Valea lui Liman, Vf. Chicera, Batrâna, Tabara Scolara Poieni Strâmbu

TOAMNĂ SUPERBĂ PRIN MUNȚII POIANA RUSCĂ

Nu am putut să mă bucur prea mult de tura de acu' o săptămână din munții Zărandului pentru că deja ne pregătim pentru alta. Profităm de încă o zi de weekend foarte frumoasă de Octombrie, însă sperăm să nu fie ultima, și plecăm NOUĂ entuziaști cu mașinile în dimineața zilei de sâmbătă 21.10.2017, pe la 7:00, din parcare de la Hotel Baron Timișoara, pe ruta: Margina, Coșava, Curtea, Românești, Tomești până la Complexul Turistic Valea lui Liman. De aici începem distracția pe biciclete spre creasta muților Poiana Ruscă, plecând pe un drum de pietriș pe Valea lui Liman spre Valea Șesica până la un podeț peste pârâul Şasa, pe care îl traversăm. Continuăm spre drumul foretier Obârşia Văii Mici, de unde urcușul începe să se asprească tot mai tare, apoi pe un foretier stânga spre culme la limita dintre judeţele, Timiș și Hunedoara. Menținând acest traseu de culme se ajunge pe vârful Chicera (1160 m) şi în satul Bătrâna (judetul Hunedoara). Unul dintre punctele principale ale traseului (nu rețin să fi găsit marcaj la intrare în traseu dar am dat de el mai sus, banda roșie și cruce albastră ). Nu aveam nici o informație și nu cunoșteam pe cineva care să fi parcurc cu sau fără bicicletă acest traseu. Deci nu știam nimic înafară de câteva chestii: că este foarte prost marcat și că ar avea undeva la 60 km în funcție de unde pleci și unde vrei să ajungi, putând fi și scurtat și lungit. Mai dețineam câteva repere pe care le cunoșteam din teren, de pe la alte ture parcurse deja prin locuri pe care urma să le întâlnesc la întoarcere. Traseul în mare parte se desfășoară pe drumuri de pietriș și forestier. Întoarcerea ne era cunoscuta pe Valea Mare pe la tabăra școlară Poieni Strâmbu, Valea Şasa și terminând pe Valea lui Liman.
Nu am parcurs traseul așa cum aveam de gând, din cauză că ziua în octombrie e mai mică și nu știam exact ce surprize ne va oferi traseul dar, până la urmă decizia a fost bună parcurcând-ul în perioada asta din an. Toamna ne-a oferit un joc de culori nemaipomenit.

Fiecare obiectiv are o poveste, și toate sunt însoțite de fotografii. Bucurați-vă de natură!

Traseul pleacă de la Centrul Turistic Valea lui Liman  şi tot aici se şi termină. El se prezintă sub forma unui circuit al cărui parcurgere durează undeva între nouă - zece ore, în funcție de ritmul de mers.

Suntem gata de drum şi pornim pe drumul forestier Valea lui Liman, pe pantă nu foarte înclinată ce urmează prin pădure. Cum suntem la început, menținem un ritm constant și vioi.

Primul izvor de unde luăm apă 

Loc de odihnă.

Scurtă regrupare.

Aici se termină drumul forestier Valea lui Liman, se termină practic o primă parte a urcării. Ne punem din nou în mișcare după o scurtă regrupare și coborâm pe valea Șesuța până ajungem la un pod.

Eu și încă vre-o doi ne putem lăuda că am mai bătut aceste cărări cu vre-o doi ani în urmă, dar în sens invers.

Aici ne-am regrupat pentru a coti la dreapta peste pod. Una din multele răscruci la care a trebuit să stau cu nasul în GPS. Drumul până aici era un amestec de pietriş cu nisip foarte bine netezit şi foarte bun la rulaj, așa că cei 11 kilometri până aici au fost parcurşi repejor.

Pârâul Șasa

Cum ziceam, din Valea Șasa, am traversat apa și am ținut cursul văii către deapta, în amonte pe un drum forestier, Obârșia văii Mici.

Peisajul este încântător.

De aici se face un drum foretier proaspat amenajat, un drum nou care urcă şerpuind pe o pantă destul de solicitantă însă nu pe o distanţă foarte lungă.

