Totul a pornit de la o zi care amenința să fie una de monotonie urbană. Inițial, am urmărit cu atenție rețelele de socializare, sperând că vreunul dintre colegii de pedală va anunța o ieșire sau va propune un traseu pentru weekend pe grupurile noastre. Când am văzut însă că e liniște totală, împreună cu Roxana, fiica mea, care nici ea nu voia să-și petreaca ziua acasă, am hotărât să ne creăm propria aventură. Am ales rapid o destinație care să ne scoată complet din rutină: Munții Poiana Ruscă, cu obiectivul clar de a cuceri Vârful Rusca. Traseul ar fi fost asa: Valea lui Liman - Valea Sasa - Cornul Ruschii - Vf. Rusca - Tăul Ursului - Valea Stâlpului și Luncani de jos. O tură de mountain bike pe acest masiv este o adevărată aventură în doi, unde efortul urcărilor lungi este răsplătit de bucuria de a împărtăși muntele. Prognoza nu era de partea noastră; se anunțaseră ploi care pe mulți i-ar fi făcut să dea înapoi. Însă de data aceasta nu am mai ținut cont de avertizări. Experie...
Traseul istoric Oravița-Anina (Semmeringul Bănățean)
Încă o tură frumoasă și reușită prin Parcul Național Semenic, 14 bicicliști în încercarea de-a vizita pe biciclete cât mai multe dintre viaductele de pe acest traseu: Oravița - Ciudanovița - Gârliște - Brădeț - Marila și Oravița.
Bătrâna cale ferată ,,Oravița - Anina" impresionează nu doar prin frumusețea peisajului și spectaculozitatea lucrărilor tehnice, cât și prin povestea construcției liniei găsind cea mai veche cale ferată montană din sud-estul Europei. Aproape fiecare tunel și viaduct își are poveastea și numele lui, unul din tuneluri chiar poartă numele arhitectului Johan Ludwig Dier Dollhof. Deşi distanţa în linie dreaptă între Oraviţa şi Anina nu depăşeşte 15 km, calea ferată măsoară 33,4 km, cu o diferenţă de nivel de 338 m. Aceasta este formată din 14 tunele săpate în bună parte în stâncă şi 10 viaducte peste văi adânci, fiind o capodoperă în materie de construcţii de căi ferate.
De când aștept ocazia unei plimbări pe cea ma veche cale ferată montană de pe teritoriul României! Așa cum am scris și în descrierea evenimentului, aveam planuri mai vechi pentru acest mult dorit traseu. Trecând o lună de la prima propunere am reușit într-un final să ne adunăm cu câteva mașini și să ajungem în această zonă, minunată. Ne-am lăsat mașinile în parcarea autogării din Oravița, plecând pe biciclete spre Răchitova pe drumul județean (DJ573, urmărind calea ferată). Am văzut primul viaduct imediat la ieșirea din localitate ( km 3,7) aproximativ 600m de la drum în dreapta.
Autogara Oravița, este locul unde am lăsat mașinile
Zona Gării din Oravița. Nu urcăm și nici nu intenționăm să mergem cu trenul, începem fascinanta călătorie urmărind calea ferată Oraviţa-Anina chiar pe bicicletă, plecând de la GARA Oraviţa - cea mai veche gară din România. Construcția gării a fost finalizată în anul 1847 și a avut loc concomitent cu construirea primei linii de cale ferată din România, și anume calea ferată Oravița – Răcășdia – Vrăniuț – Berliște – Milcoveni – Iam – Straja – Iasenova – Roșia – Biserica Albă – Vracevgai – Socol – Baziaș. Această cale ferată a fost construită în perioada 1846-1854. Oficial, a fost inaugurată în 1854 pentru transportul de marfă.
Rachitova, prima localitate de după Oravița este locul spre care ne îndreptăm.
O zi însorită de toamnă, face posibilă această călătorie căci în acest anotimp impactul vizual este cel mai de esenţă.
Trecem de Rachitova și brusc se face un drum la dreapta. De aici și până la primul viaduct avem aproximativ 600 m.
Viaductul de la Rachitova
Peisajul este unic şi liniştit, dar impresionant prin multitudinea variaţiilor de imagini prin care trecem.
Urcăm până sus și admirăm
Deasupra viaductelor care ne oferă imagini unice asupra văilor.
Plecăm spre următorul viaduct.
Undeva în dreapta ar mai fi un viaduct însa nu am dat de nici un drum pentru a ajunge la el
Urmează Bradișorul de Jos unde sunt vre-o patru viaducte, însă doar la trei dintre ele am reușit să ajungem.
