În ciuda motto-ului care spunea că "poa să ningă, poa să plouă" am avut parte de o vreme superbă, o adevărată fereastra de vreme bună (însorită) în jurul prânzului. Dacă a venit toamna cu ploi nu înseamnă că trebuie să ne închidem în casă, sunt multe locuri de vizitat și ture de făcut. Descumpăniți de decizii și restricții din cauza pandemiei, plecăm în această tură, Eu, Mely și Roby, fără plan și fără un timp limită: nebunie, pedalăm, ne mișcăm împreună pe asfalt de o parte și de alta a Munților Zărandului! Suntem la a treia tură de asfalt după mai mult timp în care am trădat biciclitul cu drumețiile. Acum s-a întors roata și de nevoie a trebuit să redescopăr că are și timpul petrecut pe sosea frumusețea lui. Respectiv că poți într-un interval scurt de timp să-ți faci damblaua (depinde cum vrei sa-i zici), că există o frumusețe și în zilele cu ore multe petrecute în șa, mai ales când descoperi locuri noi. Atracția de toamnă pentru tura de asfalt a fost în cazul acesta zona deluroasa / muntoasă dintre Julița și Gurahonț. Drumuri uneori ireal de bune, sate frumoase, trafic puțin, cu alte cuvinte ingredientele perfecte pentru ture faine de bicicletă. Pornim din Valea Mureșului cu un amestec de teamă și curiozitate în același timp pe acele plaiuri ce fac legătura cu Valea Crișului Alb (Julița - Mădrigești - Gurahonț), sperând că prindem o fereastră de vreme bună. Știm din experiențe anterioare că cel mai mare dușman al cicloturistului este umezeala. Nu mă pot abţine să mă întreb dacă asta va fi una din turele care încep prost şi se termină bine, sau va fi dintre cele care încep prost şi se termină şi mai prost... Oricât de rea e vremea tot nu plouă 24h din 24 și găsești până la urmă o fereastră de vreme sau o jumătate de zi de weekend în care să te strecori printre picături, dar când ești alături de oameni faini nu mai contează, sigur iese o tură faină. Înțelegeți voi!
Julița, Gurahonț prin frumoasele păduri cu peisaje fermecătoare
Gata de drum. Provocarea începe și se termină la Șoseaua Națională spre Deva cu intersecția spre Julița (DJ 707C) .
La începutul propriu-zis al aventurii noastre. Încercarea moarte n-are, important este să nu te uzi prea tare.
Urme de apă (semn că deja plouase), cer gri, vreme pusă pe ploaie, zonă faină și aventuri nesfârșite.
Urcând ușor pe asfalt și creștem viteza, când realizăm că o nouă ploaie ne așteaptă.
Biserica de lemn de stejar “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Juliţa, cu picturi interioare direct pe lemn.
Traversăm Slatina de Mureș și ne continuăm drumul prin aerul umed.
Drumul nostru asfaltat până la Gurahonț. De la ieșirea din localitatea Slatina de Mureș spre Gurahonț curbele sunt foarte strânse și în rampă cu pante de peste 10 grade. Biserica „Înălţarea Domnului”
Privire în spate. Cam de pe aici pedalăm din nou printre stropi. Ploaia a început o dată cu panta, cu cât urcam mai sus cu atât îi dădea mai tare.
Culorile toamnei încălzeau fantastic atmosfera, compensând aerul rece al ultimei zi de octombrie.
Văd perdele de ploaie care se mișcă rapid în direcția în care mergem noi. Aș putea spune că la ritmul cu care mergem ajungem ploaia din urmă
Între Julița și Gurahonț șoseaua e o plăcere să o parcurgi iar peisajele sunt o încântare.
Ploaia a lăsat asfaltul băltind, iar iarba mustind de apă
Coborâm și din mersul bicicletelor simțim un vânt rece și pătrunzător care ne intră până sub haine.
Pantalonii uzi nu prea mai îmi oferă nici un confort, deveniseră ca niște bucăți de ghiață ce îmi atârnau pe corp și parcă simțeam cum îmi sug energia.
Câteva ore mai târziu ajungem la Râul Alb în Gurahonț. Priveliștile plăcute pe tot traseul, astfel că nici nu ne-am dat seama când am ajuns. În sfârșit o după-amiază perfectă.
Învârtim pedala înapoi spre un restaurant pe care îl văzusem la venire. Ne oprim la Restaurantul Herbei, unde mâncarea este bună și servirea extrem de atentă. Până mâncăm şi norii se sparg, şi cerul este complet senin, aşa că ne luăm rucsacii şi ne așternem din nou la drum.
Asfaltul e încă umed dar încă de la plecare din Gurahonț ne-am bucurat de o dupămasă cu lumină de zile mari, fără picături de ploaie.
Sfârșit de zi, între Gurahonț și Julița, ne întoarcem pe aceleași drum fără trafic. Această tură este recomandată chiar și atunci când este vânt și ploaie pentru că pădurea oferă suficientă protecție. Traseul este integral asfalt într-un cadru natural deosebit. Dacă nu ați ajuns încă, nu este timpul pierdut.
Bilanțul zilei de azi: am făcut 82 kilometri...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.