Prin Cheile Minisului - De la Anina la Bozovici

Un circuit pe biciclete foarte frumos, pe limita teritorială a parcurilor naţionale Semenic - Cheile Caraşului şi Cheile Nerei Beuşniţa. 

Pentru că mi-a plăcut enorm de mult această zonă, m-am întors. Am mai fost acum doi ani în aceste locuri atât de frumoase încât mai bine las imaginile să înceapă povestea. Am ales să fac acest frumos circuit (cam lung),  având un avantaj important că se coboară pe asfalt chiar in prima parte a traseului (prin Cheile Minișului), reușind astfel să reducem rapid vre-o 20 de km din cei 105 pe care ii are. Acest lucru mi-a dat speranțe că întoarcerea la mașini va fi înainte de lăsarea întunericului. Cheile Minişului sunt pe cursul râului Miniş în Munţii Aninei şi se întind pe 14 km, între Cantonul Crivina şi Cascada Bigăr (Paralela 45), având patru sectoare sălbatice. Şoseaua Anina-Bozovici străbate în cea mai mare parte aceste chei, mai puţin primul sector. În aceste chei se mai pot vedea: Lacul Gura Golumbului (750 m lungime!), singurul lac de acumulare construit pentru a alimenta cu apă o termocentrală, şi nu o hidrocentrală, Cascada Cârşia şi Stânca Coama Leului.

Am sosit la Anina aşa cum era planificat, dimineața, cu puțin înainte de ora 10, în total 15 cicliști. Folosim orașul ca bază de plecare și locul unde ne lăsăm mașina, însă plecarea pe traseu am modificat-o într-un concept aparent mai simplu zic eu.  Începem cu urcare din Anina fără să mai coborâm la Bozovici și fără să urcăm din Borlovenii Vechi. Lăsăm asfaltul prin Cheile Minișului pentru final chiar dacă in acest caz este pe urcare, practic facem tura in sens invers. Decizia am luat-o  din cauza ploilor care urmau să fie în cea de-a doua parte a acestei zi. Plecăm astfel "mai departe decât vor picioarele, mai departe decât te țin plămânii, mai departe decât ar îngădui doctorul" si ne regrupam la cartierul Orașul Nou. Verific gps-ul, facem şi câteva poze după care ţinem drumul in amonte (la inceput foarte lejer), ce duce la cantonul Barzăvița. Foarte frumos traseul. Aici urmează să schimbam direcţia de mers şi cotim la dreapta spre cantonul Coșava, un drum destul de tehnic, pe care l-am urcat în şa fără probleme. Pe la km 30 puţin înainte de ultima buclă, înainte de altitudinea maximă din acest circuit (1220 m), și cu vre-o 3 km înainte de cantonul Coşava,  ne-a prins ploaia pe care nu aveam cum să o evităm. A fost mai mult o sperietură, doar un nor trecător, iar după o scurtă perioadă am putut sa ne bucurăm dinou de soare. Mai departe doar la vale pe Coșava in jos până la confluența cu Nera. Aici facem o pauza după ce o altă ploaie a început să ne ude parcă şi mai tare, dar tot ca prima dată, ploaia nu a ţinut foarte mult iar la apariţia soarelui plecăm mai departe. Am pierdut altitudine rapid, drumul e bun; a urmat intersectia cu drumul de pe Helisag (care venea din dreapta). În sfârșit au apărut sălașele celor din Borloveni și Pătaș. Ajungem din nou la asfalt si în sfârșit ajungem și la un pod strategic: în stanga sunt Borlovenii Vechi, în dreapta e Pătașul.  Intre ele e doar  un pod peste Nera, si fără plăcuțele indicatoare, nu ai stii că sunt 2 sate diferite ca nume. Am facut un popas in Borlovenii Vechi la un magazin sătesc, undeva în centrul satului pe stânga. Trecem podul catre Pătaș, iar întoarcerea la mașini este pe asfalt prin Valea Almajului, apoi pe Dn57b  spre Prilipeț, Bozovici și prin valea Cheile Minișului până la Anina. Speram să ajungem în sat înainte ca ploaia sa vină peste noi, însă nu am avut acest noroc, dar a fost bine totusi că intre cele două ploi a fost soare și nu au fost de lungă durată.

