O TURA CU BICICLETA PRIN MUNŢII POIANA RUSCĂ
După o tură mai ușoară prin împrejurimi, îmi era dor de munte și mă întrebam ce traseu am putea face într-o zonă cât mai apropiată de Timișoara. O tură de o singură zi în care să ne întoarcem seara acasă. Am ales Munții Poiana Ruscă (situați în județul Timiș), un traseu mediu spre greu, 50 km cu o diferență de nivel 1935m. Nu sunt munți foarte înalți, însă suficient de solicitanți atunci când îi urci pe bicicletă.
Traseul începe din: Valea lui Liman - Luncanii de Jos - Tăul Ursului - Vârful Padeș - Valea Pârâul Mare - Luncanii de Jos și Valea lui Liman.
Și de data asta ne-am dat întâlnire într-un loc public, din strada Circumvalațiunii Timișoara, în dimineața zilei de 16.04.2016 ora 7:30 în parcarea magazinului Billa, locul de unde am plecat cu mai multe mașini pe direcția Remetea Mare, apoi pe A1 până la Traian Vuia. Mai departe pe E673 spre Făget, Marginea, iar la Coșava, dreapta spre Românești, Tomești, Colonia Fabricii până la punctul turistic Valea Lui Liman.
După o săptămână în care concentrarea era pe logistică, planul a fost puțin cam ambițios dacă iau în calcul traseul spre Tăul Ursului și Vârful Padeș, cel mai înalt vârf al Munților Poiana Ruscă, 1382 m alt. cu un grup atât de numeros (44 de participanți), de la cei mai antrenați bicicliști, până la cei care și-au trăit prima lor aventură în această tură. Urcarea pe Padeș este exact înainte de coborârea finală a traseului nostru către Valea Pârâul Mare, o urcare destul de solicitantă. Cei sleiți de puteri au renunțat urcarea pe vârful Padeș, preferând să coboare, așteptând sosirea noastră la o terasă, la o bere sau la mașini.
Pregatiți de plecare, Timișoara, în parcare la Billa
Ajungem cu puțină întârziere în Valea lui Liman, cauzată de o oprire în Făget.
Locul de întâlnire il găsim cu oameni așteptând sosirea noastră. Așteptau și 7 băieți din Hunedoara, dornici și ei să pedaleze alături de noi. Muntele e pentru toți, cu atât mai mare bucuria când o facem împreună
Prima parte a traseului începe în lungul văii Bega Luncanilor spre Luncanii de jos, aproximativ 7 km de asfalt.
Ținem drumul din valea Bega, iar în dreptul unui cot mare apar și primele case din Luncani, aproape de confluenta cu valea Lupului (afluent stâng). După 1 km ajungem in dreptul văii Topla, unde se află centrul comunei.
Luncanii de Jos
Luncanii de Jos la intersecția cu drumul ce duce la Luncanii de sus.
Din centrul comunei Luncani, în dreptul confluentei vaii Topla cu valea Bega Luncanilor, pornesc mai multe drumuri forestiere: unul urmăreste marcajul triunghi rosu spre cabana ,,Cabana Capriorul", iar celalalt se înscrie pe marcaj banda galbena, spre vf. Pades. Marcajele sunt aplicate pe stîlpii de beton.
După o regrupare continuăm pe drumul ce traversează masivul de la Luncani la Ruschița. Marcajul este aplicat destul de rar.
Ne aflam în mijlocul unui peisaj tipic pentru zona cu relief carstic din Muntii Poiana Rusca. Depășim și o zonă de exploatare forestieră! Nu știu cum, dar nu sunt deloc surprins, încă nu am găsit păduri prin care să mergem și să nu vedem copaci la pământ.
Muntele este emoția pe care o simți cu fiecare pas care îl faci spre înălțimi.
Traseul este prin pădure și nu are părți dificile gen cățărări sau alte minuni. E vorba totuși de efort, în definitiv urci pe munte, nu te plimbi prin parc. Aici poposim pentru o regrupare.
E momentul pentru a ne elibera de surplusul de haine de pe noi.
Continuăm drumul pe valea principală (ramificația din dreapta, în sensul mersului).
După ce trecem de intersecția a două drumuri (preocupat de alte griji) la care trebuia sa cotim către dreapta, ne-am întors, însă puteam continua și pe acela pentru că ne-ar fi dus în același loc (Tăul Ursului).
Urcăm cu încăpățânare, și cu mult efort.
Ajungem la o nouă ramificație de drum. Aici ne orientăm spre stânga, trecând peste un podeț.
"Nu e joi și totusi am întâlnit oi"...nu prea sunt eu superstițios, dar se spune că dacă o oaie sau o turmă îți taie calea, este un semn de noroc. Nu s-a întâmplat acest lucru să ne taie vre-o oaie calea, însă pot spune că ne-a mers bine.
Cu un ritm lent ne îndreptăm înspre spre culme, urmărind serpentinele largi ale drumului, prin păduri de pin, brad sau fag.
