Weekend la Dunăre.
În sudul Munţilor Banatului, pe culmile domoale ale Munţilor Locvei şi Almăjului, trăieşte o comunitate de cehi bine închegată care au reuşit să îşi păstreze limba, tradiţia şi cultura, deşi de la an la an numărul lor este tot mai mic. Dacă vrei să te îndepărtezi de Timișoara și ai cu ce să-ți cari bicicleta până acolo, merită să dai o tură prin cele 6 sate cehești: Sfanta Elena, Gernik, Bigar, Ravensca, Șumița și Eibenthal (majoritatea înconjurate de sate de origine sârbă). Va fi mai mult decât sport, va fi vorba mai degrabă de cicloturism. Pentru că este un loc care cere să fie descoperit trebuie să îi dedici câteva zile bune. Poate chiar un weekend prelungit. Iubim Munții Banatului! Fie că-i vizităm primăvara, iarna sau toamna, în fiecare anotimp, natura oferă un spectacol de neegalat aici. Și cum Dunărea este și ea în topul destinațiilor noastre preferate, revenim în aceste locuri pentru două zile superbe. Ne mai rămâne să convingem şi vremea să ţină cu noi, şi-apoi mini-vacanţa va fi una plăcută, cu siguranţă. Traseul de astăzi pornește din defileul Dunării ( Moldova Veche), și ne poartă prin locuri cu peisaje uimitoare căte Gîrnic (Gernik). Are şi porţiuni tehnice, cu drumuri bolovănoase, porţiuni cu pante abrupte, unde suntem nevoiţi să facem push-bike, în special între Moldova Nouă şi Gîrnic, iar călătoria din ziua a doua, va fi una până în satul Eibenthal, de doar 25 de km, cu întoarcere. Atractiv este faptul că ne putem întoarce pe un alt traseu. Inițial traseul trebuia să fie mai lung, cca 60 km, dar canicula și oboseala cumulată din prima zi ne-a determinat să-l scurtăm.
Cu puțină voință, ambele trasee din Parcul Natural Porţile de Fier, puteau fi făcute lejer la o zi, dar noi voiam exact opusul: să petrecem timp pe malul Dunării, să dormim la cort (să schimbam patul pe salteaua și sacul de dormit) și să pornim primusul dimineața și seara. Așa că împărțim traseul de la dunăre în doă zile.
Clisura Dunării este zona de defileu, ultima barieră muntoasă străbătută de fluviu în drumul său spre Marea Neagră.
Ziua 0 - vineri, 18 iunie 2021
Am sosit la Pojejena vineri seara (prin Oravița), într-un loc care nu mai are nevoie de prezentare: defileul (sau Clisura) Dunării.
Zona este multietnică şi multiculturală şi are tradiţie în acest sens; de sute de ani aici trăiesc români, sârbi, cehi, pe lângă grupuri mai mici de germani şi maghiari, alcătuind interesantul mozaic etnic al Clisurii Dunării.
Dunărea izvorăște în Germania din Munţii Pădurea Neagră, curge prin Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina și apoi se varsă în Marea Neagră. Cu o lungime de 2.780 m, Dunărea este al doilea fluviu din Europa, după Volga.
Exploram locuri de campat.
Pojejena.
Aici este o margine a României, dincolo este pământ sârbesc.
La îndrumarea localnicilor, instalăm tabăra punând corturile într-un loc frumos lângă apă, apoi construim o vatră unde aprindem focul. Scopul inițial este frigerea unor cârnați, dar flăcările și fumul au efect împotriva musculițelor sau țânțarilor care odată cu lăsarea serii ne vor înnebuni pe toți...
Ne era dor de o noapte în cortul nostru drag, dormiserăm în el ultimele dăți în vacanța din Deltă !
Apus la Pojejena
Când se lasă seara...
Sâmbătă dimineața suntem treziți de zgomotul unei barje, propulsate de către un împingător situat în spatele convoiului.
Strângem în grabă bagajele, bem o cafea și mâncăm micul dejun, apoi pornim spre Moldova Veche.
Moldova Nouă...
Am pornit de dimineață pentru că atunci când nu te mai sincronizezi cu nimeni și stai practic la cort e foarte ușor să o faci. E genul de tură în care puteam pleca fără nimic după mine. Oricum nu car multe lucruri, dar tot se adună: două sticle de apă, ceva de mâncare, câteva lucruri de prim ajutor, câteva batoane.
De aici începi cu ditamai panta - cred că e cea mai grea parte - și traseul te duce pe dealuri, pe o variantă fără trafic, perfect pentru încălzirea în acest traseu. Curând intrăm în pădurile umbroase , pe coama dealului, pe marginea livezilor. Jumătate din rută ai o priveliște în jos, înspre satele dinspre dunăre.
