la Tăul Țapului, dar parcă ne lipsea forţa de a continua. Eram atât de aproape de el, însă ni s-a părut foarte mult. Principalul nostru scop a fost să ajungem în acest loc, așa că orice speranță de a vedea tăul s-a spulberat pe moment, când am văzut cât mai avem de urcat până la el.
Mai aveam ore bune de lumină. Încet încet soarele coboară în spatele crestei. Căldura mare şi-a făcut de mult timp simţită prezența şi parcă se intentifică şi mai mult în timp ce stăm pe poteca înierbată de lângă refugiu.
Refugiul se află într-o stare excelentă atât pe exterior cât și pe înterior.
Cam la jumătate de oră după ce am ajuns noi la refugiu, vedem oameni. Încep să vină rând pe rând mai multe grupuri dinspre versanți. Așadar după ce am vizitat și refugiul și ne pregătem de plecare, a mai apărut încă un grup mai mare, părea să fie ultimul, printre care se aflau și colegi de-ai noștri, Sorin și Liviu... erau veniți de vineri și tocmai ce au terminat drumeția. După ce povestim și am aflat și pe ce vârfuri au umblat, ne-am urnit ușor la vale. Ne dăm seama că dacă ne grăbim avem șanse să ajungem pe lumină la mașini.
Jucăria de weekend care m-a ținut activ
Drumul de întoarcere este același, în sens invers, deşi e destul de devreme să ne retragem. Ce bine că e doar coborâre! O urmărim cu mare drag căci se îndreptă către vale. Am fi putut sta acolo ore bune, dar vrem să ne bucurăm și la coborâre de soare, chiar daca prin vale va fi mai mult umbră. O dată ce soarele coboară în spatele crestei, se va lăsa și răcoarea.
Pe drumul de întoarcere m-a mai zgâlțâit bicicleta să îmi amintească cum e în Retezat lăsând încet în spate crestele înalte ale munților, și uite așa am coborât 5 oameni, prin același loc pe unde am urcat (Cătălin Murariu și Zavragiu Marius au coborat mai repede), iar la final am admirat pomii ce filtrau razele de soare,
Că iubim Retezatul nu mai este o surpriza pentru nimeni. Încheiem o altă zi plină de aventură, prin minunatele locuri ale Retezatului, în care ne-am pierdut și noi mai multe ore, având norocul să prindem vreme bună și soare căci, din relatările colegilor cu care ne-am întâlnit la refugiu, dimineța a fost tare urâtă, frig, ceață și a bătut vântul de nu s-a putut monta un cort. Cei aproape 25 de km de coborâre până în satul Râul Bărbat au trecut repede în comparație cu urcarea, dar totuși destul de greu, probabil şi din cauza zdruncinăturii de pe drum... în sat, recuperăm maşinile şi pornim la drum. În Caransebeș luăm masa împreună iar apoi pe nelipsitul drum către Timișoara.
Faină tură, faină trupă şi un Retezat sălbatic!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.