Pe Drumul De Marmură

Prin Ținutul Pădurenilor 

Aşa cum am scris şi în descrierea evenimentului, am ales acest traseu  (prin Ținutul Pădurenilor) pentru că era o planificare mai veche, încă din primăvara anului trecut, dar și pentru că se poate parcurge foarte bine pe bicicletă în acest început de primăvară.

Am plecat din parcare de la Kaufland Hunedoara, 54 de bicicliști în șir indian pe asfalt până la Ghelari ( Pensiunea Panorama). Aici s-a făcut o pauză de masă, apoi grupul MTB Hunedoara s-au despărţit de noi plecând pe un alt traseu. Cu 19 biciclişti mai puţini ne-am continuat aventura pe traseul stabilit. După o urcare nu foarte lungă, ajungem în Ruda iar după alţi 4 km în Poienița Voinii. Înainte de intrarea în Poienița Voinii, de pe dealul Cornetului, zărim în stânga Poienița Voinii iar mai la dreapta o vale care "curge" șerpuind frumos un drum alb. E din Marmură și vine din satul Alun. Ne oprim pentru o clipă pentru câteva poze şi continuăm mai departe.  La ieșirea din Poienița Voinii coborâm în vale unde dăm de drumul de marmură, iar după încă trei km în stânga ajungem în Alun, un sat părăsit în care nu ai cui să dai bună ziua, nu am găsit nici un localnic. Vizităm Biserica din Marmură, Biserica de Lemn "Adormirea Maicii Domnului" și cariera de marmură. Traseul nostru este un circuit. Urmează coborârea printr-o superbă vale pavată la început cu marmură, apoi pe un forestier. Drumul trece și printr-un mic sector de chei înainte de a ajunge în valea Govăjdiei. După ce vizităm furnalul de la Govăjdia, continuăm pe terasamentul de la fosta cale ferată minieră și treversăm muntele Cățănaș, până in valea Zlaştiului (localitatea Zlaști) printr-un tunel de aproximativ 747. După un mic popas la Castelul Corvinilor ne-am intors la maşini. O cină binemeritată a incheiat această frumoasă tură la Restaurantul Rustic, intorcându-ne in aceeaşi seară inapoi la Timişoara.

Vă las să vă delectați cu pozele surprinse din această frumoasă tură.

Lăsăm mașinile în parcare la Kaufland Hunedoara.

Pregătiţi de plecare

Ne îndreptăm pe asfalt spre satele cocoţate pe crestele munţilor...

Opriţi de semafor

Traversam satele: Teliucul Inferior și  Teliucul Superior până la Barajul Cinciş

Barajul Cinciş Hunedoara - aici se lasă cu o pauză.

Lacul Cinciş

Ghelari

În depărtare se poate vedea Biserica din Ghelari “Catedrala Pădurenilor”

Imensa Biserică din Ghelari,  Sfinţii Mihail şi Gavril.

Avem în drepta observatorul turistic Măstăcaneţ

Pauză de masă la Pensiunea Panorama

După oprirea la penșunea Panorama am continuat încet spre Alun, încet cât să surprindem instantanee din mers şi să nu mai oprim din 5 în 5 metri ca să facem poze. 

Deşi asfaltul se termină drumul este practicabil și trece pe o creastă blândă a Munților Poiana Ruscă .

Peisajele sunt superbe, molcome, pastorale.

Poieniţa Voinii

Poieniţa Voinii

Valea cu Drumul de Marmură pe care o să ne întoarcem.

Se coboară abrupt, în serpentine, de pe drumul „principal” dintre Poienița Voinii și Bunila, preţ de 1.5km până la intersecţia cu Drumul Marmurei 

Bifurcaţia spre Alun. Se continuă pe acest drum pavat cu marmură spre stânga încă 1.5km până în centrul localităţii.

Drumul de marmură este, de fapt, drumul de acces către satul Alun. Citim pe panou că drumul este unic în România, are 10 km şi a fost construit cu marmura exploatată din cariera din sat. Dealtfel, toate casele din sat şi biserica sunt construite din marmură.

Drumul de Marmură - cel mai scump drum rural din ţară. L-au făcut pădurenii din satul Alun, prin 1963 - 1964, ca să care marmura din cariera locală în fabrica de prelucrare de la Simeria.

Înaintăm pe acest drum, și bicicleta ne cam zdruncină, dar acum este cu totul altceva, mai avem puțin și ajungem.

Alun, un sat din comuna Bunilă cu câteva case locuite ce pare părăsit, şi-a căpătat denumirea satul de marmură deoarece aici se află cariera de unde s-a extras marmura folosită la construirea Casei Poporului. 

