Pe Dealurile Pogănisului

De la Bocșa pân' la Timisoara.

Cum fiecare jurnal are la bază un comentariu lung scris la repezeală în graba entuziasmului proaspăt sosit din tură, m-am gândit că totuşi e păcat să las timpul să treacă fără să aştern câteva cuvinte despre întâmpinarea primăverii pe bicicletă. Şi cu toate că nu este prima ieşire pe acest an, eu o consider ca fiind o piatra de temelie în ceea ce va urma. Este defapt prima mea tură pe anul acesta pe bicicletă şi nu-mi mai amintesc să fi fost vreodată atât de indiferent de venirea primăverii! Mă simt parcă nepregătit pentru noul anotimp ce s-a furișat deja, neinvitat. Odată cu venirea primăverii totul prinde viață. La fel se întâmplă probabil și cu dorința noastră de bicicletă. Anul acesta am pornit tura de bicicletă foarte târziu în comparație cu anii trecuți chiar dacă am pedalat şi în perioada de iarnă (pentru mine bicicleta înseamnă şi mijloc de transport) îmi doream mult să merg cu bicicleta la munte, mai ales că mulţi dintre prieteni aveau deja câteva ture în care parcurseseră kilometri buni. Treburile nu mai sunt cum erau o dată, aşa că trebuie să mai lucrez şi la condiția fizică dacă mai vreau să pedalez. Cu amintirea călătoriei de anul trecut încă proaspătă în mintea mea, mi-am spus că primăvara trebuie să înceapă pe trasee montane. Dar unde ar trebui să înceapă? 

Nu îmi doresc cu orice preț să merg singur pe munte și nu-mi planific nimic în direcția asta, dar îmi place ca atunci când simt că ar fi momentul potrivit să fie momentul potrivit. De data asta nu a trebuit să decid nimic pentru că au făcut-o alții, eu am fost doar participant. Am găsit soluția până ne mai vin ideile, ieșim și cu alții...defapt nu de idei duc lipsă. De la an la an nu mai suntem la fel de motivaţi cum eram o data, nu mai e atmosfera aia de altă dată. Lumea se shimbă. La fel şi noi. 

Am declarat acest traseu superb şi l-am pus pe lista traseelor de repetat şi cu alţii acum multi ani. 

Când unul dintre colegi a adus vorba de o tură de bicicletă, mi-a încolțit pe loc ideea că aș putea merge cu ei, dar în legea mea că oricum îmi plac dealuri şi văi, nu mă dau înapoi de la nici un prilej de a ajunge acolo. Prima tură pe acest traseu am făcut-o prin februarie 2013. Era tura coordonată de Carol în care ne-am adunat 9 biciclişti pe o vreme destul de anormală, cu ceaţă. Am pedalat tot aşa vreo 8-9 ore pe dealuri, defapt pedalat e cam mult spus, căci au fost şi pauzele care au reprezentat și ele ceva din acel timp.

Ziua începe bine încă de dimineaţă! Dacă nu ai permis, sau nu conduci, nu înseamnă că nu poți vizita România. Te poți orienta spre o zonă mai turistică, ca de exemplu: Pornisem la drum cu trenul în dimineața unei zile de martie pentru care nici o emoție nu mă încerca, era sâmbătă şi venise timpul mult doritei drumeții pe bicicletă unde spre surprinderea mea numărul de biciclişti depăşise 20... abia s-a reușit stivuirea bicicletele în trenul de Reșița, către Bocsa Română, altminteri sunt omul agitat al neliniștii, al nerăbdării. 

Deşi, atunci în 2013 traseul mi s-a părut alambicat şi aveam impresia că fără GPS-ul lui Carol n-am fi avut nici o şansă, acum ne-am amintit foarte bine şi ne-am dat seama că de fapt nu e aşa mare complicaţie dacă l-ai făcut deja o dată - dar... de atunci l-am făcut aproape an de an într-un sens sau altul.

