Să pleci la drum pe o caniculă de 40°C la umbră pare o nebunie, dar dorul de pedalat și dorința de a aduna kilometri au fost mai mari. Așa că mi-am luat inima în dinți și am pornit la drum. Am început prin Pădurea Verde, profitând de umbra copacilor, dar adevăratul test a început pe drumul de pământ spre Cernăteaz și Murani. Fără umbră, cu aerul arzând la peste 44°C resimțite, hidratarea deasă a devenit regulă de supraviețuire. Salvarea de moment a venit la magazinul de la intrarea în Murani, unde o sticlă de apă rece de la frigider m-a repus pe picioare. De acolo, am ajuns pentru a treia oară într-o livadă din zonă. Deși nu mai speram să găsesc ceva, pomii erau încă plini de cireșe și vișine uriașe. Mi-am umplut burta cu vișine până la refuz, lăsând loc doar pentru câteva cireșe. Am continuat tura pe drumurile agricole, printre lanuri de grâu deja secerat și baloți de paie, ieșind în asfaltul dintre Seceani și Fibiș. După o reîmprospătare cu sifon la un aparat stradal din Fibiș, am sc...
Tura celor trei lacuri - Gozna, Breazova, Văliug. Am mai încheiat cu succes și multă voie bună o activitate de grup: „un eveniment plănuit de Vali Gheorghiu, la care am contribuit și eu, rezultând într-o foarte frumoasă aventură offroad în loc de asfalt. Timpul total (urcare + coborâre) cu tot cu pauze, a fost de 9 ore 45, pe o distanță de circa 74 km. Departe de caniculă, într-o așezare liniștită de la poalele muntelui Semenic, se află lacul Gozna, locul în jurul căruia ne-am propus să ajungem cu bicicletele. Ajungem în Reșița 10 bicicliști: Eu cu cei doi copii ai mei Cristi și Roxana, apoi Vali Gherorghiu, Griesbacher Mircea, Marius Dumitriu, Robyteck, Miki Matei, Mate Iulia și Zoli, toți călătorind cu trenul Regiotrans - la gară urmând să ne mai întânim și cu alții, iar în partea sudică a Reșiței și cu Eugen, toți venind cu mașinile.
Ce poate fi mai plăcut în zilele caniculare când în oraşe se topeşte asfaltul de căldură, decât o tură cu bicicleta prin Banatul Montan. Acest circuit uneşte cele 3 lacuri construite pe râul Bârzava şi trece prin satele Cuptoare şi Valiug. O provocare pentru începători şi o tură plăcută pentru cei cu experienţă, prin văi umbrite şi peste culmi însorite, pe drumuri forestiere şi poteci, traseul este foarte frumos, perfect pentru o zi de mountain biking relaxantă.Bârzava este un râu ce izvorește în Munții Semenic, și formează un lac aflat în amonte de comunaVăliug, întinzându-se sub cel mai înalt pisc al Semenicului.
Plecăm în grabă de la gară oprindu-ne doar la magazinul Profi pentru mici cumpărături, apă și ceva de mâncare.
Continuăm încercând să traversăm Reșița în grabă, evitând arșița soarelui care începea să se simtă deja tot mai tare.
Cantonul Poiana Bichi, este locul unde părăsim asfatul
Răcoarea păduri îmi dădea o senzație plăcută și revigorantă încă de la intrare.
Drumul nu este foarte rău, însă pare mult mai distrus decât era acum un an, și asta doar din cauza defrișărilor care au loc și aici.
Ne strecurăm și reușim să trecem printre crengile căzute la pământ a unui copac prăbușit transversal, ocupând tot drumul. Cel mai probabil l-a doborât o furtună.
În continuare ținem marcajul bulina albastră ce ne conduce pe la poalele dealului Piatra Alba.
Urcușul susținut ne obligă în continuare la push bike apropiindu-ne tot mai mult de culmea Gârdieș.
După o porțiune mai plată, culmea se îndreaptă spre o ușoară coborâre, urmată de o ultimă urcare în care am împins bicicletele din nou.
Ocolim prin pădure un alt copac căzut de-a curmezișul.
O altă coborâre ne dă o satisfacție maximă sperând că am scâpat de urcare.
Bucuria a fost scurtă pentru că urcăm din nou.
Panta foarte abruptă ne obligă în continuare la push bike.