Am poposit din nou timp de doar câteva secunde pentru că de aici urma partea “mai sălbatică” a turei și trebuia să ne pregătim sufletește chiar și pentru eventualitatea unei "rătăciri". 

Atât era de perfect acest drum încât speram să nu se termine. 

Mai sus, după aproximativ 1,5 km în care am urcat 100 m diferență de nivel, am intrat în pădure cotind la stânga. Drumul proaspăt amenajat mai mergea puțin și se termina într-n ogas, pârâu, urcare pe care se poate ajunge pe vf. Rusca.  Apucăm pe un foretier din pământ, se poate observa în partea stângă a traseului sau în următoarea imagine de jos. Marcajul nu l-am observat imediat decât după ce am mai înaintat prin pădure.

De aici am mers pe panta înclinată, urcăm drumul de pământ pe panta înclinată care, după ce că îți scotea sufletul încercând să o cucerești, avea și grohotiș alunecos pe ea, dar spectacolul dimineții din fața noastră era... uau!

O luăm în pași mărunți către primul obiectiv: Vârful Chicera 1160m.

Drumul prin padure este unul foarte frumos, peste tot erau copaci, iar frunzele multicolore formau un peisaj din care nu am mai fi dorit să plecăm. Cine reuseste să parcurgă traseul în perioada de toamnă va fi recompensat cu peisaje foarte frumoase.

 Aici e locul unde ne-am oprit pentru o pauza mai lungă să luăm masa. Și pentru că nu era amenajat cu mese și băncuțe, și de altfel era păcat să nu profitam de soare, ne-am așezat pe jos. E tare plăcut să lenevești pe iarbă, pe frunze sau pe câte un trunchi de copac pe o așa căţărare.

După acel popas binemeritat, ne-am continuat traseul și menținem marcajul banda roșie - cruce albastră, cu scurte opriri de admirat peisajul.

Ajungem la o altă bifurcație de drum.

Dupa aproximativ 2:20 de ore  de împins bicicleta se ajunge la unul dintre punctele principale ale traseului, vârful Chicera (1160 m).

Borna din vârful Chicera (1160 m).

De pe vârf urmărim drumul de culme acoperit de frunze spre Bătrâna, următorul obiectiv.

Ajungem la un observator de care nu putem trece până ce nu aruncăm o privire.

Găsim și aci pomi doborâți

Noroiul nu a lipsit de pe drumul de culme. Erau porțiuni mai joase sau urme de mașină acoperite cu frunze sub care pământul mustea de umezeală în care se cam scufundau roțile, dar am reusit sa trecem destul de repede de portiunea critica.

Ajungem la o bifurcație de drum. 

Locul unde ne oprim să cumpărăm câte ceva de fiecare dată când ajungem aici însă acum il găsim închis pentru că domnul care vinde era plecat la o nuntă în Deva.

Aici popasul este scurt, doar cât ne mai tragem sufletul. Mai și gustăm câte ceva de prin rucsacuri.

Ne punem din nou în mișcare.

O luăm din loc înapoi pe unde am venit până la pădure, și pe foretier prin dreapta coborâm pe Valea Mare spre tabăra școlară Poieni Strâmbu. 

Casa pădurarului.

Un loc mic de popas cu o masă și două bănci.

Tabăra școlară Poieni Strâmbu.

Pe la tabăra școlară am bătut de nu mai tin minte cate ori potecile astea

Popas la tabăra școlară Poieni Srâmbu

Aici suntem la o bifurcaţie de drumuri dar şi la confluenţa dintre răul Valea Mare şi afluentul său Sasa. Cele două, împreună vor forma Bega Poieni, iar acesta  la rândul său împreună cu bega Luncanilor în dreptul localităţii Curtea, vor forma Bega.

Lăsăm în urmă tabăra scolară Poieni Strambu, traversăm podul si pe vale la stânga.

Ne îndreptăm pe un urcuş ușor prin valea Şasa spre Valea lui Liman, dar şi spre finalul turei. Noaptea și frigul începeau să ne prindă din urmă! Așa cum s-a întâmplat și la turele anterioare, finalul a fost tot la lumina farului. Am avut o tură și o zi însorită splendidă, cu un vânticel plăcut pe culme care nu ne-a deranjat. Sa sperăm că și următoarele ieșiri din octombrie vor fi cel putin la fel de reușite.