Hoinari prin toamnă

Ce dor mi-a fot de tine, toamnă!

V-am spus că e anotimpul meu preferat! Doar de o sută de ori ? Să vă mai spun o dată atunci: fără îndoială că toamna este unul dintre cele mai frumoase anotimpuri cu temperaturile ideale care mă cheamă parcă să ies din casă. Momentul în care totul se umple de ultima picătură de frumusete cu zecile de culori parcă rupte din cele mai frumoase tablouri. Pentru că s-a anunțat o sâmbătă cu vreme frumoasă, și soare din belșug, ne-am decis să mergem în Munții Zarandului și ca de obicei, ne-am strâns pe facebook. Deşi sunt foarte aproape de noi, mereu am neglijat Zarandul. Am mai fost pe acolo de mai multe ori, ultima dată în februarie anul acesta, și am finalizat o frumoasă tură, ceva între două anotimpuri. Statistic vorbind, munții Zarandului au o altitudine destul mică, par mai degrabă cu niște dealuri şi nu m-au îngrijorat prea tare. Îmi fac planul și de data asta pentru o tură ce promite 58 de km și circa 1000 m diferenţa de nivel. De data asta echipa este formată din: Eugen, Apostol Florin, Mihai Ioniță, Ionică, Gheorghiță, Alida & Caius, Covaciu Sorin, Meleag, Dani Codea, Daciana, Pintea Ovidiu și noi... Roxana, Cristi și cu mine. 

Munții sunt așezați după cum bine se ştie, în partea de sud-est a județului Arad formând o cumpănă a apelor Mureșului și Crișului Alb. Putem spune că munții Zarandului au două părți distincte, sud și est, despărțite de iseuarea Nadăș – Bârzava, care au următoarele vârfuri mai importante, unele dintre ele deja parcurse de noi: pe creasta principală vestică – cel mai distinctiv vârf și având o formă piramidală – Highiș 799m, vârful Capra 469m, vârful Fântâna Rece 572m, vârful Crucea Țiganului 546m, vârful Ivanița 708m, vârful Debela Gora 557m; pe creasta principală estică – cel mai înalt vârf din munții Zarandului – Drocea 836m, vârful Ragevița 565m, vârful Piatra Păcurarului 626m, vârful Fagul Popii 723m, vârful Cioaca Lupului 785m.

Aşadar pornit-am pe biciclete din Milova, în formație de 15, circa 11 km pe șoseaua destul de aglomerată (DN7 / E68), pe valea Bârzava până la halta Nadăș, apoi cotim la stânga încă câțiva zeci de metrii până la o bifurcație a două drumuri. Un drum forestier se face la dreapta, și unul înainte. Părăsim marcajul şi o luăm pe forstier la dreapta. O urcare domoală ne duce pe la poalele dealului Grohoi până ajungem la o barieră. Aici dăm în drumul de acces comuna Bârzava-Creasta principală, marcaj bandă albastră, apoi cotim pe el la stânga ocolind Vf. Cioaca Popii 467m  până ajungem la o bifurcatie de alte drumuri. Zărim un indicator ce afișa 700 m până pe creasta principala (Vf. Cioaca Popii), iar un altul spre Lacul Taut. Continuăm pe traseul marcat cu banda rosie spre Debela Gora. 

CABANA DEBELA  GORA este așezată în creasta principală a munților Zarandului în apropierea vărfului sinonim, la altitudinea de 483 m, la întâlnirea mai multor marcaje turistice. Dispune de cca. 30 locuri de cazare, nu are curent electric iar apa este la 10 minute de la izvor. Informații în vederea cazării la administrator, d-nul Filip tel. 057 / 281594. După o pauză mai lungă apucăm pe traseul marcaj bandă galbenă ocolind vf. Debela Gora 557 m, un traseu de culme de circa 12 km lungime ce ne duce până la Nadăș. 

Anotimpul meu preferat TOAMNA

Pornim cu zâmbetele pe buze. Singurul scop pentru azi e să ne bucurăm de împrejurimi.

Până aici am pedalat cam 11 de km, în rând compact, cu viteză constantă de vre-o 18 - 22 km/h.

Intrarea pe traseu dinspre halta Nadăș. Un drum forestier pe care se poate pedala 100% ne urcă din valea Bârzavei, până la inălţimea maximă din acest circuit, 546 m în aproximativ 11 km. Pentru orientarea în teren, la intrarea în traseele care pornesc din valea Bârzavei și nu numai, au fost montate panouri informative cu hartile zonei. De asemenea pe indicatoare au fost incluse și pictograme cu recomandări pentru drumeție și mountainbike.

Buun, hai sus sa vedem cum arata Valea. Pornim aşadar uşurel părăsind marcajul şi o luăm pe un drum forstier la dreapta ce şerpuieşte în sus. Din când în când ne oprim pentru regrupare ! De fiecare dată acolo unde apare o bifurcaţie, regruparea este oblogatorie pentru ca nu cumva cineva să apuce în direcție greșită.

