Dincolo de hărți - Călătorim și povestim aventuri de tot felul

Căderea frunzelor - O escapadă relaxantă de toamnă

Imagine
 Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr

Transfagarasan 2016

Am sa încep acest post cu o Întrebare: care este cel mai aventuros loc în care te-ai dat vreodată cu bicicleta?  eu nu aş putea să mă opresc doar la unul singur pentru că au fost foarte multe.  Transfăgărăşanul însă are un loc aparte, este locul perfect pentru iubitorii muntelui, de aceea şi în acest an prezenţa mea a fost confirmată alături de: fica mea Roxana,  Claudiu şi Gusti din Hunedoara, Valentin Rusu, Sebastian Stancu, Mely Bike, Popescu Dorin, Costi Vieru, Ioan Milea şi fiul său Gheorghe, Cristina Golie şi Bogdan Lepădatu.   
Dacă ar trebui să spun în câteva cuvinte, atunci aş spune că Transfăgărăşanul nu este doar drumul care traversează munţii Făgăraş la o altitudine de 2042 de metri prin Căldarea Glaciară Bâlea, mai oferă şi foarte multe trasee şi obiective turistice naturale. 
 Aventura noastră s-a desfăşurat in perioada 7-10 Iulie 2016 astfel:  Joi dupămasa, 7 iulie 2016 la ora 16:00 ne-am dat intâlnire în parcare la Hotelul Baron de pe calea Lugojului pentru plecarea cu maşinile până la Cârţisâşoara, având ca obiectiv traversarea pe bicicletă a Transfăgărăşanului, urcând vineri dimineaţa pe nord apoi coborând pe sud pân'la la Vidraru - cazare in zonă, iar sâmbătă dimineaţa să ne intoarcem pe acelasi traseu. Iniţial am vrut să plecăm de vineri dupămasa şi să facem traversarea sâmbătă dimineaţa, însă in aceeaşi zi era programat  evenimentul ,,Sibiu Cycling Tour 2016" şi ,,întâlnirea anuală cilcism.ro" care a presupus şi inchiderea Transfăgărăşanului in intervalul orar 09 - 16. Plecând de joi am evitat astfel aglomeraţia sau drumul inchis.
Obiectivele noastre au fost urmatoarele: Cârțișoara – Bâlea Cascadă – Bâlea Lac – Tunelul Bâlea Lac / Capra – Cascada Capra - Barajul Vidraru si retur ocolind lacul pe celălalt mal. Majoritatea recomandă parcurgerea traseului de la sud la nord, insă noi am parcurs acest traseu in ambele sensuri in cele două zile căt a durat excursia noastă pe două roţi, si pot spune că este spectaculos pe ambele variante.
Plecăm de la pensiunea Vidraru unde eram cazaţi, către Barajul Vidraru, iar de acolo pe celalalt mal al lacului Ne doream foarte mult să facem și ceva offroad, să ne desprindem de șosea și să urcăm spre Curm. Runcurelei 1165 m alt, Culmea cu Pietre 1362 m alt, Poiana Căpățânii 1427 m alt, apoi să coborâm spre coada lacului (traseul desenat în harta alăturată), însă asta însemna încă o noapte de cazare la o pensiune din zonă. Riscam să nu găsim cazare din cauza cuncursului aşa că la ințelegere am renunțat, urmând să facem offroad doar pe drumul de contur al lacului.
 Timpul a trecut, vara a venit, şi iată-ne, pregătiţi să urcăm pe Transfăgărăşan. O poza de grup la un pas de Cârţişoara, pe care ne-o face Costi Vieru fiind si el aici.


 Drumul, deşi lung şi destul de obositor, a decurs fără probleme. Prima grijă a fost să ne cazam, ne-am schimbat, am mâncat ăi noi ceva şi ne-am dus la culcare. Urma să ne trezim de dimineaţa, aşa că aveam nevoie şi de cateva ore de somn înainte de frumoasa aventură.

Ora 3:00 se făcu parcă într-o clipă, era ora când m-am trezit şi nu am mai putut dormi, mă foiam așteptând cu nerăbdare ora plecării. Noaptea trece, se îndreaptă spre zorii zilei…Ne-am pornit la drum fără a mai lua micul dejun, era mult prea de dimineaţă pentru gazde, iar refuzul era căt se poate de hotărât, aşa că nu am insistat, iar ora la care se  dorea pregătirea micului dejun, era mult prea tarzie pentru noi. O omletă şi un ceai/o cafea, ne-ar fi fost suficient!  se putea găti într-un timp record, zic şi eu aşa! 
Am plecat dis de dimineaţă, era puţin inainte de 7:00 cănd am iesit pe poartă şi eram printre ultimii. Majoritatea au plecat ceva mai repede oprindu-se la magazinul din sat pentru a mai cumpăra cele necesare, nu puteau urca pe Transfăgărăşan cu stomacul gol.