Din Bradișorul de Jos (km 8) se face un drum la dreapta din beton care urcă aproximativ 700 m până la viaduct.
Ajungem la primul viaduct din Brădisorul de Jos
Povestea ciobanului cu laptele de Măgăriță
Nici nu are rost să vi până aici dacă nu cobori jos in vale.
O frumusețe când îl privești de jos în sus.
Plecăm spre următorul
La un colț distantă de la primul (km 9,6) chiar la scola, cotim dreapta pentru a ajunge la următorul viaduct.
Drumul merge puțim șerpuit pe lângă o biserică și urcă usor circa 400 m spre următorul viaduct din această localitate.
Ajungem la un viaduct consolidat din cauza unor fisuri destul de evidente chiar la baza de susținere.
La km 11, se face un alt drum la dreapta care ne duce circa 300 m până la următorul viaduct.
Ne apropiem ușor de Ciudanovița, pe un drum din beton ce urcă ușor. La kilometrul 17 o bariera păzită ne limitează accesul spre un alt viaduct. Este o zona radioactiva din cauza unei mine de uraniu dezafectate. Tot aici se mai poate vede din tren una din ultimile stele a lui Lenin rămase în picioare.
Următorul viaduct - Jitin
Urcăm spre P.O Ciudanovița
Ajungem pe culmile munţilor prin poieni înflorite și păduri. Alternanţa se repetă până ajugem în apropiere de Anina, dar de fiecare data imaginile sunt diferite.
De aici ne îndreptăm spre cel mai frumos viaduct de la Jitin.
Am trecut calea ferată și coboram dealul făcând dreapta pe un drum pietruit.
Din vale ținem drumul grept, ieșim din drumul principal și urcăm pe valea Jitinului către viaductul Jitin
Traversăm pârâul Jitin de mai multe ori.
Porțiuni mai bolovănoase ne obligă la push-bike
Viaductul Jitin (km 23)
Am întâlnit vre-o două vaci ce pășteau în liniște până ce să ajungem noi. Trebuie să fie aduse din Ciudanovița.
Calea ferată ocolește Munții Aninei prin Valea Jitinului peste care este și cel mai mare viaduct, Viductul Jitin, înalt de 35 m și lung de 230 m, având 5 deschideri.
Am prins cel mai bun moment (trecerea trenului peste viaduct)
Cea de-a doua vacă, speriată de prezența noastră și-a grăbit plecarea.
Moment unic
Acest viaduct are o enormă placă metalică situată la mijlocul acestuia fiind confecționată la fața locului, într-o "uzină" temporară creeată pe loc, fiind apoi ridicată și fixată la înălțimea de 37 m în absența unei macarale moderne.
Ne întoarcem înapoi la drumul principal prin aceeași vale pe care am venit.
Revenim la drumul pietruit
Fosta colonie miniera Ciudanovița, unde pana spre anii 2000 s-a exploatat uraniu.
Continuăm până spre zona de blocuri pe o coborare usoara de unde va trebui să schimbăm direcția.
Locul ăsta îmi seamănă cu un ghetou.
Urcuş ce ne-a dat jos de pe biciclete.
Cineva a făcut pană care ne ține în loc.
Plecăm mai regrupați de data asta, dar pe parcurs ne răsfirăm dinou.
Un drum tare bolovănos pe porțiunea asta, nu mi-a plăcut
Coboram spre Garliste
Gărliște
Ce bine e sa ai rude prin locuri pe unde mergi. Aici se lasă cu un popas la o rudă de-a Vivianei
Intrăm cam timizi în curte căutând un loc să lăsam bicicletele apoi la invitația ei ne facem comozi .
Multumim gazdei și Vivianei pentru pentru cinste.
Plecăm mai departe și urcăm ușor pe valea Gărliștei iar după circa 1,5 km traversăm râul printr-un vad (km 35) încercând să ajungem la gara Gârliște
Valea Gârliștei
Hmm, s-a cam lăsat cu push-bike pe aici.
Am ieșit în golul alpin parcurgând o serie de serpentine până la gara Gârliște. Traseul are frumuseţile lui în funcţie de fiecare anotimp. Primăvara ne încântă cu verdele crud al pădurii. Vara ne cucereşte cu florile ce stăpânesc poieniţele. Toamna ne îmbată cu coloritul ei deosebit scos în evidentă de frunzele copacilor din pădurile ce domnesc peste văi şi munţi. Iarna este liniște, albul imaculat scos în evidenţă de trunchiurile copacilor goi.
Linia duce drept la gară
Coborâm prin spatele gării întâmpinați de câini lătrând.
Gara Gârliște (km 41)
Tunelul de la Gârliște
Cel mai lung tunel fiind cel de la Gârlişte cu o lungime de 660 m.
