Este vineri, puțin înainte de prânz când sună telefonul...era Eugen! Dornic de-o ieșire, mă întrebă ce facem sâmbătă? Tocmai lucrez la un traseu prin Mții Zărandului, îi răspund. Este o vreme prielnică în care putem urca pe Tarcu, îmi zice. Țarcu să fie atunci, de când aştept un moment ca ăsta. Întreb în stânga şi-n dreapta să văd cine mai vrea să vină, cu cine facem echipă, apoi pregătesc un traseu: Poiana Marului - Valea Bistra Mărului - Șaua Iepii (1727 m alt) - Vf Baicu (2123 m alt) - Matania (Nedea-2150 m alt) - Șaua Scheiului (1886 m alt) - Șaua Suculețului (1909 m alt) - Vârful Bodea (2169 m alt) - Vf.Tarcu (2190 m alt) - Sadoveanu (1996 m alt) - Cabana Meteo Cuntu - Șeroni (1399 m alt) - Șaua Jigoria (1242 m alt) - Valea Sucului - Poiana Mărului. E tura pe care ne-am dorit să o facem și cu un an în urmă, tot în acestă perioadă.
Plecarea, după bunul obicei, întâlnire pentru ora 6 pe calea Lugojului în parcare la Baron. Eu Cristi și Roxana, am ajuns după vre-o 15 minute întârziere. Mely, Ionică, Gheorghita și Dani, ne asteptau în parcare neștiind de ce întârziem. Sorin, Bogdan si Cristina erau plecati de vineri seara cu cortul și asteptau sosirea noastră acolo, iar Eugen nu a mai venit la întalnire, plecând direct către Poiana Marului. Plecam spre Poioana Mărului cu o intarziere de aproximativ o jumatate de ora fata de cum am stabilit.
Ştiam că avem cale lungă de bătut așa că lăsăm mașinile imediat lângă magazinul din sat și ne mișcam repejor, pregătindu-ne de plecare. Apare Bogdan și Cristina și mai trebuie să vină Sorin. A campat și el aici peste noapte, prin zona lacului. Roxana acuză ceva probleme la bicicleta. verific și constat că este rupt cablul de la deraiorul spate. Noroc că aveam unul la mine. Ajutat de Dani, mă apuc de treabă și îl înlocuiesc, timp în care apare și Sorin. Am trecut rapid și pe la magazin cumparând doua sticle de apă și o pâine. Era tot ce îmi lipsea.
Plecam din Poiana Marului pe valea Bistra Marului (o staţiune situată în inima munţilor Ţarcu, la 663 de metri altitudine), spre Vf Tarcu, prin aşa numita Şaua Iepii – 1.727 m. Accesul spre Saua Iepii este facut pe un drum forestier protejat de o bariera ce era inchisa cu un lacat, pe care noi am ocolit-o.
De la bariera mergem încă aproximativ 14 kilometri pe un drum forestier într-o stare destul de bună.
Din cand in cand mai facem si cate o regrupare.
Cred ca acesta e motivul pentru care drumul este inchis. Există porţiuni în care pădurea e efectiv rasă.
Am ajuns la finalul drumului! aici ne-am despartit de Sorin, nu a mai dorit sa continuie si s-a intors, iar noi am continuat spre Saua Iepii.
La inceput am urcat pe un afluent ar raului Bistra, pana la intrarea in padure.
Se trece printr-o zona ingusta de padure, brazi - pe cale de disparitie, pentru ca se cam taie la rand
Din pădure se iese destul de brusc în gol alpin, pe Buza Seii de unde marcajul începe să se piardă dar nu prea ai cum să nu nimereşti traseul pentru că mergi mereu pe un soi de potecă.
Odata iesiti din padure incepe chinul, o urcare in care am facut o gramada de pauze, insa nici prin padure nu a fost mai usor.
Incet incet ne apropiem de Saua Iepii
Saua Iepii (1727 m alt)
Din saua Iepei se vede lacul Gura Apelor si toata creasta Retezatului.
Un indicator ne arata 6 ore la pas pana pe Vf Tarcu.
Odata ce am ajuns pe Saua Iepii urcam pe creasta ca sa admiram privelistea ce ne inconjoara.