Traseul este neexagerat dedicat în mod special începătorilor, şi totuşi... nu ne e uşor căci e prima tură pe biciclete după 4 luni de iarnă în care am stat doar pe rachete. Având şi vânt din faţă ne cam resimţim unii dintre noi, şi aici îl amintesc în mod special pe Cristi pentru că pauza lui a fost destul de lungă, nu a mai pedalat de cca un an. Orice lucru este un antrenament şi, chiar dacă în ziua respectivă nu pare că ai progresat, poate chiar nu ai reuşit să faci nimic din ceea ce ai vrut dar, pe termen lung orice călare controlează şi ajută să controlezi mai bine condiţia fizică dar şi bicicleta.

După ce am coborât din tren la Bocşa, şi după un mic popas la Penny Market, am parcurs rapid distanța de vreo 10 km, până la Ramna, pe un drum de pământ foarte fain de mers pe el. Am traversat satul (către Valeapai) ieșind la marginea dinspre dealul Teiușu Mare. Am început să urcăm și după o regrupare, am pornit prin dreapta spre Bărbosu, oprindu-ne din loc în loc pentru câteva poze căci nu mă puteam abține. Am admirat încă o dată satul aproape părăsit după care un drum de pietriș ne duce spre Valeapai. Trecem şi de data asta dar nu... impasibili pe lângă ruinele Conacului Atanasievici din Valeapai. Ne oprim ca de fiecare dată la clădirea ce se degradează de la an la an pentru câteva poze, apoi urmărim drumul cunoscut de data trecută. Traseul este relativ uşor de urmat căci merge din sat în sat. Oricum, pentru primul traseu în zonă aş zice că un GPS este indispensabil, pentru că sunt tot felul de drumuri care vin din dreapta şi din stânga, pe care dacă ai apucat greșit, te trezeşti în cu totul altă parte. Porţiunea cu pietris ce urcă dealul Curții (cca 267 m) pe care o urcasem eroic în prima tură 2013 spre Vermeş, mai mult pe lângă bicicletă, ni se par acum aproape de banal. De aici, am ajuns rapid la Vermeș, unde am căutat un birt, la care să poposim pentru pauza de prânz. Pentru că nu găsim nici o băncuţă, ne asezăm pe unde apucăm, cel mai la îndemână erau cele câteva trepte de la magazin, şi luăm prânzul, apoi uşor, uşor plecăm pe un drum de asfat spre Izgar, traversând dealul între hotare spre Duboz (o porțiune cu mult noroi atunci când plouă). Traversăm şi localitatea Duboz iar la Niţchidorf ne oprim pentru o nouă pauză "mai lungă" la un magazin sătesc întâlnit pe direcţia noastră de mers. Continuăm şirul satelor, Blajova, Otveşti, Sacosu Turcesc, Icloda apoi pe lângă Unip până la Uliuc unde oprim pentru o nouă pauză de hidratare. Nu zăbovim prea mult și plecăm traversând podul de la calea ferată peste Râul Timiş, apoi prin Urseni şi Timişoara. Mă bucur că am descoperit fotografia, este o pasiune pe care o aveam în suflet

Peisajele văzute de mine rămân totuși poza perfectă 

Bine-ai venit, Primăvară!  we meet the sun. Când ești pe jos sau pe bicicletă, altfel se simte lumea, împrejurimile, natura, tot ce vrei.

Un început bun de primăvară, dar şi un antrenament pentru turele ce sper că vor urma. Plecăm spre nord pe drumul de legătură dintre Bocșa și Ramna

Comuna Ramna

Ramna (reședința) este o comună în județul Caraș-Severin, formată din satele Bărbosu și Valeapai, pe care le vom traversa în aceeși ordine.

Urcăm dealul Teiușu Mare, cca. 320 m alt

Tura este predominantă off-road. Drumuri de pământ, poteci, urcări şi coborâri abordate pe biciclete sau pe lângă ele. Pe pantele  pe pietre urcăm pe biciclete.

Dealurile Pogănișului, alcătuite predominant din marne, nisipuri, pietrișuri și argile, prezintă un relief domol, cu culmi prelungi, cu aspect de poduri, separate de văi largi.

Intratrea în satul Bărbosu

Regrupare

Satul Bărbosu

De la ultima mea tură pe aici drumul pe această porțiune arată mult mai bine.

