Sâmbăta și duminica ar trebui să fie, prin definiție, zilele noastre de libertate totală, momentele acelea în care ne deconectăm complet de la rutina obositoare a săptămânii. Din păcate, viața are uneori alte planuri pentru noi, iar sâmbăta aceasta un apel telefonic neprevăzut m-a chemat la datorie, dându-mi peste cap toate planurile de dimineață. Când am reușit în sfârșit să eliberez restul zilei, soarele trecuse deja bine de amiază și se îndrepta leneș spre după-amiază. Dorința de a ieși la o tură cu bicicleta era uriașă, însă exista o condiție stresantă care îmi dădea târcoale: trebuia să rămân în alertă, deoarece oricând putea să sune din nou telefonul și să fie nevoie să mă întorc la muncă. Cu această regulă clară în minte – să pedalez, dar să nu mă îndepărtemez prea mult de casă – am pornit la drum singur, încercând pur și simplu să omor timpul rămas din acea după-amiază și să îmi golesc mintea de gânduri. Inițial, gândul meu de acasă a fost să mă îndrept spre Pădurea ...
Tura celor trei lacuri - Gozna, Breazova, Văliug. Am mai încheiat cu succes și multă voie bună o activitate de grup: „un eveniment plănuit de Vali Gheorghiu, la care am contribuit și eu, rezultând într-o foarte frumoasă aventură offroad în loc de asfalt. Timpul total (urcare + coborâre) cu tot cu pauze, a fost de 9 ore 45, pe o distanță de circa 74 km. Departe de caniculă, într-o așezare liniștită de la poalele muntelui Semenic, se află lacul Gozna, locul în jurul căruia ne-am propus să ajungem cu bicicletele. Ajungem în Reșița 10 bicicliști: Eu cu cei doi copii ai mei Cristi și Roxana, apoi Vali Gherorghiu, Griesbacher Mircea, Marius Dumitriu, Robyteck, Miki Matei, Mate Iulia și Zoli, toți călătorind cu trenul Regiotrans - la gară urmând să ne mai întânim și cu alții, iar în partea sudică a Reșiței și cu Eugen, toți venind cu mașinile.
Ce poate fi mai plăcut în zilele caniculare când în oraşe se topeşte asfaltul de căldură, decât o tură cu bicicleta prin Banatul Montan. Acest circuit uneşte cele 3 lacuri construite pe râul Bârzava şi trece prin satele Cuptoare şi Valiug. O provocare pentru începători şi o tură plăcută pentru cei cu experienţă, prin văi umbrite şi peste culmi însorite, pe drumuri forestiere şi poteci, traseul este foarte frumos, perfect pentru o zi de mountain biking relaxantă.Bârzava este un râu ce izvorește în Munții Semenic, și formează un lac aflat în amonte de comunaVăliug, întinzându-se sub cel mai înalt pisc al Semenicului.
Plecăm în grabă de la gară oprindu-ne doar la magazinul Profi pentru mici cumpărături, apă și ceva de mâncare.
Continuăm încercând să traversăm Reșița în grabă, evitând arșița soarelui care începea să se simtă deja tot mai tare.
Cantonul Poiana Bichi, este locul unde părăsim asfatul
Răcoarea păduri îmi dădea o senzație plăcută și revigorantă încă de la intrare.
Drumul nu este foarte rău, însă pare mult mai distrus decât era acum un an, și asta doar din cauza defrișărilor care au loc și aici.
Ne strecurăm și reușim să trecem printre crengile căzute la pământ a unui copac prăbușit transversal, ocupând tot drumul. Cel mai probabil l-a doborât o furtună.
În continuare ținem marcajul bulina albastră ce ne conduce pe la poalele dealului Piatra Alba.
Urcușul susținut ne obligă în continuare la push bike apropiindu-ne tot mai mult de culmea Gârdieș.
După o porțiune mai plată, culmea se îndreaptă spre o ușoară coborâre, urmată de o ultimă urcare în care am împins bicicletele din nou.
Ocolim prin pădure un alt copac căzut de-a curmezișul.
O altă coborâre ne dă o satisfacție maximă sperând că am scâpat de urcare.
Bucuria a fost scurtă pentru că urcăm din nou.
Panta foarte abruptă ne obligă în continuare la push bike.