Părăsim Cârțișoara  pe DN7C,  un drum bunicel, nu foarte bun, ce urcă incet spre masivele muntoase.






La urcare ne-am separat in grupuri de cate doi sau mai mulţi in funcţie de nivelul fiecăruia deoarece nu toti puteam face faţă unui ritm foarte alert pe care il aveau unii dintre noi. Ne-am regrupat la Bâlea Cascadă şi tot aşa pe tot parcursul traseului. 



Drumul şerpuieste urcând destul de rapid în altitudine, şi oferindu-ne din loc in loc puncte de belvedere.
Întâlnim şi primul izvor de la care m-am oprit să îmi iau apă.



 Prima oprire am făcut-o la Cascada Bâlea, situată în Munții Făgărașului, intre vârfurile Moldoveanu şi Negoiu, la peste 1200 de metri altitudine.
 Lăsăm bicicletele la cabana Bâlea Cascadă în grija celor doi colegi, Vali Rusu şi a lui Sebi, iar de aici la pas, pe un traseu marcat cu punt rosu ce dureaza aproximativ 50 minute, urcăm spre Cascada Bâlea. Aerul devine mai rece, mai curat iar vântul parcă incepe şi el să bată din ce in ce mai tare.
Întâlnim şi un panou informativ cu marcajele traseelor din zona





Pe parcursul căţărării m-am oprit destul de des pentru poze şi pentru a admira peisajele 




 Cascada Bâlea, 1234 metri altitudine


 Cascada Bâlea este una dintre cele mai renumite din România, denumită și Urlătoarea Bâlei. Este cea mai mare cascadă în trepte din România, cu o cădere de 60 m, și marchează treapta inferioară a circului glaciar Bâlea.


Bifăm frumusetile cascadei cu cateva fotografii şi ne intoarcem să recuperam bicicletele.






Nu stăm prea mult la poveşti şi ne punem din nou în mişcare pregătiţi să luăm în piept pantele.
 De la cascadă am pornit mai departe stiind deja ce ne asteaptă.






Ne mai oprim din când în când pentru a fotografia, dupa care plecăm mai departe.























Ultimii kilometri din tur au fost şi cei mai frumoşi dar şi cei mai grei.





 Cel mai mare lac glaciar din Munţii Făgăraş - Bâlea Lac, format intr-o depresiune inconjurată de masive muntoase inalte. Lacul este situat la o altitudine de 2040 de metri, are o lungime de 360 de metri, o suprafaţa de 4,6 hectare şi o adâncime de aproximativ 11 metri.
 Prin împrejurimea lacului se află multe cabane dar şi multi negustori ce te îmbie cu bunătaţile lor: branză, cascaval afumat, cârnaţi afumaţi, porumb fiert, plăcinte şi prăjituri şi câte şi mai câte, bani să fie doar, căci preţurile sunt pe masură, ca la Bâlea Lac.
Ca şi anul trecut, poposim la cabana Bâlea Lac  la restaurant (foarte aglomerat), unde mâncăm câte o salată iar de băut, Roxana un suc iar eu o bere. Ne facem siesta şi mai stăm de vorbă, astfel dupa aproximativ o oră ne pornim mai departe traversând tunelul spre sud.
 Traseul până la Bâlea Lac a durat cam 6 ore, cu o dificultate de mediu spre uşor, depinde şi de antrenamentul fiecăruia.
 Oricum este un traseu care merită din plin să il parcurgi măcar o data in viaţa. Peisajele, aerul, altitudinea şi in special libertatea de acolo te fac să iţi doreşti să nu mai pleci niciodată, iar satisfacţia de a ajunge la 2040 de metri este deplină.
Aici suntem intr-o zona de campare, de unde admirăm spectaculoasa urcare care tocmai s-a realizat şi pe care urmază să o şi coborăm a doua zi.
  Am urcat pe biciclete şi am pornit mai departe să traversăm tunelul, ce străbate muntele spre Capra. De aici si pân'la la Cascada Capra sunt cam 3,5 km.
Intrăm în tunelul care străbate muntele Paltinul pe o lungime de 884 de metri si care face legătura între versantul nordic şi cel sudic al Făgăraşului. Drumul prin tunel pare extrem de lung şi deloc luminat (doar lumina farului meu )
  E destul de frig în tunel! curentii de aer reci ce ventileaza natural tunelul, cu apa şiroind prin pereti, totul te atrage si... in acelasi timp iti doresti să ieşi cât mai repede spre lumina, motiv suficient de bun pentru a pedala mai repede. .
La ieşirea din tunel, peisajul care ni se deschide în faţa ochilor este fantastic.
Ne oprim pentru câteva minute să admirăm frumuseţile ce ne înconjoară, întregind sentimentul de libertate pe care l-am simţit in aceasta zi minunata.



