De data asta urcăm pe vârful Custura prin șaua Plaiul Mic! Frumusețile munților Retezat ne fac să ne reîntoarcem mereu și mereu. Totul e mai frumos acolo sus. Am pus la cale această tură împreună cu Mely, iar Liviu și Ion s-au situat și ei printre cei prezenți. Vremea este superbă, puțin răcoroasă dimineața dar potrivită pentru drumeție. Ar putea fi ultima tură în libertate înainte de a se reinstaura din nou carantina în toată țara din cauza numărului mare de îmbolnăviri Coronavirus (COVID-19). Sunt deja destule motive ca să facem o tură în zonă, așa de recunoaștere, mai ales că vremea pentru acest weekend se arată bună pentru ture la altitudine mai mari, dar și că am propus în mai multe rânduri o urcare dinspre Câmpul lui Neag către aceste înălțimi - Cabana Buta (locul de campare). Voiam să urcăm și acum o săptămână, însă prognoza meteo nu a ajutat prea mult, astfel că am optat pentru un traseu ad-hoc în munții Zărandului. De voie de nevoie ne-am reconfigurat planurile învârtind pedala, la o tură de bicicletă (aici). Vârful Custura este al cincilea vârf ca înălțime din Munții Retezat, Carpații Meridionali, pe care ne-am propus să urcăm, având o altitudine de 2457 metri. Este accesibil din șaua Plaiul Mic sau dinspre vârful Păpușa prin șaua Custurii dar și dinspre Stâna de Râu tot prin șaua Custurii.
O zi de toamnă perfectă!
Pornim către zările îndepărtate de la punctul terminus al drumului forestier Lăpușnicul Mare printr-un urcuș prin pădure și ieșim la golul de munte
Trecem de refugiu și spre dreapta și pornim pe prima noastră dificultate mai dură pe marcaj cruce roșie Înaintam printre arbori foarte înalți, călcând rădăcinile groase spre Șaua Plaiul Mic. De multe ori ne împedicăm în rădăcini când vrem să facem un pas mai mare și nu nimerim, și brusc trekingul ăsta nu mai pare așa ușor…
După circa 35 - 40 de minute de hei-rup, la adăpostul codrului, ieșim ieşim în păşunea alpină
Ieșirea din pădure ne oferă o priveliște frumoasa spre Retezatul Calcaros și căldarea Bucurei.
În faţa noastră, sub soarele strălucitor, se întinde un ditamai jnepenişul
La fiecare oprire suntem cu privirea în spate. Curând pădurea se retrage şi lasă loc peticelor de pajişte alpină, jepilor încăpăţânaţi şi bolovănişului, specific acestui masiv atât de frumos.
Reluăm drumul spre creastă. Dacă urcarea prin pădure ni s-a părut cam grea, ei bine, nici golul alpin nu ne scutește.
Tăul Păpușii (campare interzisă în acest loc)
Aproape de șaua Plaiul Mic.
Ajungem în Șaua Plaiul Mic 1879 m alt.
Drumul până acum a fost suficient să-mi demonstreze că sunt veriga slabă.
Aici traseul oferă posibilitatea de a ajunge la cabana Buta pe alt drum decât cel de pe valea Butei.
Şi aşa lăsăm banda albastră să continue spre Cabana Buta, iar noi continuăm spre stânga mergând pe marcajul banda roșie, recent refăcut.
Poteca o ia printre jnepeni şi bolovani, apoi ne va duce din ce în ce mai accentuat într-un plai larg din abruptul sud-vestic al vârfului Păpușa Custurii, iar dincolo de acesta se zăreşte vf. Piule, Albele, Piatra Iorgovanului, Borăscu.
Aproape tot traseul se desfășoară în gol alpin, și din punctul acesta de vedere ai priveliști tot traseul.
În același timp e un traseu frumos, pentru că ai un obiectiv, vârful Custura, și împlinirea unui obiectiv poate fi un lucru destul de important, simți că ai făcut ceva, nu doar că te-ai învârtit pe niște poteci de nebun.
Cu spate la Peleaga.
Începem o luptă continuă cu panta și cu pietrele și ne poartă pe sub vf. Păpușa Custurii 2209 m. Îl ocolim pe o curbă spre stânga, menținând coama muntelui.
Bolovani enormi, pantă accentuată - relieful în trepte cere ruperi de ritm. Undeva în fundal simt că trebuie să am grijă să nu urc prea tare pulsul. Pur şi simplu îmi trag sufletul la fiecare cinci minute şi-mi vine să arunc rucsacul cât mai departe
Tricoul îmi era leoarcă în spate și îmi simțeam inima bătând.
În tot acest timp admirăm nestingheriţi imensa vale spre Câmpul lui Neag - zărim și barajul valea de Pești.
Privire în spate - pe aici am venit.
