Pe Aici, Pe Acolo... Pe Undeva!

ÎNCĂ O TURĂ REUŞITĂ.

După o iarnă lungă întotdeauna aștept cu nerăbdare primăvara și în special luna aprilie. După mai multe încercări, reprogramări, iată că a sosit momentul acestei ture... indiferent de stare a vremii. Pe la începutul săptămânii se arăta favorabilă pedalatului, însă pe parcurs ea a schimbat cîteva decizii. În ciuda vremii care se tot anunţa ploioasă de vre-o două zile pe toate posturile, s-a întâmplat să ne adunăm neașteptat de mulţi (20 participanţi), hotărâți pentru o adevărată aventură și pentru ce-i mai greu, să înfruntăm chiar şi ploaia care defapt, nu a existat. Cum traseul ne este clar deja, planurile se concentrează pe traseul trasat de acasă fără nici o modificare. Aveam drumuri de pământ, drumuri agricole, dar aveam şi un plan de rezervă în cazul în care ploaia şi-ar fi făcut apariția.
Cinci pene şi cinci mici accidentări, soldate cu căzături ușoare au fost pe tot parcursul acestei zi, cu excepția celei de la final despre care nu vreau sa spun decât: mai multă atenţie pe drumurile cu trafic, nu dublați şi nu depăşiţi până nu vă asiguraţi că din spate nu vine nimic.

Ne întâlnim voioși. Totul începe de aici, o întâlnire clasică în locul cu foarte multe plecări.

Pietrele Stonehege - parcul de la uzina de apă.

"Respectând sfertul academic", ne-am pus în mișcare imediat ce a expirat. Traseul începe traversând Ghiroda, prin locuri cu mai puţin trafic.

Peisajul e tot mai pitoresc, cu pajiști înverzite, iar drumul șerpuiește alb ca o invitație.

Moşniţa Veche

Un scurt popas la primul magazin de la intrare în sat dinspre Moşniţa Nouă (pentru noi era la ieşire pentru că întrarea a fost de către Ghiroda)

Ieşim din sat şi ne îndreptăm către Moşniţa Nouă. Până să ajungem în sat cotim spre stânga (est) încercând să ajungem la Albina tot pe drumuri de pământ.

O adiere de vânt proaspătă, având în fată o priveliște infinită de verdeață .
Pentru astfel de momente plecăm de acasă.

Nu departe de la drum, a apărut şi prima pană la bicicleta unuia dintre băieţi.

Remediată rapid, am continuat. Albina, localitatea spre care ne îndreptăm, este un mic sat din componenţa Moşnita Nouă, la 9 km est de Timişoara.

Albina

Răcoarea dimineții e tare plăcută, iar poteca este suficient de lată.

Din apropierea unui canton, în imagini se poate vedea cum o haită de câini (de diferite talii), lăsați în libertate se apropie lătrând și atacând, nevoit să cobor de mai multe ori de pe bicicletă pentru a mă proteja. În acest caz nu este vorba despre un atac deosebit, însă el este ilustrativ pentru o situație des întâlnită. Gazda acelui loc, privea de la distantă fără să facă nimic în această privinţă. Eu personal nu am dispozitiv pentru speriat câinii dar știu de la alți bicicliști că este bine să îl ai.

„Lunca Timișului înseamnă peisaje spectaculoase.” Unu din locurile frumoase de pe lângă Timișoara. Părăsim digul prin acest loc, continuând mai aproape de râu.

Sentimentul că “lumea e a noastră”, sunt toate acolo.

Oprim pentru încă o pană care ne-a ținut pe loc minute bune... (suntem la a doua până acum).

Doar ce încercam să atenţionez despre crenguţele spinoase, m-am trezit cu roata moale, nu am scăpat nici eu. Aveam un spin în roata de pe faţă.

Ajungem lângă o stână unde suntem întâmpinaţi de alţi dulăi. Cel rău era în lanţ, așa că a fost bine, altfel nu ştiu cum o scoteam la capăt.

Mai sus, o să ajungem și la un pod
Arbori verzi străjuind malurile râului Timiș.
Părăsim lunca Timişului pe malul stâng al râului, traversând podul prin dreapta
.