Trecem pe lângă niște clădiri vechi, părăsite, care par să fi fost mai degrabă o centrală termică.
Masivul carpatic frumos și întins deasupra Dunării oferă condiții ideale pentru drumeții și ciclism.
Această variantă a traseului e mai mai sălbatică. Cu o mică abatere din traseu, pornim spre peştera Grota Haiducilor pe un drum foarte spectaculos.
Ajungem și la o captare a apei cu loc de popas, fain chiar și de pus cortul.
Unicitatea zonei este dată de relieful carstic, zona fiind una foarte frumoasă din România. Solul calcaros a permis apei să formeze nenumărate peşteri şi aproape fiecare vale cu apă are o zonă de chei care contribuie la spectacolul peisajului.
Pe traseu sunt locuri de popas și panouri informative.
Oprim la un izvor, luăm apă proaspătă și ne continuăm urcarea.
Loc de odihnă pentru cei care bat pe jos drumul până aici… Ne aflăm în rezervaţia naturală "Valea Mare".
Intrarea superioară în peştera Grota Haiducească
Unul dintre micile pâraie (pe numele său: Ogaşul Găurii), afluent al Văii Mari, se pierde în subteran prin această gaură de peşteră; reiese la lumină câteva sute de metri mai jos.
Grota e pe 2 nivele, are 800 metri, însă doar pe o sută de metri poți să o explorezi.
Revenind la traseu. Am lăsat grota în urma noastră și am continuat să urcăm pe Banda roșie spre Gîrnic. Am mers numai prin pădure, o pădure deasă și frumoasă și atât de veeeerde încât îmi colora toate gândurile. Urcușul a fost greuț, în sensul că devenea destul de susținut.
Cu un efort susținut și ceva push bike ne apropiem Gîrnic. Pădurile de fag acoperă întinderi mari şi adăpostesc multe specii de animale sălbatice.
Potecile sunt în vecinătatea satelor cehești și duc la diferite obiective turistice (peşteri, formaţiuni carstice, mori de apă) sau puncte de belvedere.
Pornim pe drumul din stânga spre satul Ceh Gîrnic
Drumul până în Cîrnic a fost în egală măsură frumos și lung. Lung pentru că drumurile pline de piatră pun la grea încercare suspensiile dar şi tehnica, te luptai literalmente să stai pe bicicletă, frumos pentru pitorescul locurilor de care nu mă satur niciodată..
La Gîrnic există mai multe variante de a ajunge cu bicicleta. Locurile de belvedere oferă peisaje impresionante spre munţii Aninei şi spre defileul Dunării.
Gîrnic, la 14 km de orașul Moldova Nouă. Este cea mai mare dintre localităţile ceheşti din sudul Banatului românesc, întemeiată de coloniştii ce au sosit aici în 1826-1828 din sud-vestul Boemiei (Plzen) şi din jurul Pragăi (Romovife). Drumurile principale de acces în sat, parţial asfaltate sunt cele dinspre Moldova Veche prin Padina Matei (20 km) și cel dinspre Sicheviţa (15 km).
Astăzi puţinii localnici, “pemii” care nu au emigrat în Cehia se ocupă cu agroturismul şi agricultura
Aici eşti într-o altfel de Românie, una cehească. La Pensiunea Gernik 100 sau direct la săteni, găseşti locuri de cazare care îţi oferă o experienţa unică.
Pensiunea dispune de un restaurant care servește preparate delicioase tradiționale, mâncare ca la ţară în curte. Evident, că nu am ratat partea culinara.
Case tradiţionale. Gârnic este satul autentic de cehi în care poți descoperi istoria și tradiția acestor oameni așa cum rezistă de generații întregi. Deasemenea arhitectura locuințelor are o valoare inestimabilă din punct de vedere cultural.
Agricultura este, de altfel, principala ocupaţie a oamenilor locului, alături de creşterea animalelor
Un cadru de sat autentic, şi peisagistică unică în România.
Panoramele asupra dealurilor sunt vaste, unele cu vizibilitate asupra Dunării. Îmbinarea armonioasă între peisajul carstic şi peisajul cultural oferă celor ce vizitează zona, o încântare pentru ochi.
Dacă am avut urcare a soit momentul să mă distrez un pic pe coborare. Traseul nostru coboară spre vale și leagă satele, Cârșie, Camenița, Sichevița, Gornea, până la Dunăre (15 km parțial asfaltat).
