Popasuri pe drum (Lugoj si Buzias)

One Reply to “drumul pe care-l avem în faţă”. Miscare în octombrie, la vreme de toamna - când natura își pictează cu cea mai mare generozitate și măiestrie dintre toate anotimpurile coloritul. 

Turele de bicicletă, fie că sunt de șosea sau mtb, sunt o excelentă ocazie pentru a încerca o nouă aventură cu bicicleta. Excursiile cu prieteni în special cu grupuri sunt binevenite și chiar indicate. Weekend-ul acesta am vrut să aducem un plus de energie și sunt sigur că am reușit asta... Circuit de 125 km cu asfalt și trafic foarte mic, în estul Timișoarei până la Lugoj și circuit prin Buziaș, dar mereu variantele includ bucăți extrem de aglomerate și periculoase, cum e DJ592 între Buziaș și Timișoara, așa că nu găsim niciodată ceva ce să ne mulțumească pe deplin, deși sunt multe variante extrem de frumoase. Azi am repetat tura din iunie de anul acesta când Timișul a ieșit afară la Lugoj (aici). Intrarea pe circuit se poate face dintr-una din localitățile Ghiroda, Remetea Mare sau Topolovățu Mare, adică până aici se merge pe E70, nu include și poțiunea de offroad. Pentru că noi l-am făcut din Ghiroda am să îl descriu începând de acolo. Din parcul Stonehage se pleacă pe drumul spre Ghiroda și apoi peste pod la dreapta spre Bazosul Nou prin Moșnita Veche. Calitatea drumului: bună din macadam cu mici gropi ce pot fi ușor ocolite, trafic aproape inexistent pînă la Moșnița! Din Moșnița Veche drumul e asfalt de calitate bună și se continuă spre Bucovăt până în Bazoșu Nou unde se virează la dreapta spre Lunca Timișului. Tragem speranțe totuși că ploaia va uita de noi și că vom putea ajunge să finalizăm traseul cu bine. 

Revenirea la lucrurile ce ne-au lipsit în ultimele săptămâni. Biciletele sunt concepute și construite ca să fie un partener de încredere care să te scoată din haosul urban și să te ducă confortabil și eficient în mijlocul naturii.

Tura noastră începe furtunos cu o oprire la o cafea în Bazoșu Nou. Uneori plăcutul și utilul se îmbină armonios. Distanțele au fost ajustate astfel încât să ne bucurăm și de offroad, accesibilă bicicletelor de trekking, așa că că am ales să parcurgem o bună bucată prin lunca Timișului care ne-a dus până la drumul DJ 572 aproape de Hitiaș. 

 

Poteca de la marginea satului devine de pământ primitor tivit cu iarbă, care traversează pajiştile îndrăgite de oi. Aceasta e porțiunea care evită asfaltul (din șoseaua E70) Timișoara - Topolovățu Mare, care e destul de aglomerată. Traseul de bicicletă a traversat câmpurile de la Bazosul Nou pe un drum de pământ cu peisaje spectaculoase spre Lunca Timișului.

Traseul a traversat câmpurile de la Bazosul Nou pe un drum de pământ cu peisaje spectaculoase spre Lunca Timișului, apoi am mers o porțiune pe dig. Peisajul este schimbat și de multe ori oferă recompensa cuvenită celor care se încumetă să iasă un pic din zona de confort.

Plimbare prin luncă are beneficiile și plăcerile ei. Zona păstrează aceleași trasee cu peisaje pitorești și neașteptate. Pădurea este încă verde dar toamna vine încet dar sigur.

Captura zilei! 

Ciupercile sunt una din atracțiile excursiei. Din câteva ciuperci am umplut o plasă dar, puteam să adun un sac.

Gonim pe pajiști largi și printre stâni fără ca măcar un câine să ne latre 

Continuăm prin Lunca Timișului până la drumul DJ 572, traversăm podul peste Timiș și se merge spre Lugoj prin Hitiaș, Racovița, Drăgoiești, Ficătar, Jabăr, până la Lugoj. Sunt niște sate liniștite iar drumul e cu asfalt impecabil, câteva gropi ce se pot ocoli. Din Hitiaș se virează stânga spre Racovița. Traficul este mic, prilej de sprint la viteză maximă.

Cât nu face o bere la timpul ei… Desigur că drumul te îndeamnă din când în când să oprești la un popas și să mănânci ceva bun și cald (mai ales acum). 

Din categoria lucrurlor ce “intră bine” la o tură lungă. Nu e greu de ghicit ce am ales când am ajuns în Lugoj...moment în care și începe o ploaie mocănească de toamnă. 

Apropo, nu știu dacă ați remarcat și voi, dar ca să mănânci pizza trebuie să pleci din oraș. A fost o lungă perioadă când făceam acest lucru la Bocșa Română (cea mai bună pizza). Ne punem din nou în mişcare, conştienţi de faptul că mai avem mult de mers.

Toată ziua ne-am bucurat de o vreme pusă pe ploaie iar temerea că o să ne prindă ploaia la întoarcere sa adeverit! Din Lugoj se trece un pasaj și se continuă tot drept pe drumul (DJ 592) către Buziaș. Drumul e foarte bun, puținele gropi se ocolesc ușor, trafic nu foarte mare. Poposim și la Buziaș, apoi intrăm pe una din scurtele bucăți cu trafic mai intens, spre Timișoara. Nu mai era timp de poze, era literalmente ultimele momente înainte de ploaie… Din nefericire, nu am scăpat de ploaia care ne încerca încă de la Lugoj, dar s-a mers continuu indiferent de vremea de afară. Asfaltul e foarte bun (acest lucru face ca viteza mașinilor să crească), cu excepția unei mici zone dintre Moșnița Nouă și Timișoara unde se lucrează la modernizarea drumului. Pe de altă parte, roata spate mi-a aruncat numa nisip sub șa, și pe fund, iar aia din față m-a umplut de nisip până deasupra de genunchi, și pe papuci, dar privesc tura ca o distracție, ca un antrenament bun pe asfalt în care s-au mai strâns ceva kilometri... 

Powered by Wikiloc