Drumuri noi si drumuri vechi

O zi  febrilă pe drumuri de țară

Ca urmare a vremii nefavorabile, azi ziua începe mai târziu, chiar dacă se presupune că sâmbăta este cea mai matinală zi din săptămână. La mine trezirea începe desigur ca de obicei la ora 6.30. Reușesc să fac o cafea și dimineața o petrec în fața calculatorului. E sâmbătă și încercăm o schimbare urgentă de planuri. Totul a plecat de la faptul că se anunța vreme capricioasă în întreaga țară cu cod galben și cod portocaliu de furtuni și vijelii… fapt ce a dus la renunțarea oricărui traseu de munte. Din cauza ploii am ratat o tură de munte ce era în planul acestei săptămâni: Muncelul Mic. Cu toate astea, am reușit să găsim o fereastră de vreme bună (toata ziua) și să facem o tură "scurtă" în zona Buziasului. Ne strângem în grabă câteva persoane ( eu, Roby, Mely, Daciana și Ovidiu ) în parcul uzinei (la pietrele Stonehage), și plecăm câtre locuri vizate la fața locului - de la Timișoara la Buziaș.

„Drumurile fac excursia!” 

Tura noastră de mtb începe pa asfalt, și pentru o bună perioada de timp urmează traseele clasice din zonă, pe care le faci în general pe MTB. După cartierul Plopi, asfaltul se termină, undeva la km 5, iar de aici începi mica aventură off-road. Vom merge pe drum de pământ, drum de iarbă. Așadar, zone întinse de câmpie, o întreagă paletă de forme de relief care sunt ideale pentru trasee cu bicicleta. 

Pe traseul ăsta simt că evadez din Timisoara, deși n-o fac. Sunt doar câțiva kilometri distanță, dar nu sunt în poluare, doar în caniculă. Bine, ca să nu te lovească soarele în cap fix pe drum, când trebuie să bagi cel mai mult, e bine să pleci dis de dimineață de-acasă, asta dacă prinzi o zi ca astea din weekendul ăsta.

Tura e una liberă: fiecare își poate duce ritmul lui. Vom face totuși puncte de regrupare 

Întreaga zi ai slabe șanse să te mai întâlnești cu alți oameni, desigur cu excepția momentelor când treci prin sate, nu prea multe la număr.

De ce să te chinui? Pentru priveliștea dar și pentru hoinăreala pe un drum forestier mărginit de pășuni superbe.

Undeva pe la km 32 ajungem la pescăria din Icloda unde facem prima pauză principală a zilei. În plus, poți face popas, pe traseu, și în alte locuri interesante.

De aici se merge la Buziaş (una dintre staţiunile balneoclimaterice din România). Distracția continuă pe macadam până când, de la drumul pe care mergem vom face dreapta intrând în pădure. 

Este soare, cald și parca nu mai avem nici atât de mult chef, deoarece nu mai aveam nici apă. 

Traversarea prin pădure nu a fost lungă, dar destul de grea, mai mult pe lângă biciclete. Trebuie să-ți faci bine temele de acasă, sunt enorm de multe forestiere ce pleacă de nicăieri și se îndreaptă spre un colț de pădure din care nu găsești nicio ieșire și fără un GPS poți să te pierzi într-un labirint de intersecții, din care poți să ieși tare șifonat după o bălăureală de multe ore.

Avem în față o rampă serioase de urcat, dar și de coborât. Ține minte tot timpul că nu trebuie să disperi întrucât urcările sunt scurte, e drept că și dese. Pedalăm, și nu peste mulți kilometri ajungem în satul Silagiu (vestit pentru vita de vie ce se cultiva pe aceste dealuri), unde luăm o pauza de hidratare.

Mers pe șosea, lejer, cu priveliște la câmpul verde. Vis. Și un bronz cu mânecuțe și cu pantaloni scurți pe care, biciclist fiind, n-ai cum să-l eviți. Dar îți spun: ai pădure, răcoare, iarbă verde să te odihnești și restaurante la care să iei o gustare.

Partea frumoasă este că am oprit și în Buziaș, la Avion, a doua pauză principală a zilei. Deci, după pauza de hidratare la Silagiu, și ce-a de la Buziaș, mergem mai departe. Aventura continuă! 

Înapoi pe asfalt, spre Timișoara

Privind spre Timiș și spre nori de ploaie din fundal. Se pare că încet, încet vin spre noi

Depășim satul Hitiaș iar după ce trecem podul peste Timiș, vom face stânga, și intrăm, pentru ultima oară pe ziua de azi, din nou pe drum neasfaltat (în lunca Timișului), însă undeva în apropierea satului Bazoșul Nou, vom face dreapta. Evident din Bazoș avem asfalt spre Moșnița Nouă, la fel și pe drumul Boilor până în Timișoara. Bucata asta de off-road mie mi-a plăcut extrem de mult. Este foarte liniște, ești doar tu cu bicicleta, prietenii și ciobanii cu oile. Este efectiv odihnitor și nu trebuie să te grăbești dacă ai avut totuși grijă dimineață și ai plecat la drum la o oră suficient de matinală.  Încheiem cu o bere la un birtuț din zona uzinei, de unde ne și despărțim... fiecare către casa lui.  

Îți recomandăm să faci această excursie în timpul verii când, chiar dacă este cald, ai timp suficient să absorbi întreg peisajul. Sau poate și mai bine este să faci tura toamna. Vremea este mai prietenoasă, culorile toamnei încep să apară, și desigur, culesul viei (la Silagiu) este în toi.

„Cu toate astea, ține cont că distanța totală de 113 de kilometri, nu este totuși atât de mare, iar într-o lungă zi de vară ai tot timpul din lume pentru a o parcurge, cu tot cu pauze. Se poate parcurge și pe porțiuni, în buclă. E foarte util pentru cei care vor să iasă în natură și să facă mișcare într-o zi de weekend”. O plimbare pe cinste! Sub crampoanele caucicurilor a rămas un traseu fain și cumva, în loc să mă plictisesc (stând acasă) am ales să învârt pedala.