Ne continuăm drumul, trecând în viteză de prima cascadă şi oprind ceva mai în aval, oprindu-ne la Cascada Caprei. 


Coborârea continuă fără pic de efort din partea noastră, gravitaţia făcând toată treaba.

Cascada Capra, sau Cascada Iezerului, situata pe versantul sudic al munţilor Făgăraş la altitudinea de 1690 m pe teritoriul judeţului Argeş. 
Apa cascadei provine din Lacul Capra aflat la 2241 m, si are o cadere de peste 40 de metri.

De aici de la cascada si pana la la pensiunea Vidraru, unde trebuie sa ajungem, sunt aproximativ 43 km, cu 10 km inainte de barajul Vidraru
In zona cascadei se afla Cabana Capra la o distanta de aproximativ 6 - 7 km. Este un loc deosebit de pitoresc, ce ofera o priveliste deosebita.


Cabana Capra


Drumul Balea Lac – Baraj Vidraru este unul dintre cele mai proaste drumuri (daca se poate numi drum) insa noi suntem obisnuiti, avand mtb-uri nu este asa o problema.


Ne dăm la vale cu viteză şi ajungem la coada lacului Vidraru cam intr-o ora jumatate, exceptand scurtele pauze in care ne-am oprit sa mai facem cate o poza si sa filmam.



In cele din urma parasim asfaltul cotind la stanga pe un drum de pietris asemanator unui forestier, circa 900 m pana la pensiunea Vidraru.
Dupa ce ne-am cazat ( majoritatea la pensiune ), eu cu Roxana am ales la casuta, nu de alta dar pretul era la jumatate fata de pensiune. Ne-am facut cate un dus dupa care am luat masa in aer liber pe terasa. Preturile practicate erau la ochiul liber iar de la o comanda la alta ele tot cresteau. Prima bere a fost 6 roni, a doua 7, si sa nu spun ca o apa minerala exact 8 roni. M-a surprins sa vad cum ne fura pe fata, asta e comertul in Romania, mare grija cei care ajungeti pe la aceasta pensiune. Pensiunea e la mama naibii, in padure cam la 900 m de la drumul principal, iar drumul care ajunge acolo e forestier (sau, cum se zice mai nou, neasfaltat, pietruit). Sfatul meu este evitati, cautati in alta parte, pentru ca si la cazare ne-a fript, primii ajunsi au luat camera cu 120 de roni iar restul cu 150 roni.

FILMUL DIN PRIMA ZI


---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


ZIUA A DOUA

In cele din urma a venit dimineata. Am incercat sa dormim cat mai mult pentru ca ne astepta o zi la fel de grea, insa m-am trezit la fel de matinal, cu foarte putin inainte de ora 5:00, iar ora 7 era ora la care ne doream sa plecam.
O dimineata putin cam racoroasa la iesirea din casuta. 
Terasa de la pensiune unde am cinat cu o seara inainte.

Asteptam sa vad miscare insa cum nu am vazut, mi-am luat bagajul si am mers sa dau startul plecarii. Aici toti luau micul dejun ! Ma bucur ca nu am comandat nimic pentru ca preturile erau exorbitant de mari, o omleta simpla era 20 roni.
Ne-am scos bicicletele dintr-o magazie, unde au stat peste noapte, si ne-am pregatit de drum.

Plecam la fel de grupati ca si la sosire, in functie de conditia fizica a fiecaruia!  daca in prima zi scuza catorva era ca nu pot merge incet, "ha, ha ha, auzi ca isi strica stilul de mers", acuma motivul era ca trebuie se incalzeasca deoarece este frig. Incerc sa ii inteleg totusi, ei traiesc mereu intr-o competitie, iar eu nu vreau decat sa ma bucur de aceasta tura si de privelistea ei. La baraj ne-am regrupat dinou.