O coborâre dată în viteză prin priveliști frumoase, ne duce prin satele, Cârșie, Camenița, Sichevița, Gornea, până la Dunăre (15 km parțial asfaltat).
La hotarul dintre Munţii Locvei şi Munţii Almăjului se află una dintre cele mai vechi aşezări din Clisura Dunării (Comuna Sicheviţa cu cele 19 sate ale sale)
Circuitul poate fi parcurs în ambele sensuri şi străbate drumuri de piatră, drumuri forestiere bine bătute, zone tehnice sau poteci ce se parcurg agresiv şi fac deliciul oricărui mountain bike-er.
Bărci destinate turiștilor care doresc o plimbare pe Dunăre.
Dunărea străbate pe această porţiune, cel mai lung defileu din Europa, în lungime totală de 134 km. Cursul Dunării – Bazias – Porţile de Fier
Sfârșit de tură, pe clisură.
Noi plimbându-ne pe malul românesc, am fotografiat și admirat malul sârbesc.
Oprim la punct de belvedere pentru a admira o cetatea Golubăț de pe malul Sârbesc. Cetatea este o fortăreață medievală situată pe malul drept al Dunării, la 4 km în aval de orașul sârbesc Golubăț în defileul Dunării, în apropierea Porților de Fier.
Sfarșit de zi, în căutarea unui loc de cort pentru seara aceasta.Tura din prima zi a durat un pic peste 8 ore din care probabil vreo oră doua de pauză. Este un circuit lejer, care poate fi făcut în ambele sensuri, cu punctul de plecare şi punctul final în Moldova Veche. Chiar dacă nu depăşeşte altitudinea de 647 m, acest traseu adună în cei 62 de km ai săi, o diferenţă de nivel de 816 metri.
După o zi plină de experiențe, alegem un alt loc unde să stăm peste noapte, undeva la poalele Trescovățului. Clisura Dunării îți oferă foarte multe locuri de unde te poți bucura de priveliști frumoase.
Defileul Dunării oferă nu numai excursii uluitoare, ci și posibilitatea de a pescui. Acesta este un loc în care merită să privești în jur și să te bucuri de frumusețea ce te înconjoară.
Timpul petrecut la Dunăre înseamnă de cele mai multe ori relaxare. Conform obiceiului, am folosit toate orele de lumină, încheind seara lângă foc, nimic mai frumos.
În sfârșit am avut parte de o noapte fără ploaie, la fel cum s-a întâmplat si cu prima noapte, cu toate că n-aș fi zis că scăpăm. Mereu mi-a plăcut să mă trezesc dimineața mângâiat de razele soarelui, într-un loc de unde se pot auzi valurile. Unde mai punem că valurile blânde din dimineața asta sunt a le Dunării.
Răsăritul mă emoţioneaza și mă bucură, e un început frumos de zi. Mă minunez mai mult când văd soarele răsărind, decât atunci când îl văd ascunzându-se la lăsarea întunericului.
Dacă cauți liniște aici e locul 🙂 Doar noi trei și natura din jur.
Ce poate fi mai plăcut decât să te bucuri de un weekend în aer liber hoinărind pe poteci de munte, la umbra răcoroasă a pădurilor, apoi să dormi și să te trezești la malul Dunării? Superb. Amintiri de neuitat !
Și după cafeaua regulamentară de dimineață ne punem în mișcare, din nou. Vine o nouă zi, aceeași abordare.
Pe traseu sunt locuri de popas.
De la Dunăre duc către Eibenthal două drumuri - unul vechi, pietruit și unul nou, asfaltat. Se poate urca pe drumul asfaltat (7km) şi se poate coborâ pe cel neasfaltat (6km).
Noi urcăm pe cel neasfaltat (nemarcat), un drum în stare destul de proastă, greu de străbătut cu maşina, dar numai bun de cutreierat cu bicicleta de munte.
Schimbam muntele, dar abruptul rămâne la fel de spectaculos. Am început să urcăm ușurel, delicat, fără nici un fel de grabă. La urma urmei, tura de azi este super lejeră, avem timp destul de mers, de povestit și admirat.
Un drum asfaltat în ultimii ani încearcă să preîntâmpine depopularea completă a satului. Un loc învăluit în mister la care ajungi cu greu după un urcuş pe serpentine în ac de păr.
Eibenthal este situat în extremitatea sudică a județului Mehedinți, în Munții Banatului.
Drumul traversează culmea pe care se află satul Eibenthal, până in Baia Nouă. Ne așteaptă o priveliște frumoasă asupra satului situat într-o vale lungă și șerpuitoare.
