Cu chef de mișcare...
Iată câteva locuri uimitoare în jurul oraşului, ideale pentru o excursie sau o drumeţie plăcută. Așadar, întâlnirea bicicliștilor se dă la ora 19.45 la Muzeul Satului și se plecă pe traseu la ora 19.00. Nu poți lăsa asemenea moment să îți scape printre degete, așa că vineri, în noaptea de 2 spre 3 iulie, ne-am pus planul în aplicare și am dat startul sezonului DE TURĂ NOCTURNĂ! A trecut ceva timp de când nu ne-am mai văzut la o tură nocturnă - de fapt, atât de mult, încât au trecut deja patru ani. S-au schimbat multe de atunci, și ne-am amintit cu entuziasm acel moment (aici). Obosiţi de căldură, forfotă, zgomot, tânjim după aerul proaspăt al serii, așa că turele pe bicicletă de genul ăsta, par a fi cea mai bună soluție de relaxare în perioada asta de caniculă. Bicicleta îți oferă libertatea de a descoperi un oraș așa cum niciun alt mijloc de transport nu o poate face.
În sfărșit weekendul debutează neașteptat de răcoros, după ce canicula s-a jucat toată săptămâna cu noi, așadar, tura începe cu o plimbare de la Muzeul Satului, pe o rută prestabilită, și pentru o bună perioadă de timp urmează traseele clasice din pădure, pe care le faci în general pe mtb apoi pe drumuri de țară și poteci nebătătorite, noaptea. Am ales acest traseu pentru că el conţine şi o bucată de pistă practicabilă.
Între timp stăm la povesti (nu toți sunt punctuali) și așteptăm în apropierea unei păduri, chiar în mijlocul naturii. Câte doi, câte unu, numărul celor care-și lăsau bicicletele rezemate a crescut la 13.
Pornim departe de orice zgomot. Zona pare a fi nelimitată în ce privește posibilitățile de plimbat cu bicicleta, fie ea de oraș sau mtb.
O zi bună începe în natură! Și când natura e văzută de pe bicicletă, atunci ziua devine excelentă. Se pare că va fi frumos în acea seară, deşi o ploicică în ultima parte a zilei a răcorit puțin aerul.
După câteva încercări de urcat digul (cine poate - cine nu) prima oprire o facem la baraj Dumbrăvița. Evident că nu ne lipsea apa, absolut necesară oricând la o tură, cu atât mai mult într-o zi fierbinte de iulie.
Totuși, oamenii care vin cu noi, merg pe bicicletă și poartă zâmbete mari pe față, sunt de un alt fel.
Cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla este să ai vreme bună, timp și chef de o tură, și să constați că nu mai poți continua pentru că după nici 5 km de la plecare ai o defecțiune tehnică. În toți anii de când mă plimb cu bicicleta, nu am rămas nici măcar odată în pană pe undeva, în ciuda traseelor dificile, a noroaielor și a bolovanilor. Piesele de schimb bineînțeles că nu se găsesc pe toate drumurile, iar scule necesare efectuării unor mici reparații pe care le aveam la mine nu mă ajutau, având axul pedalier rupt. Nu poți nici să improvizezi ca să poți măcar să ajungi până acasă. Mai grav e ca nici nu poți să previi asfel de defecțiuni. Mi-am dat seama ca nu mai pot continua și mă gândeam să renunț, dar la insistențele colegilor, a lui Sorin în mod special de a-mi împrumuta MTB-ul lui, pe care îl avea acasă (nu departe), am reușit să continui tura. Nu reușesc să ajung prea departe și nici să mă acomodez prea mult bicicleta că mă trezesc cu roata din spate moale - e cea mai frecventă pățanie și în cele mai multe cazuri, cea mai ușor de evitat. Cauzele însă pot fi multiple: eu cred că am pompat prea mult aer în roți ce a dus la perforarea manșonului (de pe geantă ce acoperea găurile de la spițe), cauzând pană.
Seara se apropie cu repeziciune, dar e bine, încă nu e întuneric și chiar avem şanse să ajungem la Livadă pe ceva lumină…nu a fost nevoie să aprind frontala pentru că se vedea perfect. Nu ne mai încadram în timp pentru că la Livadă se închide la 22, așa că picăm de acord să oprim la Utvin, la pod pentru pentru o pauza de hidratare.
Si-am ajuns. Bun, după atâta mişcare ne putem încărca bateriile.... Cu alte cuvinte, este unul dintre cele mai importante momente ale serii când stăm la povești și o băutură rece (așteptând pizza) completează excursia. Ne punem din nou în mișcare abia pe la 23 pornind spre Sânmihaiu Român, pe pistă, apoi pe un drum de pământ către Sag, dar înainte de a încăleca șaua, luminile sunt necesare pentru a vedea pe unde mergem.
Pedalăm, și ajungem în Sag, în miez de noapte (ne-a luat cam o oră de pedalat la lumina farului, de la Utvin).
Fără trafic. Traversăm satul spre est în noaptea de vineri spre sâmbătă, în jurul orei 00.10, pentru a ajunge la pădure, apoi prin Lunca Timișului. O forjăm însoțiți de pârâul Timiș care șerpuieste lângă drum” Cine a explorat măcar o dată traseul de pe Lunca Timișului, știe...
Porțiunea de traseu pedalată noaptea prin pădure și luncă este puțin mai dificil decât cele cu care suntem obișnuiți până acum, iar acest lucru s-a confirmat.
Weekendul a fost plin de surprize. Ce începe prost se termină și mai prost. Dacă nu ai cameră de rezervă la tine, faci pană. Dacă ai o cameră, faci două pene, iar dacă ai două camere la tine, ți se rupe lanțul sau ceva tot se rupe. Tipic. La mine s-a rupt axul pedalier, iar la Roby se îndoaie janta spate (într-un hal fără de hal) Cum...? după ce a pornit la vale încercând să treacă un șanț destul de adânc. ! Seara s-a scurs încet ca berea din halbă, așteptând până când cei pricepuți și-au pus în valoare experiența și au rezolvat problema atât cât s-a putut. Când nimeni nu mai credea, pornim, ieșind din luncă spre Giroc - cel mai scurt drum către casă. Trebuie să recunosc că atmosfera din tură a fost una bună. Noaptea și tura noastră s-a încheiat după ce mi-am recuperat bicicleta de la Sorin. Acasă ajungem pe la 5 dimineața, obosiți și cu ceva pagube, dar fericiți că am reușit să mai rupem un weekend în șaua bicicletei (alcătuit din 12 bicicliști și o noapte de pedalat), prin satele dintre Dumbrăvița, Sânmihaiu Român, Șag și Giroc..nu mai zic că pe lângă toate astea în timp ce încercam să ajung acasă ne mai oprește și politia, ne legitimează și ne pune tot felul de întrebări, având o problema cu vesta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.