Uite, pân'acolo am urcat azi.. Ajungem aici la ora 15 şi ne permitem doar o mică pauză înainte de ultima urcare pentru că deja este târziu și mai avem și o coborâre până în Poiana Pelegii. Deja a devenit un obicei să mâncăm ceva cald la ture, iar aici am găsit locul perfect să facem o pauză și să punem de-o supă care nu durează prea mult prepararea ei. Mâncăm și apoi pornim în ultim efort pe vârful Custura (2547 m). Scenariul este acelaşi ca şi mai devreme – bolovani enormi, pantă accentuată spre final – doar că ceva mai scurt.
Cu ultimele resurse ajungem pe vârf. Aici am găsit o tăblița care ne confirmă că suntem pe Custura la (2457 m)
După ce ne-am cățărat pe lespezile Custurei, suntem la punctul maxim al zilei, unde ne fotografiem şi poposim pentru a ne adapta mai bine. Efortul este răsplătit de un peisaj minunat. Spre dreapta (nord) se văd Porțile Închise și Tăul Țapului 2378 m. Spre Stânga lor (sud-vest), Căldarea Pelegii și Lacul Peleaga, străjuit de vf. Peleaga 2509 m și vf. Păpușa 2508 m. Recunosc, îmi pare rău că ne lipseşte forţa, timpul şi cheful de a continua, însă regretul îmi este îndulcit de această panoramă pe care o pot admira fără nicio grabă.
O nouă privire spre Câmpul lui Neag
Traseul marcat cu cruce galbenă și bandă roșie începe coborârea de pe vârful Custura. Marcajul este întărit și de momâi și după câțiva metrii pe marginea prăpastiei panta se îndulcește, și ajunge în Șaua Măriii (2330 m).
Pe partea stânga, sub noi se văd frumos Lacurile Custurii, ascunse în căldare.
Tăul Custura mare (după cum se vede, cam înghețat) la care se poate ajunge urmând marcajul.
Aici avem o vedere faină și către vârfurile: Valea Măriii 2383, Ciumfu Mare 2335 m, Gruniu 2294 m, Gruniul Mic 2298 m, Lazăru 2282 m, Văcarea 2238m. Soarele începe deja să scapete spre asfinţit; mai avem suficientă lumină când începem coborârea de pe vf. Custura. La întoarcere păşim pe propriile urme, pornim la vale pe unde am urcat şi mai facem o singură pauză notabilă, în Șaua Plaiul Mic.
Pare lungă calea de întoarcere, dar după un ceas și jumătate de când am pornit de pe Custura, ne odihnim ciolanele pe Șaua Plaiul Mic - simţim cum ne ajunge oboseala. Nu avem prea mult timp de pauză căci soarele a luat-o bine spre asfinţit, şi mai avem ceva de mers. Aprindem totuşi frontalele şi îi dăm cu atenţie la vale, după cum ne duce poteca...
Apusul în viteză. Tăul Păpușa în lumina roșie a apusului. Minutele prețioase de lumină nu mă lăsau să mă bucur prea mult de companie. Mi-ar plăcea să stau să admir cerul senin de deasupra mea, cu stele căzătoare printre constelaţii.
Întreaga zi nu am întâlnit pe nimeni pe acest traseu, decât dimineața la sosire, în rest ești doar pe drumuri forestiere, drumuri de culme, și este atâta liniște de nu-ți vine să crezi în ce paradis ai ajuns. Ai impresia că ești singur pe lume, împreună doar cu tovarășii de tură. Vizibilitatea scade tot mai mult - soarele a dispărut complet iar odată cu lumina tot mai slabă se instalează şi răcoarea. Aici adrenalina este prieten și dușman, mă ține incredibil de concentrat pentru că nu aveam frontala la mine. Din Șaua Plaiul Mic ne ia circa 40-45 de minute ca să traversăm pădurea. Cu un ultim efort susţinut, reuşim acest lucru şi suntem jos, la maşină. Am obosit de la atâta urcare și nici la coborare parcă nu mi-am revenit…Coborârea este alt sport ca urcarea, chiar dacă sunt din aceiași familie: mușchii, tehnica și strategia sunt altele. Echilibrul și concentrarea devin cele mai importante abilități. De fiecare dată după o tură în care trag de mine nu reușesc niciodată să dorm cum trebuie. Într-un fel se bat cap în cap faptul că ești obosit cu faptul că ai febră mușculară și că te dor toate. Cam așa a trecut și în cazul meu noaptea de sâmbătă spre duminică, iar dimineața cu picioarele încă grele după ziua de dinainte nu aveam prea mari speranțe că va trece foarte repede. Tura o consider potrivită pentru oricine are un minim de antrenament. Este bine să ai cu tine și apă pentru că nu prea ai de unde să iei. Track-ul aici: Dificultate tehnică moderată (11 km, si diferență de nivel de aproape 849 m )
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.