Curios mereu să descopăr locuri noi, la început de an 2021 am ales să explorăm partea estică a munților Țarcu, unde nu mai fusesem niciodată (aici). În ultima săptămână a lui martie, la doar două luni, mi-a fost dat să păşesc pentru a doua oară pe aceleși meleaguri alpine unde iarna încă se vădeşte în toată splendoarea sa, ştiut fiind că zăpada cea mare deobicei în a treia lună din an îşi are locul pe văile şi căldările glaciare de la înălţime. Nu voiam sub nicio formă să se încheie "iarna" fără să mai respir o dată munte, fără să mai fac un pic de mișcare în natură și să mă bucur de peisaje aşa că am pus la cale o tură uşurică, aşa… ca de început de primăvară. Deja calculasem din ochi un traseu circuit pe care l-am putea face (intuit de data trecută). Noaptea a venit luna a răsărit si dimineața ne-a trezit. Am făcut bagajul și am plecat la drum cu Mely și Daciana. Colegi de tură au mai fost Mihai și Ion, de care am aflat în diminața aceleiași zi.
Cleanțul (Piatra) Ilovei...un traseu ușor, când ești începător sau când riscul de avalanșă este destul de mare și vrei un traseu super sigur, care nu prezintă probleme
Traiectul sinuos al șoselei europene 70 ne poartă dincolo de Caransebeș prin valea Timișului, spre satul Ilova, o așezare modestă fiind așezat sub poalele munților Țarcu, pe o colină sub muntele Pleașa Mică, în apropierea pârâului Ilovița.
Înfățișarea plăcută, idilică a satului Ilova
Urmăm ulița principală a satului până la capătul ei. De îndată ce oprim maşina, luam rucsacii în spate şi la deal. Odată cu răsăritul soarelui devine clar că vom avea parte de o nouă zi superbă, numai bună de descoperit alte minunăţii ale unui munte deosebit de atractiv.
Am ajuns la o bifurcație: aici noi trebuia să cotim stânga pentru a continua traseul, lucru pe care l-am și făcut. Un drum merge în stânga și duce habar n-am unde (probabil la o gospodărie), încă unul urcă pe dealul din apropiere, iar al treilea e cel care merge prin vale spre Livezi sau Piatra Ilovei.
Pornim în stânga pe drumul care urcă pe dealul Șerbeni. În sfârșit am ocazia să ajung acolo sus unde nu am ajuns la tura din ianuarie pe care o găsiți (aici) În prima parte trasaeul urcă susținut până la înalţimea de 735 m, iar pe urcare se deschid peisaje uimitoare deasupara văii Timișului.
Marcaje NU există, însă odată prins făgașul pe care înaintează de obicei căruțele, direcția de înaintare este relativ ușor de intuit pentru o bună bucată de vreme.
Prindem altitudine însă parcursul mai departe este lejer. După vreo oră și ceva de mers, am ajuns pe Dl. Șerbeni 735m.
Mă așteptam să nu fie mai deloc zăpadă, dar la fața locului munții erau destul de acoperiți.
Pășim pe aşternutul gros de zăpadă, așa că, a început greul, de care mă temeam atunci când am plecat lăsând rachetele la mașină. E bine totuși că avem parazăpezi.
Am mers așa o vreme, am avut și de coborât, dar mai ales de urcat, ceea ce ne-a mai încălzit un pic.
Farmecul ținutului se amplifică cu fiecare pas, cu fiecare privire aruncată spre domoalele culmi din preambulul acestuia.
Semnalele de vreme bună sunt adeverite de cerul senin și de razele soarelui care pătrund hotărate.
Foto Mihai
Iarna, e mai puțin vizibil această potecă iar urme nu a fost, aceeași poveste ca data trecută, nu prea urcă lumea pe aici.
Cum aşternutul de nea rezistă cu străşnicie sub paşii noştri, în această zi prietenoasă de sâmbătă, hotărâm să continuăm traseul de creastă început dimineată. Șansele sunt destul de mari de a „înota” subit prin zăpadă.
Grija principală este de a identifica de la distanţă o stână la care să ne retragem. Sălașele și stânele de la înălțime sunt puncte de popas.
Cu puţin efort, dibuim un adăpost al ciobanilor, dincolo de vale (în dreapta direcției de înaintare), acolo urmând să facem o pauză pentru a mânca. Dar până acolo am făcut mai întâi o scurtă pauză de ceai.
Astrul diurn dezmorțește atmosfera contribuind totodată la înmuierea așternutului de omăt, spre nenorocul meu urmând să înaintez din ce în ce mai anevoios prin zloata formată.
Coborâm din zona vârfului Runcu 865m
Urmele de urs continuau și pe aici... Am găsit urme încă de la urcare și părea că recent trecuse pe acolo. Se vedea atât de clar și au mers prin acel loc pe care eram și noi, numai că în sens invers.