Frumusetea si traditia satelor din Clisura Dunarii se mai pastreaza inca si astazi intrucat numarul mic al locuitorilor, dar si asezarea izolata din punct de vedere geografic nu le permite locuitorilor din alte tinute sa le invadeze teritoriul, cultura si valorile. Ocupațiile lor de bază au fost exploatarea lemnului și mineritul. Acum mai sunt putini locuitori majoritatea pensionari și foşti lucrători la mina de cărbune din Baia Nouă.
Magazinul mixt pe care il gasim inchis, fiind duminică. În sat există și o școală.
Pe cale de dispariție, aceasta comunitate reuseste sa atraga o multime de turiști. Cu toate ca sunt izolate, nivelul de viata de aici este unul bun. Locuitorii lor beneficiaza de iluminat stradal, de asfalt ca in palma si de servicii precum internetul sau telefonia fixa.
Este satul unde nu se fură şi casele au uşile deschise, iar bicicletele raman la stradă rezemate de gard. Nici una dintre cele vazute nu era legata.
Cei mai multi turisti sunt atrasi de natura. Foarte multi vin cu cortul, insa dacă vrei să stai confortabil, poti găsi și multe pensiuni aici. Cu o priveliste frumoasă, pe dealul din inima satului Eibenthal se regaseste Campingul “U Medvěda”.
Poti vizita biserica catolică din zona si poti face drumetii. Turla bisericii veghează satul. Duminică, este ziua cea mai activă, întâlnim oameni îmbrăcaţi frumos, ieșind de la biserica satului, un loc divin.
Daca vrei sa vizitezi satele cehesti, o plimbare cu bicicleta poate sa fie o varianta excelentă, mai ales ca strazile sunt foarte bune. Unde vezi scris pe porţile localnicilor “Ubytovani”, să şti că înseamnă cazare în limba cehă.
Restaurantul Eibenthal. Evident, nu trebuie sa ratezi nici partea culinara. Aici se poate gusta o multime de preparate cehesti delicioase, dar asteptarea era prea lungă și am plecat. Toate mesele au fost ocupate, și mai erau dintre cei care asteptau in picioare - parcă prea aglomerat.
Podeț peste pârâul Tisovița care duce spre o pensiune.
Drumul spre Baia Nouă urcă pe un deal blând prin fosta colonie minieră.
La Baia Nouă exista o mină de antracit unde lucrau majoritatea bărbaților din Eibental și Baia Nouă. Mina a fost închisă în 2006 în urma unui accident tragic. Antracitul extras a fost transportat anterior de la mină la Dunăre pe o cale ferată cu ecartament îngust. Acesta a fost anulat la sfârșitul anilor 60, iar astăzi, pe traseul său inițial, duce un drum de acces asfaltat în sat.
Multe rute turistice au fost marcate aici și au fost pregătite noi destinații care conduc în jurul celor mai atractive locuri.
De la Eibenthal se poate ajunge pe jos în câteva ore la Bigăr, pe marcajul roșu peste muntele Copriva (sau invers). Probabil vom face acest traseu cu o altă ocazie.
Excursiile pe biciclete pot fi planificate în funcție de forțele proprii, mai lungi sau mai scurte. Cu cât dealul este mai mare, cu atât este mai ușoară coborârea.
Peisaje frumoase de pe dealurile însorite. Un loc unic, unde te poți bucura de experiențe cu adevărat memorabile.
Din nou la Dunăre
De la Dunăre către Eibenthal drumul nou, asfaltat.
Cazanele sunt un sector din defileul Dunării la trecerea prin Munții Carpați. Fluviul este mărginit de pereți verticali, stâncoși. Multe dintre plimbările cu barca pornesc chiar de la Capul lui Decebal.
Colegi de tură: Mely și Daciana. O tură de mountain biking frumoasă şi cursivă, apusuri roșiatice și temperaturi prietenoase...O mare parte din aceste trasee oferă puncte de belvedere spectaculoase asupra Dunării. Zona este frumoasă din punct de vedere natural mai peste tot, dar avem câteva puncte deosebite, de ex. În zona Cazanele Mari – Cazanele Mici, muntele Trescovăţ şi/sau muntele Cozia, unele văi laterale (Sirinia sau Sirinea, Valea Mare). Clisura Dunării de-abia începe să "mişte" în turism, zona este încă o mare necunoscută chiar şi pentru cei mai mulţi dintre români. Locuri faine vor rămâne doar în partea către Moldova Nouă, la Cazane devine lux.. Pitorescul începe să fie deranjat pe alocuri de aglomerările de pensiuni şi vile, dar și de tarabe cu mâncare, fum, multă lume, aglomerat. Sincer…nu recomand langosii, au prețuri de cochaină.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.