Aici oprim pentru o regrupare - avem persoane rămase în urmă, probleme tehnice la bicicleta, ceva legat de pedală. Încă nu știm dacă mai poate continua sau se va întoarce, aşa că aşteptăm să apară să vedem cum îl putem ajuta, timp în care ne amuzăm făcând poze.

Ajungem în Hitias. Traversăm localitatea în mare grabă prin locul cel mai scurt.

Suntem la jumătatea distanţei dintre municipiile Timişoara şi Lugoj şi la 8 km nord de orașul Buziaş. Localitatea se situează în partea centală a judeţului Timiş, în Câmpia Lugojului, pe malul stâng al râului Timiş.
Avem o nouă pană. Cred că e spinul rămas de prin luncă, dar băieţii s-au ocupat repede de problemă.

Și băiatul cu pedala defectă, a reuşit să o repare cu ajutorul unui localnic, reuşind astfel să finalizeze tura alături de noi.
Continuăm pe drumul judeţean (DJ532) către Buziaş, oarecum sătui de atătea pene.

Buzias s-a regăsit de mai multe ori în tentativele de planuri de tură pe care le-am tot făcut cu diverse ocazii, și de fiecare dată ne-am oprit la Avion

Nu poţi să treci prin Buziaş fără o escala la "aeroport", pizzeria avion, defapt asta era şi intenţia.

Prima comandă, primii serviţi.

Coltul polizaharidelor, pentru că în celalalt, era o comandă în aşteptare ( tot pizza ).

Momentele pe care voiam sa le tinem în loc...

Au apărut și prieteni mai vechi, însă prea târziu.

Drăguţii de ei cum așteptau să le dăm ceva...
Halbele de bere au plimbat vorbele de la unul la altul de zău că nu știu când a trecut timpul. S-a scurs fără să ne dăm seama și parcă am mai fi stat!

Pe poziții de plecare
După circa o ora, timp în care deja ne-a cam luat frigul, plecăm spre Timişoara. De notat popasul la pizza, a fost delicios!

Plecăm destul de greoi după pizza mici şi bere.
Din drumul judeţean (DJ592) chiar înainte de Bacova am luat-o prin dreapta pe un drum de pietris (DJ592D) ce duce spre Sarbova-Hitias, până la drumul ce intră în pădure.

Oprind pentru o regrupare la intrare în pădure, aflăm de la ultimul venit că doi dintre băieţi s-au întors înapoi la Buziaş să-şi recuperese cheile pe care se pare că le-au uitat la avion. Găsim traseul nostru și ne lăsăm purtați de liniștea pădurii, spre la tabăra de copii Cheveresul Mare.

Ritmul prin pădure este unul destul de alert, dar la fiecare schimbarea de direcţie ne-am oprit ca să evităm o posibilă ratacire celor rămaşi în urmă

Suntem din nou la Lunca Timişului, de data asta am ajuns la digul de pe malul stâng.

Trecem pe lângă tabara de de copii (Cheveresul Mare), undeva imediat în stânga imaginii. Vezi aici

Digul ne va fi partener de drum până la Dragșina

Dragşina era undeva în stânga noastră, nu am mai intrat în sat, ocolind-o pe un drum lăturalnic. Hmmm, ajungem la un indicator, iar trecea era printr-o fermă, fără gard, fără poartă.

Evident că nu am ţinut seama de indicator "absurd", şi am trecut ajungând la drumul comunal DC151 apoi în cel judeţean DJ592, cel pe care l-am părăsit înainte de Bacova.

După o scurtă consfătuire, hotărâm varianta cea mai lejeră. Vom ţine asfaltul (DJ59) până pe partea cealaltă a podului, apoi prin stânga tot prin lunca Timişului până la Urseni, evitând porţiunea cu trafic până la Timisoara, destul de intens la această ora.

Am plecat spre Urseni, fără Mircea Griesbaher, preferând soseaua din cauza unei probleme la bicicleta (Cred ca una dintre pedale s-a gripat), urmat de Ioan Milea şi încă un băiat.

Nu a fost o tură în care să ne concentrăm prea mult pe traseu, scopul ieșirii fiind să petrecem o zi faină și să ne bucurăm de primăvară. Mâțișori am tot căutat, până și ploaia am speriat, dar în zadar. Vom mai căuta şi la anul! Ce-ar mai fi de povestit rămâne între prieteni desigur 🙂