Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
Tura celor trei lacuri - Gozna, Breazova, Văliug. Am mai încheiat cu succes și multă voie bună o activitate de grup: „un eveniment plănuit de Vali Gheorghiu, la care am contribuit și eu, rezultând într-o foarte frumoasă aventură offroad în loc de asfalt. Timpul total (urcare + coborâre) cu tot cu pauze, a fost de 9 ore 45, pe o distanță de circa 74 km. Departe de caniculă, într-o așezare liniștită de la poalele muntelui Semenic, se află lacul Gozna, locul în jurul căruia ne-am propus să ajungem cu bicicletele. Ajungem în Reșița 10 bicicliști: Eu cu cei doi copii ai mei Cristi și Roxana, apoi Vali Gherorghiu, Griesbacher Mircea, Marius Dumitriu, Robyteck, Miki Matei, Mate Iulia și Zoli, toți călătorind cu trenul Regiotrans - la gară urmând să ne mai întânim și cu alții, iar în partea sudică a Reșiței și cu Eugen, toți venind cu mașinile.
Ce poate fi mai plăcut în zilele caniculare când în oraşe se topeşte asfaltul de căldură, decât o tură cu bicicleta prin Banatul Montan. Acest circuit uneşte cele 3 lacuri construite pe râul Bârzava şi trece prin satele Cuptoare şi Valiug. O provocare pentru începători şi o tură plăcută pentru cei cu experienţă, prin văi umbrite şi peste culmi însorite, pe drumuri forestiere şi poteci, traseul este foarte frumos, perfect pentru o zi de mountain biking relaxantă.Bârzava este un râu ce izvorește în Munții Semenic, și formează un lac aflat în amonte de comunaVăliug, întinzându-se sub cel mai înalt pisc al Semenicului.
Plecăm în grabă de la gară oprindu-ne doar la magazinul Profi pentru mici cumpărături, apă și ceva de mâncare.
Continuăm încercând să traversăm Reșița în grabă, evitând arșița soarelui care începea să se simtă deja tot mai tare.
Cantonul Poiana Bichi, este locul unde părăsim asfatul
Răcoarea păduri îmi dădea o senzație plăcută și revigorantă încă de la intrare.
Drumul nu este foarte rău, însă pare mult mai distrus decât era acum un an, și asta doar din cauza defrișărilor care au loc și aici.
Ne strecurăm și reușim să trecem printre crengile căzute la pământ a unui copac prăbușit transversal, ocupând tot drumul. Cel mai probabil l-a doborât o furtună.
În continuare ținem marcajul bulina albastră ce ne conduce pe la poalele dealului Piatra Alba.
Urcușul susținut ne obligă în continuare la push bike apropiindu-ne tot mai mult de culmea Gârdieș.
După o porțiune mai plată, culmea se îndreaptă spre o ușoară coborâre, urmată de o ultimă urcare în care am împins bicicletele din nou.
Ocolim prin pădure un alt copac căzut de-a curmezișul.
O altă coborâre ne dă o satisfacție maximă sperând că am scâpat de urcare.
Bucuria a fost scurtă pentru că urcăm din nou.
Panta foarte abruptă ne obligă în continuare la push bike.
Tocmai am ajuns la finalul urcării, mai departe bucurându-ne doar de coborâre.
Este abrupt şi nu prea merge pe bicicletă.
Poiana Braian pe care o traversăm.
În așteptarea celor rămași în urmă.
Coborârea se termină cu o traversarea prin Og. Crivaia Mică, iar la câțiva zeci de metri mai în colo trecem podețul peste Pârâul Bârzava de la coada lacului Gozna. Lacul Văliug (Gozna) este amplasat în amonte de localitatea Văliug şi reprezintă ultimul lac de pe Bîrzava înainte de a se ajunge la obârşiile văii.
Pensiunea ”Haus Hubertus”.
Popasul cel lung l-am făcut la Casa Hubertus, o pensiune amenajată în stil rustic. Măsuțele din lemn cu butuci, căsuțe pentru copii în copaci, pisici drăguți și prietenoși, hamace, posibilitate de camping, practic un loc minunat.
O problema tehnica ne-a dat bătăi de cap și puțin de lucru. Cei pricepuți au remediat temporar aceasta problemă.
Văliugul zărit dinspre lacul Gozna
Dacă urcarea nu a fost pe placul tuturor sau a fost plictisitoare, coborârea a dizolvat monotonia într-o zonă complet ruptă din alt film.
Chiar înainte de intrarea în sat, mi-a dat senzația că alunecam spre ulițele sale ca și cum ne-am fi scurs printr-o pâlnie.
Traversăm satul de data asta în mare viteză fără să ne mai oprim, iar în centru o luăm prin dreapta, către Valea Barzavei până la lacul Breazova, care este situat la 3 km în aval de localitatea Văliug și 14 km în amonte de coada lacului Secu. Ca de fiecare dată găsim barajul păzit, accesul pe el fiind interzis. Aruncăm o privire două, mai facem și o poză apoi plecăm mai departe.
Prin vale ne deplasăm mai rapid însă nu suficient din cauza drumului prost, dar mult mai bun decât ultima dată.
Ajungem la Cantonul Groposu, aici cotim la stânga spre lacul Secu, ultimul lac din traseu.
Lacul Secu este situat pe Valea Bîrzavei, la poalele Muntelui Nemanul, la numai 3 km de la ieşirea din Reşiţa, între confluenţele pârâului Secu (care împreună cu localitatea Secu, dă numele lacului de acumulare) şi Râului Alb cu Bîrzava.
Aici ne-am oprit pentru o noua regrupare, apoi ne-am mișcat repede pentru a nu pierde trenul.
Reșița
Spre final, ritmul a crescut ceva mai tare.
Mda, într-acolo este gara! mergeți voi că eu fac dreapta. O să vin și eu... "după ce-mi cumpăr o bere". ha, ha, ha "doar nu crezi că o să te lăsăm singur la bere" se auzea din spate. Indiferent de sensul ales pentru acest traseu, frumusețea naturii este minunată iar tura este una completă care întradevăr merită. La final, nu pot spune decât că după tura asta știu mai multe despre ce înseamnă niște oameni pasionați, și despre frumoasele locuri din țara asta care așteaptă să fie descoperite și vizitate. Toate deplasările pe care le facem sunt frumoase, dar această tură a fost o nouă experiență.
Unul dintre aceste locuri de vis se află la doar două ore de mers cu mașina de Timișoara, în apropiere de oraşul Anina, Caraș-Severin. Vorbim despre Cheile Gârliștei, de departe aceste chei sunt cele mai sălbatice din câte am avut privilegiul să străbat până acum. Ele impresionează datorită unor porțiuni cu Versanții foarte abrupți care se ridică din apa râului cu acelaşi nume şi au o lungime de aproximativ nouă kilometri. Încep de la ieșirea din orașul Anina, și se termină cu aproximativ un kilometru înainte de a intra în satul Gârliște. Pot fi accesate din orașul Anina sau din satul Gârliște. Cheile Gârliştei, de-o frumuseţe aparte cu locuri mirifice și peisaje unice. Mely, cel care mă pune în temă cu vreo trei-patru zile înainte că ar fi veme frumoasă de o drumeție. Întrucât nu am alte planuri iar vremea se arată a fi una frumoasă chiar şi pentru bicicletă, accept şi mă gândesc la un traseu inedit în Munții Aninei. Ce altceva poate fi mai frumos în această perioadă a anului
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în jur
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.