Tocmai am ajuns la finalul urcării, mai departe bucurându-ne doar de coborâre.
Este abrupt şi nu prea merge pe bicicletă.
Poiana Braian pe care o traversăm.
În așteptarea celor rămași în urmă.
Coborârea se termină cu o traversarea prin Og. Crivaia Mică, iar la câțiva zeci de metri mai în colo trecem podețul peste Pârâul Bârzava de la coada lacului Gozna. Lacul Văliug (Gozna) este amplasat în amonte de localitatea Văliug şi reprezintă ultimul lac de pe Bîrzava înainte de a se ajunge la obârşiile văii.
Pensiunea ”Haus Hubertus”.
Popasul cel lung l-am făcut la Casa Hubertus, o pensiune amenajată în stil rustic. Măsuțele din lemn cu butuci, căsuțe pentru copii în copaci, pisici drăguți și prietenoși, hamace, posibilitate de camping, practic un loc minunat.
O problema tehnica ne-a dat bătăi de cap și puțin de lucru. Cei pricepuți au remediat temporar aceasta problemă.
Văliugul zărit dinspre lacul Gozna
Dacă urcarea nu a fost pe placul tuturor sau a fost plictisitoare, coborârea a dizolvat monotonia într-o zonă complet ruptă din alt film.
Chiar înainte de intrarea în sat, mi-a dat senzația că alunecam spre ulițele sale ca și cum ne-am fi scurs printr-o pâlnie.
Traversăm satul de data asta în mare viteză fără să ne mai oprim, iar în centru o luăm prin dreapta, către Valea Barzavei până la lacul Breazova, care este situat la 3 km în aval de localitatea Văliug și 14 km în amonte de coada lacului Secu. Ca de fiecare dată găsim barajul păzit, accesul pe el fiind interzis. Aruncăm o privire două, mai facem și o poză apoi plecăm mai departe.
Prin vale ne deplasăm mai rapid însă nu suficient din cauza drumului prost, dar mult mai bun decât ultima dată.
Ajungem la Cantonul Groposu, aici cotim la stânga spre lacul Secu, ultimul lac din traseu.
Lacul Secu este situat pe Valea Bîrzavei, la poalele Muntelui Nemanul, la numai 3 km de la ieşirea din Reşiţa, între confluenţele pârâului Secu (care împreună cu localitatea Secu, dă numele lacului de acumulare) şi Râului Alb cu Bîrzava.
Aici ne-am oprit pentru o noua regrupare, apoi ne-am mișcat repede pentru a nu pierde trenul.
Reșița
Spre final, ritmul a crescut ceva mai tare.
Mda, într-acolo este gara! mergeți voi că eu fac dreapta. O să vin și eu... "după ce-mi cumpăr o bere". ha, ha, ha "doar nu crezi că o să te lăsăm singur la bere" se auzea din spate. Indiferent de sensul ales pentru acest traseu, frumusețea naturii este minunată iar tura este una completă care întradevăr merită. La final, nu pot spune decât că după tura asta știu mai multe despre ce înseamnă niște oameni pasionați, și despre frumoasele locuri din țara asta care așteaptă să fie descoperite și vizitate. Toate deplasările pe care le facem sunt frumoase, dar această tură a fost o nouă experiență.
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în...
Cum am transformat o zi toridă într-o aventură pe bicicletă prin pădurile Banatului Toate aventurile mari încep cu o alarmă care sună prea devreme și cu un plan bine pus la punct. Pentru noi, destinația de weekend a fost clară: potecile umbroase și provocatoare din Banatul Montan. Însă, până la prima pedală în Bocșa Română, drumul echipei noastre s-a împărțit în două strategii complet diferite de deplasare. În timp ce ceilalți doi coechipieri, Marius și Zoli, au ales spiritul clasic de vagabondaj al bicicliștilor și s-au îmbarcat în trenul spre Bocșa, eu și fiica mea, Roxana, am optat pentru varianta pe patru roți. Am încărcat bicicletele pe mașină și am părăsit Timișoara dis-de-dimineață, lăsând în urmă agitația orașului. Planul era simplu: ne întâlnim cu toții în gara din Bocșa Română, facem joncțiunea echipei și dăm startul aventurii. Drumul cu mașina ne-a dat timp să ne încărcăm cu entuziasm pentru ceea ce avea să urmeze: o zi lungă de pedalat, pante solicitante și promi...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.