Prin Cheile Minisului - De la Anina la Bozovici

Un circuit pe biciclete foarte frumos, pe limita teritorială a parcurilor naţionale Semenic - Cheile Caraşului şi Cheile Nerei Beuşniţa. 

Pentru că mi-a plăcut enorm de mult această zonă, m-am întors. Am mai fost acum doi ani în aceste locuri atât de frumoase, încât mai bine las imaginile să înceapă povestea.

Inițial, plănuisem să fac acest frumos (și destul de lung) circuit având un avantaj important: coborârea pe asfalt chiar în prima parte a traseului (prin Cheile Minișului). Astfel, am fi redus rapid vreo 20 de kilometri din cei 105 pe care îi are tura, ceea ce îmi dădea speranțe că întoarcerea la mașini va fi înainte de lăsarea întunericului. Cheile Minișului sunt formate pe cursul râului Miniș, în Munții Aninei, și se întind pe 14 km între Cantonul Crivina și Cascada Bigăr (Paralela 45), având patru sectoare sălbatice. Șoseaua Anina-Bozovici străbate în cea mai mare parte aceste chei, mai puțin primul sector. Tot aici se mai pot vedea Lacul Gura Golumbului (lung de 750 de metri!), singurul lac de acumulare construit pentru a alimenta cu apă o termocentrală, și nu o hidrocentrală, Cascada Cârșia și Stânca Coama Leului.

Am sosit la Anina așa cum era planificat, dimineața, puțin înainte de ora 10:00, în total 15 cicliști. Folosim orașul ca bază de plecare și ca loc unde ne lăsăm mașinile, însă am modificat parcursul traseului într-un concept aparent mai simplu, zic eu. Începem direct cu urcarea din Anina, fără să mai coborâm la Bozovici și fără să urcăm din Borlovenii Vechi. Lăsăm asfaltul prin Cheile Minișului pentru final, chiar dacă în acest caz va fi în urcare; practic, facem tura în sens invers. Am luat această decizie din cauza ploilor prognozate pentru cea de-a doua parte a zilei. Plecăm, așadar, „mai departe decât vor picioarele, mai departe decât te țin plămânii, mai departe decât ar îngădui doctorul” și ne regrupăm în cartierul Orașul Nou. Verific GPS-ul, facem câteva poze, după care urmăm drumul în amonte (la început foarte lejer) care duce la Cantonul Barzăvița. Traseul este de o frumusețe deosebită! Aici schimbăm direcția de mers și cotim la dreapta spre Cantonul Coșava, pe un drum destul de tehnic, pe care însă l-am urcat în șa fără probleme. Pe la kilometrul 30, puțin înainte de ultima buclă și înainte de altitudinea maximă din acest circuit (1220 m) – adică cu vreo 3 km înainte de Cantonul Coșava –, ne-a prins o ploaie pe care nu aveam cum să o evităm. Din fericire, a fost mai mult o sperietură, doar un nor trecător, iar după scurt timp am putut să ne bucurăm din nou de soare. Mai departe, am ținut-o numai la vale, în jos pe Coșava, până la confluența cu Nera. Aici facem o scurtă pauză, după ce o altă ploaie a început să ne ude parcă și mai tare. Totuși, la fel ca prima dată, nu a ținut mult, iar la apariția soarelui am plecat imediat mai departe. Am pierdut altitudine rapid pe un drum bun, urmând intersecția cu drumul de pe Helișag, care venea din dreapta. În sfârșit, au apărut și sălașele celor din Borloveni și Pătaș. Revenim la asfalt și ajungem la un pod strategic: în stânga sunt Borlovenii Vechi, în dreapta este Pătașul. Între ele este doar acest pod peste Nera și, fără plăcuțele indicatoare, nici nu ai ști că sunt două sate cu nume diferite. Am făcut un popas binemeritat în Borlovenii Vechi, la un magazin sătesc aflat undeva în centrul satului, pe partea stângă. Trecem podul către Pătaș, iar întoarcerea la mașini o facem pe asfalt, prin Valea Almăjului, apoi pe DN57B spre Prilipeț, Bozovici și prin Cheile Minișului înapoi până la Anina. Speram să ajungem în sat înainte ca ploaia să vină iar peste noi; nu am avut acest noroc, dar a fost bine totuși că între episoadele de ploaie am avut parte de soare și că acestea nu au fost de lungă durată.

