Oglinda de toamna (Lugoj lacul Surduc)

Explorând locuri prin care am mai fost...
După o serie de weekenduri în care eram convins că schimbarea sezoanelor e deja la ușă, am reușit să mai smulgem toamnei încă o zi neașteptat de caldă în șaua bicicletei. Parcă nu puteam intra în iarnă fără o ultimă haiducie pe două roți prin satele de pe lângă Lugoj.

Ziua a început matinal: am plecat din Timișoara în jurul orei 08:00, opt oameni în patru mașini – eu cu Florin, Mely cu Bogdi, Marius cu Ioana și Roby cu Daciana –, iar pe la 09:00 eram deja în Tapia, primul sat după Lugoj. Și când nu ești singur, ci împarți ziua cu prietenii, tura devine cu atât mai reușită. Deși am avut parte de o vreme perfectă, m-am întrebat la un moment dat dacă nu ar fi fost și mai fain să alegem un munte. Până la urmă însă, am avut parte din plin de porțiuni superbe, precum coborârea spre Junești, zona Surducu Mic sau bucata de la kilometrul 52 către Crivina.

Așadar, evadăm pentru o zi în zona Lugojului, prin locuri dragi în care am mai fost – iată câteva fotografii și momente surprinse pe traseu:
Toamna nu este un motiv de ratat, este timpul să călătorești! 🙂
Iar această imagine surprinde exact esența zilei noastre: liniștea deplină a Lacului Surduc, transformat într-o veritabilă oglindă argintie în care se reflectă dealurile împădurite și ultimele nuanțe arămii ale pădurii. Cu câteva bărci rătăcite pe întinderea calmă a apei și cu aerul blând de final de sezon, peisajul acesta îți confirmă din prima clipă că orice ieșire în natură merită din plin, indiferent de luna din calendar.

Aventura propriu-zisă a început chiar aici, odată ce am lăsat mașinile în Tapia și am încălecat pe biciclete! În ceața fină a dimineții, care mai păstra încă răcoarea nopții deasupra asfaltului umed și a caselor liniștite ale satului, am pornit la drum cu entuziasmul începutului de tură.

Până am ajuns în Lugoj, ceața matinală s-a risipit complet, lăsând loc unui cer senin cu nori pufoși!  Deși la început încercam să evităm traficul și să prindem un drum secundar mai liniștit, după o scurtă pauză de un corn în oraș ne-am urnit în cele din urmă din loc și am ieșit pe lângă binecunoscutul monument de la marginea Lugojului, direct spre E673.

Drumul din Lugoj este mai puțin spectaculos, dar începe cu o redutabilă urcare chiar până la ieșirea din localitate – aici, în dreptul binecunoscutului monument din beton –, numai bună pentru a scoate sufletul din noi încă de la început!

Odată ajunși sus, am ales până la urmă să pedalăm o bucată pe lângă tirurile zgomotoase care ne mai atenționau claxonând din când în când, nerăbdători să intrăm pe drumurile liniștite dinspre lac.

Un colț de liniște rustică chiar pe marginea E673

Chiar la capătul acelui gard de lemn cu pomi văruiți, am făcut o scurtă pauză de regrupare! Am tras pe dreapta la intersecția unde în sfârșit aveam să părăsim agitația de pe E673 și să cotim spre drumul mult mai liniștit către Lacul Surduc. 

Odată intrați pe drumul ce șerpuiește printre dealuri, peisajul ne-a răsplătit din plin decizia de a lăsa în urmă șoseaua principală! Asfaltul curat, aproape pustiu, se strecoară printr-un veritabil tunel de frunziș galben și arămiu, luminat de razele blânde ale soarelui de noiembrie – genul acela de decor liniștit în care pedalezi fără nicio grabă și simți cum toată gașca intră în aceeași stare de vacanță.

Libertate deplină pe drumul pustiu, în bătaia soarelui. În timp ce pedalam spre lumina caldă din capătul drumului, trăiam cu toții aceeași senzație grozavă pe care o ai dimineața când te urci în șa și știi că ești liber să alegi drumul și direcția în care vrei să pedalezi.

Panoramă largă peste dealuri, spre satele cocoțate pe culmi

Apropiind puțin cadrul spre culmea dealului din față, se văd și mai clar toate detaliile așezării de deasupra văii: cât de mult s-a dezvoltat zona și câte clădiri noi au apărut de ultima dată când am trecut pe aici.

Dealurile își păstrează totuși neschimbat farmecul lor simplu și autentic. Chiar pe linia orizontului, în lumina strălucitoare a soarelui care sclipeste printre firele de iarbă uscată, o turmă de oi își vede liniștită de păscut.