Push bike-ul era tot mai greu, asa ca unii au preferat carry-bike
Sunt nişte munţi care ti-e mai mare dragul să te plimbi, traseele nu sunt nici pe departe periculoase iar peisajul te surprinde mereu! Acolo unde ai crede că după coamă vei întâlni cu privirea o coborâre în valuri defapt pândeşte o vale abruptă, urmata de o alta urcare la fel de abrupta si tot asa pana pe Tarcu.
Aici apare o ramificatie cu 3 poteci. Verific GPS-ul si constat ca toate sunt bune. Cel din stanga urca destul de agresiv pe culme, o poteca facuta de motociclisti. il excudem din start.A doua poteca merge pe o cuba de nivel iar a treia, cea din dreapta coboara in vale apoi urca dinou. Il exclud si pe acesta si mergem pe poteca din mijloc, cea care merge pe curba de nivel
Aici am gasit si primul izvor, de unde ne umplem bidonasele.
Am trecut prin Şaua Şuculeţu, a cărei frumuseţi ne-a lăsat cu gura căscată - o panoramă spectaculoasă care îţi oferă vedere de 360 de grade numai munţi şi nişte văi glaciare impresionante!
Lacul Șuculețu ne-a atras si el atenția și ne-a furat o mică pauză de admirație
Aici ne oprim să luăm şi prânzul şi să facem un pic de pauză - începem să cam obosim si avem nevoie de energie. Impart o conserva de fasole boabe cu Roxana, iar Cristi mananca una singur. Restul ciugulesc si ei ce mai au prin rucsac.
Zarim Varful Tarcu, in partea din fata, orientarea pe vreme buna este foarte usoara, varful il recunosti pentru ca este singurul din zona care are o cladire pe el (statia meteo).
Varful Tarcu (2190 m alt)
In fata avem statia meteo.
Ciobanul si cainii lui vestiti despre care toata lumea vorbea, i-am intalnit la statia meteo Tarcu.
De pe vârf începe distracţia, este o coborâre pe o distanţă de 5 km şi o diferenţă de nivel de peste 700 m pe grohotişuri şi bolovani- un peisaj specific Ţarcului. Coborârea este destul de solicitantă.
In vale se zăreşte o cabană mare la care trebuie să ajungi astfel că problema nicidecum nu se pune că te poţi rătăci, doar că e bine să mergi pe marcaj pentru că probabil e cea mai optimă cale de a coborî. Noi am mai deviat incercand sa scapam de bolovani.
Ajungem la cabana cu pricina (Cuntu) unde ne aşteaptă apă proaspătă de izvor şi un loc excelent de a profita de ultimele Batoane ramase prin rucsac.
Cabana Cuntu
Despre lacul de lângă staţia meteo se poate spune că adaugă un plus de savoare peisajului de ansamblu iar Cabana „Prietenii Munţilor” din apropiere pare încremenită în timp... Am admirat minunatul loc ca de fiecare dată când ajung aici. Este într-adevăr un moment pe care să îl savurezi și în care realizezi ce simple sunt unele bucurii în viață!
Mai departe traseul continuă prin pădure pe drumul forestier încă aproximativ 5 km până în Șaua Jigoriei.
Un popas de doua minute la intersecția cu crucea albastra. Totul a culminat cu lăsarea soarelui sub orizont pentru că în acel moment panorama superbă pe care o ai de aici, este îmbăiată în lumina blândă și caldă a soarelui.
Saua Jigoriei
De aici facem dreapta şi ne pregătim pentru o coborâre pe valea Sucului, lungă de apoximativ 12 km, destul de plictisitoare până la Poiana Mărului.
Pe când deja începeam să ne dam la vale mai tare, din sens opus, o ceată de vaci veneau agale, ocupand tot drumul.
In cateva cuvinte: greu a fost, dar ce frumos...! Când am terminat traseul, şi noi am fost terminaţi, unii cu beşici în palmă, alţii cu dureri de spate, altii arsi de soare toţi obosiţi dar chiar a fost o tură frumoasă. Vremea a ţinut cu noi şi Ţarcu şi-a câştigat loc de cinste în sufletele noastre!
Salut, puteti preciza si cat a durat in total tura? Multumesc.
RăspundețiȘtergere