Localitatea Valeapai este situată la poalele Munţilor Dognecei (Munceii Arenişului – 549 m), pe Valea Pogănişului. Drumul pe care ar fi trebuit să venim din Ramna, daca nu ne-am fi dus prin Bărbosu

Timpul zboară pe lângă noi şi aproape că nici nu ne dăm seama când trece o oră şi ne trezim că am şi ajuns la ruinele Conacului Atanasievici din Valeapai.

Facem o pauză pentru a ne bucura de superba poză de grup, dar nu numai.

Surprindem clădirea în imagini şi din interior dar şi din exterior.

Castelul Atanasievici ridicat în anul 1840 în stil baroc provincial; deşi a fost declarat monument de arhitectură, astăzi este parţial ruinat.

Clădirea e un adevărat pericol pentru cei care se apropie foarte mult, existănd riscul ca aceste ziduri să cadă în orice moment, din cauza mai multor crăpături. 

Aici asistăm la povestea unui localnic despre aceasta clădire aparent abandonată care totuşi are un proprietar.

Curtea din spatele conacului. Unii filmează, alţii fac poze sau povestesc, apoi plecăm, ne continuăm drumul spre Vermeș.

Pe o porțiune de cca 4 km drumul dintre Izgar și Duboz se transformă într-un drum de pământ întărit, foarte fain de mers pe el pe bicicletă, însă nerecomandat atunci când plouă. Îmi aduc aminte și de periozile în care deabia puteam înainta pe aici până la colțul pădurii..

Norii s-au risipit complet iar soarele e sus pe cer în toată forţa lui. Noroc în vântul care adie, face ca temperatura să fie rezonabilă, chiar plăcută. Temperatura era plăcută, vântul însă nu... pentru că în marea lui parte a fost doar din faţă și lateral.

De la Duboz la Nițchidorf, asfaltul ne-a permis un ritm rapid și ne-am oprit la o terasă pentru hidratare. Ne-am potolit setea, ne-am sters transpirațiile și am pornit…

Macar de aici drumul era bun. Cu vânt din față și din lateral și cu forțele refăcute, plecăm bucuroși spre Blajova, Otvești și Sacoșul Turcesc. Traseele dintre idilicele localități bănățene sunt ideale pentru ciclism, cu un bun asfalt, trafic extrem de redus, cu opriri foarte scurte de regrupare.  

Asfaltul nou îmi trezeste amintiri plăcute, legate de prima noastră tură spre festivalul papricaşului şi a vinului de la Buzias. La aceea vreme nu era decât un drum din pietriş.

Lunca Pogănișului în perimetrele satelor Berini și Otvești au fost puse sub ocrotire. Este o rezervație naturală renumită pentru peisaje, biodiversitate dar și pentru că este habitatul natural al lalelei Pestrițe (Fritillaria meleagris). O floare rară și extrem de frumoasă care înflorește aici în martie - aprilie, specie declarată monument al naturii.

Rariștile pădurilor din lunca Pogănici . 
Lunca Pogănișului este una dintre cele mai pitorești zone a pustei Banatului cuprinsă între localitățile Nițchidorf, Tormac, Berini, Stamora Română, Otvești și Blajova

Încolonaţi pe bicicletă şi pe lângă bicicletă, traversăm podul feroviar de la Uliuc.   

Podul feroviar este unic într-o stare originală.

Râul Timiş

Barza se zice că protejează casa pe care și-a făcut cuib de foc, fulgere și de... hoți. Dar uneori și ele au nevoie să fie protejate.

Regrupare Urseni. 
Reţeaua de drumuri comunale, agricole, forestiere, de poteci şi chiar unele şosele, oferă satisfacţii sportive şi peisagistice deosebite, oricărui pasionat. Asta este prima mea tură de bicicletă pe anul acesta, şi după atâta hoinăreală ne întoarcem la Timișoara cu încă o reușită. O zi minunată cu soare plin, energie pozitivă, cu veselie și bună-dispoziție împreună cu prietenii. Și cu adevărat reușim să fim mai empatici după fiecare călătorie. Participarea la astfel de evenimente este liberă și se face pe propria răspundere a fiecăruia. De aceea, este necesar să te autoevaluezi corect înainte de a te înscrie în tură, în primul rând pentru siguranța ta, precum și pentru cea a grupului.