Drumul ne-a răsplătit din nou cu un asfalt impecabil și un decor de toamnă ca-n povești! Cu pădurea îmbrăcată în nuanțe calde de auriu, arămiu și galben strălucitor, colegii noștri vin la vale într-un ritm relaxat, savurând din plin soarele blând de noiembrie.

...iar pe marginea drumului lin, privirea ne-a fost atrasă de o gospodărie solitară, așezată tihnit chiar pe coama dealului verde!

Cu șoseaua perfect asfaltată și complet lipsită de trafic unduindu-se printre sălciile galben-verzui kilometrii curg ușor, într-un ritm de poveste!

Un loc de popas uitat de vreme, în inima toamnei. Cu o masă și două bănci simple din lemn, acoperite de frunze uscate și înconjurate de ierburi sălbatice, locul acesta părea desprins dintr-o poveste liniștită de pădure. Chiar dacă noi aveam încă energie din plin și ne-am continuat pedalatul, priveliștea acestui refugiu rustic, a meritat din plin un cadru din mers.

Dacă până acum am urcat și am mers mai domol, de aici înainte a venit momentul să ne bucurăm din plin: drumul o ia la vale! E momentul acela fain în care lași gravitația să își facă treaba și savurezi viteza.

La bifurcație: încotro o luăm? Indicatorul albastru ne pune în față trei opțiuni: Botești (2 km) drept înainte – ruta directă către Lacul Surduc –, Bârna (3 km) și Jurești (1 km) la stânga, iar Drinova (2 km) la dreapta.

Urmează urcări scurte, urmate de coborâri la fel de serioase, cu înclinații de până la 12% – exact cum ne avertizează și indicatorul rutier de pe margine. Nu sunt foarte lungi, dar pe unele bucăți picioarele noastre le simt din plin!

Panta și-a spus cuvântul, însă toată gașca trece cu bine peste acest hop, pe fundalul dealurilor învăluite în ceața ușoară a depărtării. Iar partea cea mai faină abia acum urmează: odată regrupați în vârf, când ne reluăm drumul, o facem cu ușurință, căci îi dăm la vale!

Odată ajunși în Botinești, am tras pe dreapta pentru o pauză mai lungă chiar la terasa unui magazin sătesc! Micile gâturi cereau pauze de hidratare, așa că, după ce am aflat oricum că oferta de mâncare era compusă majoritar din conserve, biscuiți și bomboane, am schimbat planul din mers și ne-am luat câte o cafea și ceva întăritor – iar în funcție de preferințe, mai poți găsi acolo o cola sau câteva snack-uri.

După pauza de cafea și hidratare de la magazin, ne-am reluat drumul prin sat pe o porțiune aflată în plin șantier!

După coborârea dinspre Botinești, iată-ne ajunși chiar la punctul culminant al zilei: barajul Lacului Surduc! De aici, de sus, ni se dezvăluie întreaga perspectivă a coronamentului lung și îngust, mărginit de stâlpii cu panouri solare și de versantul abrupt al dealului. În dreapta, oglinda liniștită și adâncă a apei reflectă siluetele copacilor de pe mal, oferindu-ne exact liniștea și priveliștea pentru care am pedalat până aici.

De pe mal, priveliștea ni se deschide larg, dezvăluind Lacul Surduc în toată splendoarea lui!

Dacă ridici privirea de la întinderea calmă a apei spre malul înalt, îți atrage imediat atenția peretele abrupt de stâncă, acoperit cu mușchi verde și frunze căzute!

După ce am lăsat barajul în urmă, ne-am oprit la singurul magazin comunal din Fârdea, un loc providențial care are cam de toate!
Spre deosebire de popasul anterior, aici am reușit să luăm și ceva consistent de mâncare, suficient cât să ne potolim foamea și să ne refacem energia pentru partea a doua a zilei. Cu energia refaăcută, am încălecat din nou pe biciclete și am pornit lejer la deal, către Hăuzești.

Pe măsură ce înaintăm pe drumul drept către Hăuzești, peisajul capătă o atmosferă mult mai sobră și liniștită. Păcat că la întoarcere nu mai avem parte de aceeași perspectivă de vis, căci norii au acoperit-o în cea mai mare parte – de altfel, ne dăm seama că aceasta e regula generală a toamnei chiar și în zilele frumoase: dimineața este o splendoare, apoi vin norii.

Dincolo de dealul urcat dinspre Fârdea, am intrat într-un ritm mult mai așezat: pedalăm relaxați, trecem și de micul sat ținând drumul liniștit de pe vale. Cu peisajele spectaculoase ale lacului rămase deja în spate și cu privirea ațintită doar înainte, spre porțiunea faină dinspre Crivina, lăsăm kilometrii să curgă domol sub roți, savurând liniștea după-amiezii și compania bună a colegilor de tură.

Pe drumul liniștit de pe vale, printre pâlcuri de arini, ritmul rămâne constant și plăcut, perfect pentru a savura aerul curat al văii.