Refugii și pe stânga și pe dreapta tunelului
Plecăm tot prin spatele gării urcând pe dealul de deasupra tunelului.
...și traseul continuă. Traversăm dealul, spre Brădeț.
În acestă porțiune până la Brădeț am reușit să fac două pene pe roata din spate.
Ieșim din pădure și coborâm spre Brădeț
Din Brădeț ( km 49 ) am urcat ușor spre DJ572B, făcând dreapta spre Marila, locul unde este sanatoriul, un loc de însănătoșire construit încă de pe vremea monarhiei.
Din Marila ( km 55,3 ) am făcut din nou la dreapta pe ( DN57B),10 Km în coborâre până în Oravița
Oravita ( km 67) și finalul acestei frumoase ture
Autogara, locul unde aveam parcate mașinile
„Semmeringul bănăţean”este a doua cale ferată montană din Europa, fiind construită la doar câţiva ani după faimoasa cale ferată „Semmeringbahn” din Austria.
Linia ferată a fost construită în perioada 1861-1863, în vremea când Banatul era parte componentă a imperiului Austro-Ungar, pentru transportul minereului. Cea mai spectaculoasă și veche cale ferata montana din Romania! Drumul de fier trece prin 7 gări, are o lungimea totala este de 33,4 kilometri și traversează 14 tunele săpate în stânca muntelui şi 10 viaducte peste văi adânci. Cel mai lung viaduct are aproape 1 kilometru! Mai are și 89 de podețe, 49 de ziduri de sprijin și parcurge tăieturi în munte pe o lungime de 21 de km, adică peste două treimi din întregul traseu.
De fapt, tot peisajul e un spectacol pe prima cale ferată montană a României!
Peste 150 de ani de istorie iar zona NU este promovată oficial de autoritățile locale: prin pliante, prin panouri informative, prin plăcuțe indicatoare etc. Promovarea se face pe site-uri și bloguri, câteoadată pe facebook, din partea oamenilor entuziaști care au călcat prin zonă.
FILMUL
ORAVITA - ANINA (DOCUMENTAR)
Ca să verificați mersul trenului, intrați pe www.cfrcalatori.ro, debifați „Doar statiile principale”, selectați ziua (nu afișează automat cursele de a doua zi) și apăsați Caută trenuri.
Clic pe aceasta imagine, selectati data plecării și dați înainte
„Stonehenge-ul” de la Uzina de Apă din Timișoara are o vibrație aparte, aproape mistică, ideală pentru a marca începutul unei aventuri. „Aceasta este imaginea victoriei noastre: șase prieteni, șase biciclete și o zi de neuitat care s-a încheiat exact așa cum trebuie. Dar, ca să ajungem aici, la acest zâmbet colectiv de pe malul apei, a trebuit să începem de undeva mult mai „pietros” și cu o formulă incompletă.” Totul a început sub semnul unei dimineți înorate, cu acea nerăbdare tipică plecărilor care promit libertate. Locul ales pentru plecare nu putea fi unul mai simbolic: Pietrele de la „Stonehenge”, în parcul de lângă Uzina de Apă din Timișoara. Acolo, printre coloanele de piatră ce par să păzească parcul, ne-am adunat cinci. Era acea forfotă plăcută, a glumelor matinale și a strângerilor de mână care pecetluiau planul zilei. Plecarea a fost pură, pe două roți. De la „Stonehenge”, ne-am urcat pe biciclete și am ales libertatea digului de pe malul Begăi. Primul popas strategic a...
Peste culmile dacice între Boșorod și Târsa Uneori, cele mai frumoase călătorii încep cu un plan eșuat. Totul trebuia să fie despre o tură alături de un grup de prieteni vechi. Însă, cu ceva timp înainte de momentul plecării, am primit vestea care m-a lăsat pe dinafară: «Nu am fost invitat». Pe moment, gustul a fost amar. Am înțeles, poate au vrut o echipă mică, sau nu a fost loc în mașină, deși invitația inițială a fost clară. Dar, în loc să las bicicletele în casă, fără km, am decis că acea zi nu va fi pierdută. Mi-am reorientat planurile pe ceva mult mai ambițios decât o simplă rulare pe asfalt: o incursiune în inima dacică a Hunedoarei, pe un traseu dur, autentic și spectaculos, între Boșorod și Târsa. Așa s-a născut această aventură de 55 de kilometri și 1848 de metri diferență de nivel. Din dorința de a transforma un refuz într-o victorie personală și din ambiția de a le arăta celor dragi că 'aurul' muntelui se găsește acolo unde drumul devine greu. Cei care nu au avut...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.