Tăul Ursului
"Tăul Ursului" Drumul traversează aici creasta principală a masivului prin șaua Curmătura Mare la est și Padeșul la vest. Denumirea "Tăul Ursului" se datorește unei mici zone depresionare în care se adună pe timp ploios apa sub forma unei băltoace.
Locul unde se intersectează mai multe trasee.
Am dat și de panourile informative (prezente peste tot după cum aveam să observăm, însoțite de săgeți indicatoare) ce informează asupra traseelor care trec prin poiana de la Tăul Ursului.
Banda roșie indică spre vârful Padeș, (direcția în care noi vom continua), în direcția de vest spre vârful Rusca, în direcția de est, crucea roşie spre Rușchița, în direcția nord, spre Luncani, drumul pe care am venit.
Avem parte și de-o frumoasă poienița în care găsim și un foișor în care te poți odihni.
Traseul continuă spre vest ( dreapta de cum am venit), pe creasta principală a masivului, spre vârful Padeș.
Părăsim deci marcajul cruce roșie care continuă spre Rușchița, și urmăm un curs ușor prin pădure marcată cu bandă roșie.
Sleiţi de puteri după atâta urcat, aici ne despărţim de 9 persone, care au ales să coboare. Restul am urmat traseul către stânga ( sud - marcaj banda rosie), pentru un ultim urcuş. Încă aproximativ o oră ne despărțea de vârful Padeș. .
Dupa aproximativ 500 m de împins bicicleta, ieșim din pădure într-un jnepeniș în care cu greu mai dibuim poteca.
Cu încântarea în suflet și împingând bicicleta la deal am descoperit că nu-i chiar uşoară ultima porţiune până (1382 m)
Vârful Padeș este acoperit în mare parte de ienuferi, între care apar numeroase pâlcuri cu iarbă și afiniș
Atingem golul alpin, si urcăm lin spre vârf plat cu stânci
Ultimile sute de metri și anume urcusul din șaua vîrfului Padeș, până în vârf sunt comune cu traseele banda albastră (ce vine de la cabana Căpriorul), și banda rosie (care urcă direct de la Nădrag prin valea Gosta) poteca marcată pe această porțiune pe stânci, se îndreaptă spre vârful Padeș
Ajung după mai multe încercări și pe acest vârf
Vârful Padeș, cel mai înalt loc al masivului (1374 m). Aici ni se deschide una din cele mai frumoase privelişti asupra munților Poiana Ruscă. Se văd frumos toate celelalte vârfuri din Poiana Ruscă.
Muntele este oamenii cu care mergi și împărtășești poteca și trăirile.
Spre sud zărim culmile înalte ale Carpațiilor Meridionali (încă cu zăpada) separați de Munții Poiana Ruscă prin valea Bistra. De la stânga spre dreapta distingem Muntii Retezat, despărțiți de masivul Pietreanu prin tăietura adâncă a Râului Mare, Munții Godeanu, Munții Țarcu și Muntele Mic
Muntele este mai mult decât un simplu vârf sau un simplu traseu, oricât de dificil sau provocator ar fi el.
Vântul aici îl simțim cam tare, o senzație plăcută după atât efort depus.
Înspre nord privelistea cuprinde în zare dealurile Lipovei și șesul aluvial al văii Bega, în care se disting localitățile Curtea și Margina
Din vârful Padeș avem variante de coborâre: fie putem continua spre Cabana Căpriorul, iar de acolo să ne întoarcem pe triunghiul rosu, un alt drum spre Luncani, fie pe drumul pe care am venit prin poiana Padesului si pe drumul din Pîrîul Mare, marcaj banda galbenă. Am preferat totuși varianta pe unde am venit, era deja mult prea departe pe la Căpriorul, iar traseul il stiam bine pentru că am mai fost de mai multe ori pe el. Poate cu un grup mai restrâns ne-am fi dus pe acolo doar pentru a lungi traseul.
Coborârea a fost grea, periculoasă, uneori nevoiți să coborâm de pe bicicletă.
Coborâm la vale aproximativ 7 km pe drumul din Pârâul Mare. ( marcaj banda galbenă).
Drumul forestier pe Pârâul Mare, serpuiește între stânci de dolomite si ajunge până în Valea Topla.
Am ajuns la Luncanii de jos, în dreptul vaii Topla cu Valea Paraul Mare
Vreau sa felicit toti participantii, a fost o tură reușită chiar și în zona Padeșului, cu mici dificultăți datorate urcării accentuate, dar și a pietrelor, nevoiți să împingem bicicleta de pe lateral (dar a meritat pe deplin efortul).
Ca o concluzie finală, tura a fost...este una foarte faină pe tot parcursul ei, cu vederi din Vârful Padeș spre toate vârfurile din zonă, și pe care o recomand tuturor celor care înca nu au fost și doresc o aventură prin Munţii Poiana Ruscă. La fel și noi, sper să revenim cu noi trasee în această zonă.
Ziua s-a terminat frumos, cu apusul văzut din mașină, pe șosea, și cu noi locuri și poteci, prin care am pedalat liberi și fericiți.
Aici aveți harta cu traseul care are un caracter strict informativ.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.