Pentru câteva clipe chiar la marginea pajiștii, sprijinind bicicleta de un gard vechi din bârne de lemn, chiar lângă o poartă improvizată și tufișurile uscate de pe margine. E genul acela de cadru rustic și autentic care îți arată că adevărata aventură începe mereu acolo unde se termină asfaltul.

Mereu apare câte un drum în fața ochilor noștri și ne invită să privim înainte, mereu înainte... 

O privire largă peste poiana de lângă șosea. Un tablou simplu și aerisit, care îți dă senzația că ai tot timpul din lume să explorezi aceste văi.

Scurt popas lângă podeț, pe drumul spre Crivina ne-a prins tare bine!

Suntem doar noi și pustiul liniștit al văii, însoțiți doar de vreo doi câini care ne lătrau de zor din stânga, de dincolo de gardul de lemn – o scenă clasică pentru orice tură prin satele bănățene. Cu colegii opriți o clipă în mijlocul șoselei pustii și cu dealurile îmbrăcate în pâclă pe fundal, ne continuăm drumul netulburați mai departe.

Înconjurat de un adevărat spectacol de galben, portocaliu cald și brazi de un verde intens, drumul urcă șerpuind ușor. Deși picioarele simt deja kilometrii adunați, acest decor vibrant face ca efortul urcării să treacă aproape neobservat, pregătindu-ne pentru ultima parte a aventurii spre Crivina și Tapia.

Imediat în urma mea, întreaga gașcă își face apariția în șir indian pe aceeași serpentină străjuită de copaci galbeni și covorul gros de frunze uscate!

Deși pe urcare ne mai încălzim puțin, adevărul este că spre final de zi temperaturile se apropie vertiginos de zero grade – iar atunci când simți că te congelezi după fiecare coborâre, partea de plăcere din ciclism e redusă considerabil. Noroc că suntem îmbrăcați bine și ne ținem ritmul viu unii altora, hotărâți să ducem tura la bun sfârșit cu zâmbetul pe buze.

Odată trecuți de această ultimă urcare mai serioasă, drumul ne-a răsplătit din nou cu coborârea faină până la intersecția cu drumul spre Nădrag. Aici indicatorul albastru ne arată mai sunt 7 km până la Crivina și 28 km până la Lugoj (lăsând în stânga drumul de 2 km spre Nădrag). De aici înainte ne așteaptă bucata faină la vale spre Crivina și ultimii kilometri spre Tapia! 

Odată ce am cotit la dreapta spre Crivina și Lugoj, regulile jocului s-au schimbat! Cu lăsarea serii și a frigului care începea să se simtă tot mai tăios, pauzele au devenit mai rare spre deloc, iar toată gașca a intrat într-un fel de sprint spre mașinile lăsate în Tapia.

Pe măsură ce ne apropiem de final, peisajul de la poalele dealurilor capătă din nou acea liniște rurală de început de drum!

Ultimele momente din aventura noastră sunt fără îndoială, pentru mine, un exercițiu al răbdării. Nerăbdarea mea are de-a face, desigur, cu apropierea destinației finale – Tapia. Dăm timpul încă puțin înainte și iată-ne pe ultimii 2-3 kilometri înainte de a ajunge la sfârșitul de pedalat. Un ultim sprint, ajungem la timp și la mașini, și așa se termină o tură. Chiar și fără soare în a doua jumătate a drumului, a fost o zi perfectă, cu temperaturi plăcute – a fost distractiv, interesant și frumos! Tabloul a fost completat din plin și cu câteva ore bune de soare matinal cu raze calde, aproape fierbinți, în care vara și toamna încă se mai țineau de mână. Zilele toamnei sunt numărate și îmi pare că am prins ultimul tren astăzi; nu știu în acest moment cum va arăta ziua de mâine, sper doar că vom mai avea parte de astfel de zile frumoase de pedalat.
 

Powered by Wikiloc

Comentarii

AM FOST ȘI AICI

Pleșkaviță, biciclete și dovleci uriași: O zi perfectă de toamnă la Kikinda

Octombrie Magic pe două roți: Ceață, culori de toamnă și o urcare memorabilă până în satul Bătrâna

Toamna în Munții Zărandului: Cu bicicleta pe Vârful Highiș și coborâre la frontală spre Cetatea Șoimoș

Prin Munții Poiana Ruscă

La inaltimile Varfului Rusca

„Povestea unui nou început”

Hoinari prin toamna. O tură cu bicicleta prin Munții Zărandului: Căsoaia – Vârful Highiș

De la Radna la Timișoara cu bicicleta, via Paniova

Cetatea Sarmizegetusa Regia – Vf. Muncel – Vf. Godeanu

Poiana Mărului - O noapte la cort