La Vidraru, privelistea te lasa fara cuvinte.
Am oprit pentru regrupare si pentru o scurta sedinta foto. Pozele nu sunt impresionante, cand ajungi pe baraj abia atunci iti dai seama cat de mic esti. 
Accesul pe platforma Belvedere de unde puteam admira frumusetea imprejurimilor a fost restrictionata, probabil am auns noi prea de dimineata. In cele din urma, ne-am urnit mai departe, traversand barajul, iar apoi printr-un tunel pe celalalt mal al lacului, spre depresiunea Cumpana, avand parte de peisaje superbe si un traseu offroad. 
Trecând barajul, drumul continuă pe drumul de contur al lacului Vidraru până la coada acestuia. 











Am ajuns la Cumpana, ar in dreapta noastra se pot zarii cautele si champingul dedicat corturilor si rulotelor. 
Campingul Cumpana, este situat la adăpostul munţilor, în depresiunea Cumpăna la altitudinea de 860m pe malul apusean al lacului Vidraru, si la 15 de km de Barajul Vidraru. Aici am facut si un scurt popas.
Acest loc din apropierea champingului oferă si el posibilităţi de odihnă şi agrement într-un peisaj montan pitoresc.

Intalnim si o microhidrocentrala 

Iesiti pe la coada lacului Vidraru dam in DN7C. Cotim la stanga si in continuare, drumul începe să urce urmând cursul văii râului Capra până la ajungerea în golul alpin, lângă Cabana Capra si mai departe pana la  Bâlea Lac.
La Conacul Ursului, ceva mai sus de jumatatea drumului ne oprim pentru o pauza putin mai lunga. 

Pana la Capra urcarea a fost lejera, ca sa zic asa, dar de la Capra la Balea Lac (15 km aprox) a fost criminala, cel putin pentru noi astia mai putin pregatiti. 



 Un mic panou ne informeza ca Transfăgărășanul DN7C, este închis circulației, pentru aceasta zi (9 iulie 2016)Restricţia se impune pentru a permite desfăşurarea evenimentului sportiv “Sibiu Cycling Tour 2016″.în intervalul orar 09.00 – 16.00.

După o serie de serpentine, trecând de Capra si Cascada, ajungem  la intrarea sudică a tunelului Capra-Bâlea. De data asta tunelul pare luminat.
Am ajuns la  Balea Lac in aproximativ 8 ore si 20 minute, pe la ora 15:20, tocmai la finalul concursului cand se pregateau sa dea drumul circulatiei. Zăbovim ceva vreme prin zonă ( cam o ora si ceva ), timp in care mai bagam niste poze si asteptam sa linisteasca apele pe aici, iar la ora 16:35 ne punem din nou în mişcare pentru că ne aşteaptă o coborâre lungă.
Intre timp ne-am regrupat si cu restul si am pornit la vale.

Pe coborare am intalnit si alti ciclisti,  pe mtb-uri sau pe cursiere ce coborau si ei spre Cartisoara, iar altii urcau.

Coboram fara pic de efort si pe acest versant. Ne dau de lucru doar curbele stranse, unde trebuie actionate puternic franele pentru a ramane pe trasa ideala, totodata si trasa supravietuirii.









Starea extrem de proasta a drumului, plin de gropi, in special in partea din judetul Arges, dar si portiunea dinspre Bâlea Cascada si Cârțișoara, te obliga astfel sa reduci viteza pe coborare.In concluzie, a fost o aventură in mijlocul naturii, in cautare de libertate si de frumos pe o vremea excelenta si cu niste parteneri pe masura carora le multumesc.

AICI POZE DE PE FACEBOOK :   ZIUA 1   -   ZIUA 2

Principalele obiective turistice din Transfagarasan


Printre obiectivele turistice se numara Lacul si Cascada Balea, Lacul si Barajul Vidraru, Cascada Capra, Masivul si Lacul Capra, Cetatea Poenari. La acestea se adauga Hotelul de Gheata de la Balea Lac, deschis doar pe timpul iernii, masivele si traseele montane din jurul Transfagarasanului. Drumul incepe din localitatea Arefu, judetul Arges si se termina in localitatea Cartisoara din judetul Sibiu. 


Aici este traseul 
                             

FILMUL DIN ZIUA A DOUA


                              



AICI TRANSFĂGĂRĂŞAN DINTR-O TURĂ MAI VECHE  - 2015



Comentarii

< ÎNAPOI LA PRIMA PAGINĂ

< DESPRE MINE

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner


AM FOST ȘI AICI

Cleantul Ilovei

Pe poteci inzapezite spre Varfurile, Babei si Boldoveni