Era o primăvară ca oricare alta dar multe s-au întâmplat. Aprilie a venit cu o schimbare neașteptată pentru mine. Roxana (fica mea) a decis să se mute... era decizia spre o schimbare în viața ei. Maxx cățelul "nostru", de care eram foarte atașat, urma și el să plece cu ea...Cum nimic n u ar mai fi la fel fără blănosul familiei, am decis să aduc un alt cățel în familie . Viața cu un cățel e minunată, dar presupune și asumarea unor responsabilități, așa că m-am asigurat că aleg câinele potrivit. A trecut ceva timp de atunci. N-am povestit până acum cum a ajuns la noi, c-am zis să apucăm să ne acomodăm și să tragem câteva concluzii odată cu povestea ei – așa că asta facem azi, la doi ani... Este vorba despre ea, cățelușa mea, după care ne topim în fiecare zi...o minune de cățel. Uneori, când anumite lucruri din viața ta se schimbă, o simplă schimbare de peisaj prin natură este tot ceea ce este nevoie. Așa că a m plecat la o plimbare din Timișoara, ...
Îmi era dor de o astfel de tură, de mult imi doream să ne dăm cu bițigla în toiul nopții. Dar care e ideea? Pe timp de noapte este o experiență diferită, foarte atractivă și distractivă pentru care ne-am propus să luăm toți prietenii și să redescoperim orașul la pedale, noaptea pe străduțele mărginașe, dar şi in arafa lui, ocolind-ul pe poteci şi drumuri de pământ. O tură faină in care luna nu s-a prea văzut în această nocturnă aşa cum speram, însă un fenomen astronomic magnific a putut fi admirat pe cer, un apus minunat ce a meritat. Locul de întâlnire a fost la Muzeul Satului de la Pădurea Verde. Cu 4-5 ani in urmă se făceau seară de seară plimbari asemanatoare pe bicicleta alături de prieteni (sau bicicliști care ni se alăturau), pe străzile Timişoarei sau prin Pădurea Verde. Acest traseul se intinde prin păduri şi străzi mărginase, pe pistă și prin sate. Destinaţia finală este Lunca Timişului. Cu totul, aventura asta ne-a luat 4 ore, dar ne-a lăsat cu amintiri plăcute (alături de oameni faini) şi cu o colecţie minunată de imagini. Indiferent de starea fizică sau experienţă, oricine, chiar şi cei mai puţini experimentaţi pot să facă această tură de 60 km tur-retur, contează doar ritmul in care o faci. Aici puteti viziona şi câteva imagini.
F I L M U L
Muzeul Satului - Inainte de plecare
Pavilioane, Ronaț.
De pe traseu, zona Ronaț
După o repriză în viteză pe pistă, ajungem la livadă.
Barul
Ne dregem și cu o bere nepasteurizată.
Popas la Sânmihaiu Român.
De pe traseu, între Sânmihaiu Român și Șag
Noaptea iţi rezervă destule surprize dar nu întotdeauna plăcute ca in imaginea din faţă.
Situația în mijlocul naturii la lumina farului se prezintă asa.
La finish, mai puternic, mai fericit, mai plin de energie. O tură nocturnă ce a avut loc de la apus, până in miez de noapte, și la final, am pus bicicletele la odihnă, iar noi ne-am relaxat cu o shaorma. A fost o plimbare plăcută pe care cu siguranta o voi repeta de fiecare dată când vreau să mă relaxez. Indiferent de starea fizică sau experienţă, oricine, chiar şi cei mai puţini experimentaţi pot să facă această tură de 67 km tur-retur, contează doar ritmul in care o faci.
Dacă vrei să participi și tu in viitor, urmareste activitatea noastra aici sau pe paina de facebook.
Sunt multe locuri unde prea rar am ajuns sau chiar deloc, iar Munții Șureanu se înscriu în această listă lungă. Șureanu - muntele despre care nu știam nimic altceva în afară de faptul că adăpostește cetățile dacice și Fundătura Ponorului, unde... nici până acum nu am ajuns cu toate că mi-am propus în fiecare an. Am pornit devreme din Timișoara și iată-ne, ajungem la Cetatea Sarmizegetusa undeva după ora 10:00, circa 3 ore de mers cu mașina. Trecem de Grădiștea de Munte și ajungem pe un drum mai îngust, bine întreținut, care se termină cu o parcare amenajată: aici facem numărătoarea iniţială – suntem nouă: Ion, Roby, Wanda, Ianna, Florin, Mely, Liviu, Daciana şi cu mine; lăsăm mașinile în parcare, ne echipăm şi la ora 10:30 pornim să urcăm spre cetatea Sarnizegetusa Regia, pe un drum pietruit. Printre noi apare și un cățel tare simpatic, tare bucuros de prezența nostră. Îi dăm câte ceva de mâncare și rămâne lângă mașini până la întoarcere. Mașinile au rămas mai jos î...
În sfârșit am nimerit și noi un culoar de vreme bună. De câteva săptămâni încerc să ajung cu bicicleta pe la munte, în Cheile Carașului, sau pe Semenic, dar vremea nu a fost deloc de partea noastră. Eh, nici acum nu am ajuns. De data asta, mama natură aducea vreme frumoasă, dar am preferat să urcăm pe Munții Țarcu spre zone mai liniștite și să dormim o noapte la cort, dar fără biciclete, Why not. Punem la punct ultimele detalii și ne strângem pentru drum Liviu, Mely, Roxana şi cu mine! Personal, când știu că a doua zi plec undeva și fac ceva interesant, nu pot dormi aproape deloc. Din fericire nu a fost cazul și acum, am adormit instant și m-am trezit plin de energie. A m plecat de sâmbătă dimineața și în jurul orei 10:45 am fost la intrarea în traseu, și... inevitabil am dat nas în nas cu aglomerația din weekend. Pentru a ajunge-n Ţarcu, baza de pornire cea mai bună o constituie Șaua Jigoria. De aici se pornesc diverse trasee spre Muntele Mic, Poiana...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.