Pe măsură ce înaintăm, valea e tot mai frumoasă şi parcă m-aş mai opri să o admir, măcar câte puţin.

Bariera la intrarea pe traseul cu marcaj banda albastră. Privire înapoi.

Drumul de acces Comuna Bârzava - Creasta principală, marcaj bandă albastră.

Stâlpii cu indicatoare au fost instalați la intrările în trasee, cât și în intersecțiile de pe parcursul acestora. Acestea conțin informații despre direcția de mers, distanta și timpul necesar parcurgerii acestora. 

Mă opresc din nou pentru fotografii.

Am ajuns la Debel Gora

În timp ce luăm prânzul, cățlușul pe care-l știm deja de data trecută, trecea rând pe rând pe la toți, era tare jucăuș. Se juca cu fiecare în parte și nu refuza nimic din ce primea de mâncare.

Întâlnim alte indicatoare spre mai multe trasee turistice. Un număr de 15 trasee turistice din zona de vest a Munţilor Zarand au fost omologate, în judeţul Arad, de către Autoritatea Naţională pentru Turism din cadrul Ministerului Turismului din 2016 până în prezent.

Debela Gora

Şi iată că vine momentul să urcăm din nou pe bicicletă. Planul este să ținem marcaj banda galbenă spre sălașele Nadășului și să coboram în Nadăș. 

Ajungem în zona de Sălașe și întâlnim prima gospodărie.

Brusc apare lângă pedalele un căţel care vrea să sară pe mine, voia doar să se joace. N-am de ales, trebuie să opresc. Mă joc puțin cu el ca să pot înainta.

Zărim la dreapta în depărtare o altă gospodărie.

Privire înapoi

Întâlnim și o bătrânică ce venea încet pe lângă drum spre noi, în spatele unei vaci. Ne oprim şi stăm la vorbă. Ne spune să gonim căţelul ca să se întoarcă că altfel o să vină după noi şi tare rău i-ar părea ca să il piardă că-i tare bun noaptea și că latră. Ne mai spune că il cheamă Maki şi era al unui vecin care a murit dar ea are acum grijă de el. Îl aduce un coleg într-un final pe brate și bătrânica îl ține până ce noi plecăm

Privesc în zare.

Sălașele Nadășului. Ajungem la o intersecție de mai multe drumuri, dar traseul nostru continuă tot pe banda galbenă,

Întâlnim și o piesă de muzeu, o Batoză, abandonată de multă vreme.

Doamne....ce s-a intimplat aici? Intrăm mai mult în pădure și descoperim pe parcurs sute de copaci doborâți, smulși sau rupți pe culme prin intermediul vintului, iar traseul este blocat total între Debela Gora și Nadăș (marcaj bandă galbenă)! Dificultatea traseului creste, depășirea arborilor cere răbdare și multe boscorodeli.

Am pierdut foarte mult timp ocolind sau sărind peste ei...dar într-un final am ajuns la un drum curat.

În continoare coborâm o pantă pe ultimii metri înainte de Nadăș. 

După panta abrupta pe care o urmez, am ajuns la Nadăș.

Ajungem la asfalt iar drumul ne duce destul de repede până la magazinul din sat.

După un popas binemeritat, ne întoarcem pe un alt drum spre Conop.

Aici suntem pe creasta principală, la o intersecție de drum cu Sălașele Nadășului. De acum pe valea Conopului ne aşteaptă o coborâre lungă. Iu huuu! Ne dăm drumul la vale şi ne bucurăm de peisaj dar nu înainte ca Eugen să-și remedieze rapid pana, asta era și motivul opririi. Cătelul de la Sălașe ne-a luat urma și ne-a așteptat aici. Era clar că si-a părăsit gazda, și nu mai aveam ce face în această privință, degeba il gonem că nu pleca. 

Cei mulți stăm și privim, altceva nu prea aveam ce face. Eugen rezolvă repede cu vre-o două ajutoare, după care plecăm mai departe la vale.

Ajungem la o altă bifurcație de drum și ne oprim. Voiam să mergem pe un traseu ce ar fi evitat europeanul dar riscam să ne prindă întunericul prin pădure, așa că așteptăm să apară toată lumea pentru a stabili întoarcerea la mașini. Aflăm că Eugen are din nou pană, astfel hotărâm scurtarea traseului chiar dacă acest lucru includea întoarcerea pe european. Mai aveam vre-o jumătate de oră lumină, suficient ca să ajungem până în Conop la asfalt. Câinele alerga în continuare după noi dar oboseşte săracul şi rămâne în urmă. 

Înevitabil, doar ce am ajuns în Conop și a început ușor, ușor, să se întunece. Am parcurs rapid cei aproximativ cei 5 km pe E68 până în Odvoș. Am regrupat din nou în locul din care am plecat dimineață. Aici ne-am luat rămas bun, pornind fiecare către Timișoara.

Şi-am finalizat ziua de 14 octombrie 2017, la o Shaorma. A fost o zi cu mult soare, plăcută alături de prieteni.