Peste Dealurile Buziasului si Pogănisului

Să ne cunoaștem împrejurimile mai bine! 

Așa că am hotărât să ne lăsăm surprinși de tot ceea ce putea să însemne Dealurile Buziasului, în realitate.

Excursia noastră de la răsăritul și până la apusul soarelui, străbate zonele pitoreşti ale dealurilor...Buziaşului și Pogănișului. 

Indiferent de sensul ales, spectacolul naturii este minunat.  Începem această tură din Buziaş, de la gară (chiar dacă până aici, deplasarea mea si-a celor nouă entuziaști a fost pe biciclete de la Timișoara) Aici ne așteptau încă alte opt persoane care, au ajuns cu mașina. Traseul pe buciclete pleacă spre Silagiu, Dealul Scaunului 234m, Poiana Înaltă 277 m, Dealul Soimului 326 m , Dealul Daima 321 m, Dealul Grindul Pietri 364 m, Grindul 231 m, Vermeş, Valeapai, Dealul Cepaş 241 m, Duleu, Dealul Cornetului 251m, Vişag, Dealul Vlădoane 224 m, Sacoşul Mare, Pădurea Dumbrava, Buziaş, și are aproximativ 74 km și 888 m diferența de nivel.

Relatări, impresii și câteva poze le găsiți în continuare, deruland pagina în jos.

Înainte să plecăm din Timișoara către Buziaș.

 Pregătiți de plecare pe o zi călduroasă de 1 aprilie. Plecăm așadar din Calea Buziasului, din sens de la AEM.

Încolonați în șir indian direct pe bicicletă, pe ruta: Timișoara - Moșnița Nouă - Albina - Cheverșu Mare - Bacova - Buziaș. 

Am plecat pe șoseaua care de obicei este foarte aglomerată indiferent de oră sau zi. Trecând deja de Moșnița și Albina,  ne oprim în Chevereșul Mare! O cafea și câteva cumpărături, apoi ne-am continuat călătoria spre Buziaș. Să tot avem cca 20 km de la plecare și până aici.

Intrarea în Buziaş

Gara din Buzias, locul de întâlnire! Aici ne-am regrupat cu cei veniți cu mașinile.

Deoarece am stabilit ca locul de întâlnire să nu mai fie la Avion, ci la gară, nu ne-am mai dus intr-acolo și am cotit la dreapta către Silagiu.

Nici in Silagiu nu am mai intrat! După o regrupare la intrarea in Silagiu, am cotit la stanga pe un drum de pământ și urcăm lejer spre bisericuța și punctul de belvedere de pe Dealul Scaunului.

Peisajul incâtător, dimineața insorită și aerul înmiresmat al primăverii îți dă o poftă nebună la pedalat.

Cei 11 kilometri dintre gară și Bisericuța de pe dealul Scaunului, au fost parcurși repejor.

Aici, am inceput să simțim deja căldura razelor de soare. Pentru că de aici incepe partea mai "sălbatică" a turei, ne-am refăcut rezerva de apă umplundu-ne bidonașele.

In continuare traseul ne duce peste culmi insorite, poteci și drumuri forestiere.

Mai departe am coborât spre pădurea Dumbrava.

Întradevăr, nu au lipsit nici aici drumurile rele stricate de camioane si tractoare in urma defrișărilor din zonă, dar am reușit să trecem fără probleme peste porțiunile critice.

Ce ne mai place la vale.

Am coborât traversând pădurea până in vale unde mai multe roți au fost găurite de o țepușă-scoabă ascunsă sub frunziș, destinată probabil branconierilor sau hoților de lemne, in care noi am picat victime. 

In timp ce asteptăm remedierea penelor, ne facem mai comozi eliberând hainele avute in plus pe noi. 

Fiecare ajut-ă cum poate.

Aici încă nu se știe ce a reușit să impungă atâtea roți, suntem doar la faza de presupuneri.

Și presupunerile s-au adeverit  pentru că s-a găsit obiectul care a reușit să facă ravagii găurind 4 roți. La cum arăta țepușa, as zice că și cu piciorul dacă ar fi călcat cineva in ea ar fi fost bai mare.

După remedierea penelor, am ieșit la liziera pădurii  pe un drum care ne-a scos la drumul forestier principal care treversează pădurea de la nord la sud. Aici ținem drumul spre sud pentru a ajunge la Vermeș.

Drumul devine mult mai greu accesibil acolo unde există exploatare forestieră.

Aici coborâm spre Comuna Vermeș, e drumul cel mai drept.

După un popas binemeritat in care ne-am energizat și am mâncat, am pedalat spre sud-est pe drumul comunal 87, către Valepai.

O nouă pană ne-a ținut pe loc, chiar înainte de Vișag.

Plecăm in viteză maximă până in sat

Vișag! Aici rămânem mai putini cu 6. Ion și cei care l-au însoțit în mașină dar și încă un cuplu s-au grăbit să plece către casă. Cei rămași ne-am hidratat cu o bere la magazinul din sat, apoi ne-am continuat traseul către Sacoșul Mare, următorul sat.

Ne îndreptăm spre o zonă mlăștinoasă

Aici suntem în căutarea unei punți peste care trebuie să trecem un pârâu.

Am găsit puntea, fără prea mult efort pe care am traversat-o foarte repede.

Unul câte unul apoi prin stânga pentru a ajunge din nou la drum.

Sacosul Mare, și tot mai aproape de finalul turei.

Traversăm satul in mare viteză pâna spre iesire unde cotim la stânga, părăsind asfaltul.

Mai departe ne indreptam căte pădurea Dumbrava.

Marginea Pădurii Dumbrava

Traversăm o parte a pădurii până la DJ572 (Buziaș - Lugoj)

Un copac căzut de-a latul drumului, ne-a dat jos din șa ocolind-ul pe margine.

Astăzi am pedalat de la "răsărit la apus"! Dacă de dimineață am avut parte de un răsărit minunat, nici finalul nu a fost mai prejos. Apusul soarelui și inserarea ne-a prins chiar pe drumul de întoarcere (pe asfalt) către Timișoara. Teoretic la plecarea în fiecare tură ar trebui planificat timpul astfel încât înserarea să ne găsească în locul în care ne-am dorit, cât mai aproape de casă. Penele foarte multe la număr, ne-a cam stricat acest plan.

Putem spune că și de data asta am avut parte de o tură plăcută și frumoasă (un loc care-ti rămâne în suflet), însă destul de solicitantă mai ales pe drumurile neamenajate. Deși în cifre nu e cine ştie ce, se pare că urcările nu foarte lungi în formă de valuri au fost secretul dificultății acestui circuit. Recomand tura bicicliștilor entuziaști cu o conditie fizică corespunzătoare și, nerecomandat în vremuri cu ploaie. Împreună fomăm o trupă bună :)

Lungimea totală a celor care au făcut deplasarea din Timișoara pe biciclete a fost 140 km. 
Aici este doar traseul doar de pe dealurile Buziașului și Pogănișului.