Casele şi grajdurile pentru animale construite tot din marmură. Altele până la jumătate. Toate au însă temeliile din piatra de marmură.

Ulițele sunt pustii, porțile închise - dacă te duc paşii pe aici... o cană cu apă nu găseşti în tot satul.

Biserica locală, cu ziduri construite în totalitate din marmură (unică din țară), este foarte frumosă, dar fiind încuiată, am vizitat doar exteriorul şi anexele, toate construite din marmură.

Poză de grup

Vreo 60 de gospodării are satul Alun. Toate au însă temeliile din piatră de marmură. S-a folosit marmură pentru că... nici cărămidă şi nici piatră de râu n-au avut.

...şi o biserică de lemn (Adormirea Maicii Domnului), cocoţată în vârful unui deluşor, monument ce datează din secolul XVII. 

Ascunsă după o gospodărie, biserica e discretă, în ruină, părăsită şi năpădită de buruieni.

Cruci de piatră și de lemn acoperite de vegetaţie pe care se citesc cu greu datele. 

Având în vedere că acoperișul din șindrilă este pe alocuri deteriorat, fără acest esafodaj, biserica este expusă înfiltratiilor, lucru foarte grav, care accentuează degradarea lemnului din interior.

Nu am întâlnit pe nimeni tot satul până la capătul acestuia

Cariera de Marmură. Ca urmare a închiderii carierei (care a livrat marmură şi pentru Casa Poporului), astăzi satul este părăsit, locuiotorii lui au migrat la oraş.

Cariera de Marmură

Înapoi pe Drumul Marmurei

Drumul din Marmură, un drum de culoare albă, care șerpuiește printr-o vale paralelă cu șoseaua asfaltată ce duce spre comuna Bunila.

 Ieșim de pe drumul Marmurei și a apărut indicatorul spre Crăciuneasa 1,5 km și spre Nădrab 2,5 km.

Un popas pentru a ne regrupa.

Continuăm prin vale pe un drum asfaltat, în dreapta având pârâul Nădrab

Trecem de fosta carieră de dolomită şi calcar Crăciuneasa și suntem întâmpinaţi de o pancartă mare cu ”Vă dorim drum bun, comuna Lelese” Până aici ne-am bucurat de o porțiune scurtă de şosea asfaltată. 

Pe aici era si linia de cale ferată pentru aducerea minereului de la minele din apropiere la furnalul din Govăjdia. S-a prelungit mai târziu pe distanţa a 16 km până la uzinele din Hunedoara.

Pe Valea Runcului, în nord-vestul localităţii Govăjdia şi la confluenţa dintre pârâul Nădrab şi pârâul Runc, se află Furnalul de la Govăjdia care a funcţionat aici până în 1924. Pe aici era linia de cale ferată pentru aducerea minereului de la minele din apropiere la furnalul din Govăjdia. S-a prelungit mai târziu pe distanţa a 16 km până la uzinele din Hunedoara.

Un popas l-am făcut și la Furnalul din Govăjdia.

Pe unul dintre panouri se poate citi că aici s-a produs unele componente din fontă pentru turnul Eiffel din Paris şi fontă pentru obţinerea oţelului la Reşiţa pentru acelaşi turn. Se pare că această ”legendă” este infirmată de unele surse şi nici la turnul Eiffel nu s-au găsit dovezi în acest sens. 

Furnalul din Govăjdia

Aflat într-o stare avansată de degradare, furnalul a fost declarat în anul 2000 monument de arhitectură industrială.

Aproape de un fost canton CFR am fost întâmpinaţi de lătratul a trei-patru câini, dar nu păreau periculoşi şi am continuat să căutăm intrarea pe terasamentul de la calea ferată ce duce spre tunelul dinspre Cățănaș.

Canton 3 - Halta Căţănaş. 

Am luat decizia să urcăm cei 700 metri (atât indică panoul) şi să-l traversăm.

Pornim spre Hunedoara părăsind asfaltul prin pădure, pe un traseu turistic de bicicletă și drumeție, amenajat pe terasamentul unei vechi căi ferate.

Am parcurs porțiunea și am ajuns la un tunel.

Linia a fost dezafectată dar tunelul s-a păstrat în stare bună.

Cantonul 2 - Halta Cocoși

Castelul Corvinilor

Hunedoara

Traseul a fost: Hunedoara, Ghelari, Poienița Voinii, Alun, Govăjdia, Tunel (Muntele Cățănaș) Castelul Corvinilor și conform Strava, au fost 63,6 km, 1123 m diferența de nivel. 

https://www.strava.com/activities/914063852