Dincolo de hărți - Călătorim și povestim aventuri de tot felul

Carnic - vf Peleaga dus-intors

Imagine
 Acest început de an ne-a adus și pe vf Peleaga.  Eu și coechipierul meu Mely ne aflăm în Retezat, la Cârnic și petrecem weekendul singuri aventurând, explorând munții. Prognozele pentru astăzi sunt foarte bune, asemănătoare unui început de primăvară. O să avem zece ore de soare cu un vânt blând, și toate parcă erau făcute pentru Retezat... Am mai prins așa o astfel de zi frumoasă și pe vârful Retezat ( Vezi aici ). La finalul săptămânii trecute nu am reușit să facem mare lucru, pe o vreme cu ceață ( Vezi aici ), așa că week-end-ul acesta ne-am orientat spre Peleaga. Este unul dintre munții cu altitudini de peste 2500 de metri în care încă nu am ajuns. Cu planul deja făcut, doar vremea mai reprezenta un impediment, anul ăsta nu voiam să-l ratez.  Distanța și accesul greoi în masiv îl face mai scump la vedere, mai ales pe timp de iarnă, și cred că întregul traseu dus-întors o să ne ia în jur a 10 ore, sper... Astfel, pentru a avea întreaga zi la dispoziție, am ales să...

Prin Imprejurimi

Un traseu de câteva ore până la o zi... cu bicicleta

Îți oferim în cele ce urmează o idee de traseu.

În cazul în care te întrebi pe unde te-ai putea plimba cu bicicleta în Timișoara, nu ai prea multe opțiuni, însă dacă ieși în afara ei poți face multe combinații chiar și pe drumuri agricole, la fel ca și în cazul nostru din această tură. Ploile de la finalul săptămânii trecute ne-a ținut în casă, așa că puțină mișcare era chiar necesară. Mi-am convins copii (Cristi și pe Roxana), să ieșim din casă la o oră deloc potrivită pentru o tură. Am plecat pe traseu pe la ora prânzului (pe o vreme caniculară), însă ziuă mai avem suficientă, așa că am plecat fără prea mare grabă. Mi-am luat gps-ul, rucsacul în care am pus cele necesare (doi litri de apă, o camera două de schimb) și ne-am pornit la drum fără nici o idee. DN6, E70 îmi era cel mai la îndemână, așa că ne-am pornit spre est, către aeroport. Cristi voia să ajungem pe la Ianova așa că a rămas să vedem cum puteam face acest lucru dinspre aeroport. Aglomerația de pe șosea mă făcea să îmi doresc părăsirea acestuia cât mai repede. De la Ghiroda, ne încadram pentru stânga către aeroport, și părăsim DN6, E70, sperând că scăpăm de trafic, însă am nimerit din puț în lac.


Încotro ?

Biserica aviatorilor

Dăm un ocol prin zonă după care plecăm. Simțeam nevoia să pedalăm.

Încercăm zona agricolă pe drum de pământ, însă după câteva sute de metri drumul se termina într-o vegetație greu de străbătut, fiind imposibil să mai înaintăm, așa că revenim la locul de unde am plecat și încercăm pe un alt drum. 

Dăm și de o cale ferată de care nu știam și nici încotro duce și pe care o traversăm. Știm doar că drumul nostru ne scoate undeva prin apropiere de comuna Remetea Mare. Continuăm pe acest drum nu că mi-aș fi dorit, ci pentru că e singura variantă.



Cale lungă, drum de fier. O altă cale ferată întâlnim pe care, și pe asta o traversăm și continuăm pe drumul către stânga.


Rămânem pe drumul din dreapta căii ferate, departe de Remetea Mare.










Herghelia Herneacova.


De aici urmează un drum de asfalt în pantă, nu foarte lung, însă destul de solicitant până la ieșirea din pădure.

Traversăm Herneacova și ne bucurăm în continuare de o frumoasă coborâre însă iarăși nu foarte lungă.

Urcăm dealul viilor dinspre Herneacova (destul de solicitant), spre Cramele Recaș.  Dacă te mai țin picioarele, poți face o tură complectă. Ajuns pe culme, facem imediat dreapta și intrăm pe un alt drum de asfalt care practic trece prin viile Recaș până la pădurea ce inconjoară lacul. Astfel o dată intrat pe el te scoate la lacul de acumulare Ianova.

Ne oprim pentru o clipă, facem o poză și admirăm panorama spre direcția din care practic noi am venit.

Am ajuns și la pădurea dinspre lac. Urmăm drumul prin padure pe o coborâre ușoară până când acesta ajunge la lac.

Rămânem pe malul stâng și urcăm foarte ușor pe poteca din stânga, apoi imediat facem dreapta prin fața barajului.

Continuăm până la drumul de pietriș unde cotim la stânga către Ianova 





Aventura noastră se apropie de final. E drept, traseul este ceva mai lung, însă este un traseu de o zi – timp în care poți coborâ din când în când de pe bicicletă și poți face câteva fotografii cu zonele prin care treci.

 O lubeniță pe final

Cum spuneam, este un traseu ceva mai lung, însă merită sa-l faci într-o zi frumoasă și senină, preferabil la începutul verii sau la sfârșit, când soarele nu este foarte puternic. Nu uita să te aprovizionezi cu apă din belșug și ceva “provizii”. Sau, de ce nu, poți face chiar un picnic la iarbă verde.

VIDEO 



TRASEUL
                               

Comentarii

< ÎNAPOI LA PRIMA PAGINĂ

< DESPRE MINE

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner


AM FOST ȘI AICI

Pe poteci inzapezite spre Varfurile, Babei si Boldoveni

Muntele Mic (Vertical Race)