Într-un final am ajuns la adăpost unde vom poposi după nici jumătate de ceas de mers de când am zărit.
Am făcut o mică pauză de masă, fiindcă deja se făcuse ora prânzului. Am făcut foc, am băut ceai fierbinte din termos și am mâncat.
Trăim moment de relaxare totală, dezmierdaţi fiind de un peisaj magnific uitând chiar și de covid ! „ oare sunt 2 metri între noi? mama lui de covid”,
Hmmm, da’ ce avem aici? Un pachet pentru fiecare cu legume pregătite de Daciana, urmând să sfârsească lent în focul pe care tocmai l-am făcut împreună cu Mely. Dacă în majoritatea turelor focul e mai mult un moft, un mod de a face timpul să treacă mai ușor și un liant social, acum chiar aveam nevoie de el pentru a găti legumele.
Mâncăm şi legumele, ne odihnim un pic și urcăm spre vârf.
Ceasul bate spre ora 15:00 când ne punem din nou la drum, în ultima etapă a călătoriei.
Traseul șerpuiește prin codrii de foioase, și prin gol alpin spre Piatra Ilovei
Trecem pe lângă alte două adăposturi (sălașe) mai ascunse.
Revin la ideea pe care am exprimat-o într-o altă postare: e minunat să fie atâta zăpadă, dar nu când trebuie să faci TU urme. Nu ne-am așteptat la așa zăpada, așa multă încât aproape fiecare pas a dus la o afundare, uneori până la genunchi, alteori mai puțin.
Am pus umărul cu rândul (mai mult picioarele, ce-i drept) la găsirea unui drum cât mai drept, printr-o zăpadă care ajungea și până la genunchi. Astfel, pe un drum, pe care vara îl faci în 20 de minute, noi am făcut dublu.
Dacă inițial am hotărât să ne retragem, să nu mai urcăm la Piatra Ilovei, deciziile s-au schimbat și urcăm totuși, chiar daca am mai fost.
Urmele de snowmobil duc către vf.Piatra Ilovei (874 m) a cărui profil pare destul de prietenos.
Ultimii paşi înainte de a ajunge pe vârf. Abia după ce ajungem dincolo de vârf, vom afla cu adevărat cât de frumos este.
Și ajungem sus pe vârful Piatra Ilovei, dar asta nu e tot ce ne-a impresionat. De aici se pot observa trei localități: satul Sadova Nouă, Ilova și comuna Slatina Timiș.
Pentru ca efectul să fie maxim, aventura abia începe, iar ceea ce părea o după-amiază liniştită (bătând în retragere pe drumul forestier) s-a transformat într-o coborare agresivă direct de pe vârful Piatra Ilovei. Nu am vrea să alunecăm aici…
Coborand prin acest loc, am dus o adevărată luptă cu aceasta vicisitudine spontană. Adevărul este că, dincolo de toată nebunia asta de traseu, cu emoții, a fost chiar fain...! 🙂 Am reușit să facem ca imposibilul să devină posibil.
Ieșind la drum, schițam vizual direcția și continuăm pe poteca bine definită ce ne conduce pe lângă Piatra Ilovei să-i vedem şi pereţii calcaroși.
Aici suntem atraşi de un culoar poienit, spre care ne pierdem pașii urmând a finaliza pe Vârful Măgurii 642m...
Cleanțul (Piatra) Ilovei
Privind spre valea Morii
Finalizăm cu Vârful Măgurii 642m. Aici stratul de zăpadă aproape că a dispărut.
Am traversat o pădure frumoasă, după care am ieșit, așa cum am bănuit, la o zonă despădurită unde poteca se pierde.
De pe culmea aceasta am ajuns în sfârșit să vedem și satul de sus, o priveliște frumoasă.
Foto - Mihai. Plimbarea se încheie cu o coborâre spre vale.
Într-un final depăşim aceste porţiuni "obositoare" dar frumoase și ieşim în vale la drum, lângă un curs de apa ce dă si numele așezării rurale Ilova. Genunchii au avut şi ei un pic de suferit, dar măcar am ajuns înapoi în timp record, 2h30 de mers normal, faţă de 3h45 la urcare.
Curând suntem în sat. Este ora 16:30 (la circa 6 ceasuri depărtare de startul în această tură) când ajungem înapoi la mașini. Încheiem astfel un parcurs încântător cu peisaje frumoase de pe dealurile însorite. Pe traseu sau pe vârf cred că e inutil să precizez că nu am mai întâlnit pe absolut nimeni altcineva, doar niste urme mai vechi ale unor Snowmobile. Avem vârfuri precum: Dl Serbeni 735m, Runcu 865m, Piatra Ilovei 874m și Magurii 642m, iar ca să încheiem cu succes ziua, ne-am oprit la Caransebes, unde am servit o limonadă bunăăăă și o ciorba, iar apoi am dat îndărăt spre casă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.