Pregătiți de plecare.

Anina, locul unde ne-am lăsat mașinile.

Anina.

Am început încălzirea pe asfalt, pe urcare spre cartierul Orasul Nou.

Anina - Orașul Nou.

 

Drum forestier lejer şi foarte bun până la cantonul Bârzăvița. 

Nici prin cap nu imi trecea că aş putea face pană prin acest loc (undeva pe la km 5). Am reușit rapid remedierea ei inlocuind camera.

 

Izvorul Cârneală

Ne luam apă proaspătă

 

 

 

Ne bucurăm că in aceste locuri nu au ajuns incă tăietorii de lemne. Din păcate mai sus, pe Valea Coșavei spre confluența cu Nera, nu se mai poate spune același lucru, versanții fiind brăzdați de drumuri de taf și de exploatări forestiere.

În cele din urmă ajungem la cantonul Bârzăvița (kilometrul 24) la o altitudine de 799 m.

Cantonul Bârzăvița

După o scută pauză in care ne-am refăcut rezerva de apă iar regruparea este şi ea necesară datorită schimbării direcţiei, dăm să plecăm când se anunţă dinou pană. De data asta nu mai era la mine, era la altcineva.

De la canton cotim dreapta şi continuăm să urcăm mult mai intens pe un drum mult mai tehnic spre Cantonul Coşava

Mai multe tuneluri am intâlnit pe marginea drumului. Sunt tuneluri de aducțiune a apei spre canalele ce fac parte dintr-un sistem complex în Munții Semenic

Tunelurile se terminau rapid deja de la intrare și nu am reusit sa vedem nimic.

De aici coborâm incet spre Cosava, sunt multe lemne căzute iar acest lucru ne cam incetinește, măcar e bine că nu mai plouă.

Cantonul Coșava și drumul ce duce pe platoul Semenic.

Cantonul Coșava

 Am coborât apoi pe valea Coșava, acelasi drum pe care mai coborâsem și în 2013, având surpriza de a găsi un drum foarte bun ținând cont că se fac defrișări. În cele din urmă drumul prezintă urme de civilizație și de utilizare. 

Râul Nera

Coborârea de vis a fost întreruptă doar de o binemeritată pauză la confluența Coșavei cu Nerganița, unde se formează frumoasa Nera.

Aici, se află și un popas turistic foarte bine conceput. Am făcut un popas și am luat masa de prânz constând intr-un sandviș.

Am continuat drumul pe valea Nerei, până în Borlovenii Vechi.

 

Râul Nera aproape de Borlovenii Vechi.

Aici am găsit un mic magazin sătesc unde am poposit mai mult, printre altele discutând ce posibilități aveam pentru a ne continua călătoria.

Asadar pornim de la Borlovenii vechi către Prilipeț și Rudăria. 

Căpițele de fân și pomii înfloriți, era semn că sunt oameni gospodari in zonă.

Prin Valea Almajului, spre Prilipeț

Faimoasa Cascada Bigar

Bicicleta care a făcut posibilă această tură, dar și multe altele.

Ultima regrupare. 

Cel mai săbatic şi mai măreţ sector din Cheile Minișului se întinde pe o lungime de 1 km în apropierea Paralelei 45.

Și așa s-a terminat ziua noastră de sâmbătă, peste munți și ploi, peste oboseală și epuizare și dincolo de ele. De-asta mergem departe și de-asta mergem împreuna. Pentru că și dacă ajungem singuri, la capăt ne asteaptă cineva.



Aici e traseul
Nu m-a intimidat nici lungimea de aproximativ 105 km, dar nici difrența de nivel cumulată de 2,294 m