Pregătiți de plecare.

Anina, locul unde ne-am lăsat mașinile.

Anina.

Am început încălzirea pe asfalt, pe urcare spre cartierul Orasul Nou.

Anina - Orașul Nou.

 

Drum forestier lejer şi foarte bun până la cantonul Bârzăvița. 

Nici prin cap nu imi trecea că aş putea face pană prin acest loc (undeva pe la km 5). Am reușit rapid remedierea ei inlocuind camera.

 

Izvorul Cârneală

Ne luam apă proaspătă

 

 

 

Ne bucurăm că in aceste locuri nu au ajuns incă tăietorii de lemne. Din păcate mai sus, pe Valea Coșavei spre confluența cu Nera, nu se mai poate spune același lucru, versanții fiind brăzdați de drumuri de taf și de exploatări forestiere.

În cele din urmă ajungem la cantonul Bârzăvița (kilometrul 24) la o altitudine de 799 m.

Cantonul Bârzăvița

După o scută pauză in care ne-am refăcut rezerva de apă iar regruparea este şi ea necesară datorită schimbării direcţiei, dăm să plecăm când se anunţă dinou pană. De data asta nu mai era la mine, era la altcineva.

De la canton cotim dreapta şi continuăm să urcăm mult mai intens pe un drum mult mai tehnic spre Cantonul Coşava

Mai multe tuneluri am intâlnit pe marginea drumului. Sunt tuneluri de aducțiune a apei spre canalele ce fac parte dintr-un sistem complex în Munții Semenic

Tunelurile se terminau rapid deja de la intrare și nu am reusit sa vedem nimic.

De aici coborâm incet spre Cosava, sunt multe lemne căzute iar acest lucru ne cam incetinește, măcar e bine că nu mai plouă.

Cantonul Coșava și drumul ce duce pe platoul Semenic.

Cantonul Coșava

 Am coborât apoi pe valea Coșava, acelasi drum pe care mai coborâsem și în 2013, având surpriza de a găsi un drum foarte bun ținând cont că se fac defrișări. În cele din urmă drumul prezintă urme de civilizație și de utilizare. 

Râul Nera

Coborârea de vis a fost întreruptă doar de o binemeritată pauză la confluența Coșavei cu Nerganița, unde se formează frumoasa Nera.

Aici, se află și un popas turistic foarte bine conceput. Am făcut un popas și am luat masa de prânz constând intr-un sandviș.

Am continuat drumul pe valea Nerei, până în Borlovenii Vechi.

 

Râul Nera aproape de Borlovenii Vechi.

Aici am găsit un mic magazin sătesc unde am poposit mai mult, printre altele discutând ce posibilități aveam pentru a ne continua călătoria.

Asadar pornim de la Borlovenii vechi către Prilipeț și Rudăria. 

Căpițele de fân și pomii înfloriți, era semn că sunt oameni gospodari in zonă.

Prin Valea Almajului, spre Prilipeț

Faimoasa Cascada Bigar

Bicicleta care a făcut posibilă această tură, dar și multe altele.

Ultima regrupare. 

Cel mai săbatic şi mai măreţ sector din Cheile Minișului se întinde pe o lungime de 1 km în apropierea Paralelei 45.

Și așa s-a terminat ziua noastră de sâmbătă, peste munți și ploi, peste oboseală și epuizare și dincolo de ele. De-asta mergem departe și de-asta mergem împreuna. Pentru că și dacă ajungem singuri, la capăt ne asteaptă cineva.



Aici e traseul
Nu m-a intimidat nici lungimea de aproximativ 105 km, dar nici difrența de nivel cumulată de 2,294 m