Tocmai am ajuns la finalul urcării, mai departe bucurându-ne doar de coborâre.
Este abrupt şi nu prea merge pe bicicletă.
Poiana Braian pe care o traversăm.
În așteptarea celor rămași în urmă.
Coborârea se termină cu o traversarea prin Og. Crivaia Mică, iar la câțiva zeci de metri mai în colo trecem podețul peste Pârâul Bârzava de la coada lacului Gozna. Lacul Văliug (Gozna) este amplasat în amonte de localitatea Văliug şi reprezintă ultimul lac de pe Bîrzava înainte de a se ajunge la obârşiile văii.
Pensiunea ”Haus Hubertus”.
Popasul cel lung l-am făcut la Casa Hubertus, o pensiune amenajată în stil rustic. Măsuțele din lemn cu butuci, căsuțe pentru copii în copaci, pisici drăguți și prietenoși, hamace, posibilitate de camping, practic un loc minunat.
O problema tehnica ne-a dat bătăi de cap și puțin de lucru. Cei pricepuți au remediat temporar aceasta problemă.
Văliugul zărit dinspre lacul Gozna
Dacă urcarea nu a fost pe placul tuturor sau a fost plictisitoare, coborârea a dizolvat monotonia într-o zonă complet ruptă din alt film.
Chiar înainte de intrarea în sat, mi-a dat senzația că alunecam spre ulițele sale ca și cum ne-am fi scurs printr-o pâlnie.
Traversăm satul de data asta în mare viteză fără să ne mai oprim, iar în centru o luăm prin dreapta, către Valea Barzavei până la lacul Breazova, care este situat la 3 km în aval de localitatea Văliug și 14 km în amonte de coada lacului Secu. Ca de fiecare dată găsim barajul păzit, accesul pe el fiind interzis. Aruncăm o privire două, mai facem și o poză apoi plecăm mai departe.
Prin vale ne deplasăm mai rapid însă nu suficient din cauza drumului prost, dar mult mai bun decât ultima dată.
Ajungem la Cantonul Groposu, aici cotim la stânga spre lacul Secu, ultimul lac din traseu.
Lacul Secu este situat pe Valea Bîrzavei, la poalele Muntelui Nemanul, la numai 3 km de la ieşirea din Reşiţa, între confluenţele pârâului Secu (care împreună cu localitatea Secu, dă numele lacului de acumulare) şi Râului Alb cu Bîrzava.
Aici ne-am oprit pentru o noua regrupare, apoi ne-am mișcat repede pentru a nu pierde trenul.
Reșița
Spre final, ritmul a crescut ceva mai tare.
Mda, într-acolo este gara! mergeți voi că eu fac dreapta. O să vin și eu... "după ce-mi cumpăr o bere". ha, ha, ha "doar nu crezi că o să te lăsăm singur la bere" se auzea din spate. Indiferent de sensul ales pentru acest traseu, frumusețea naturii este minunată iar tura este una completă care întradevăr merită. La final, nu pot spune decât că după tura asta știu mai multe despre ce înseamnă niște oameni pasionați, și despre frumoasele locuri din țara asta care așteaptă să fie descoperite și vizitate. Toate deplasările pe care le facem sunt frumoase, dar această tură a fost o nouă experiență.
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în...
Aventură de o zi prin Parcul National Semenic O dimineață promițătoare de sâmbătă ne găsea din nou pe drum, gata să punem în mișcare planul unei ture superbe pe două roți. Această zi avea să ne îmbogățească colecția de amintiri din Banatul Montan, fiind unul dintre cele mai faine weekenduri în formulă restrânsă – eu, Cristi, Roxana și Eugen. Ne așteptau laolaltă un număr serios de kilometri, deloc puțini pentru o singură zi. Aventura a venit la pachet și cu un mic sacrificiu: o noapte complet albă, dedicată deplasării la ore extrem de matinale. Totuși, fiecare minut de somn pierdut a meritat din plin. Inițial, acest sfârșit de săptămână trebuia să arate complet altfel, fiind planificat un eveniment de grup mai mare. Acesta s-a anulat, însă vestea nu ne-a descurajat, ci ne-a lăsat calea liberă către un traseu la care visam de mult timp. Singurul impediment în realizarea acest ei bucle într-o singură zi era legat de transport. Trenul cu care călătoream de obicei aju...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.