Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
Traseul istoric Oravița-Anina (Semmeringul Bănățean)
Încă o tură frumoasă și reușită prin Parcul Național Semenic, 14 bicicliști în încercarea de-a vizita pe biciclete cât mai multe dintre viaductele de pe acest traseu: Oravița - Ciudanovița - Gârliște - Brădeț - Marila și Oravița.
Bătrâna cale ferată ,,Oravița - Anina" impresionează nu doar prin frumusețea peisajului și spectaculozitatea lucrărilor tehnice, cât și prin povestea construcției liniei găsind cea mai veche cale ferată montană din sud-estul Europei. Aproape fiecare tunel și viaduct își are poveastea și numele lui, unul din tuneluri chiar poartă numele arhitectului Johan Ludwig Dier Dollhof. Deşi distanţa în linie dreaptă între Oraviţa şi Anina nu depăşeşte 15 km, calea ferată măsoară 33,4 km, cu o diferenţă de nivel de 338 m. Aceasta este formată din 14 tunele săpate în bună parte în stâncă şi 10 viaducte peste văi adânci, fiind o capodoperă în materie de construcţii de căi ferate.
De când aștept ocazia unei plimbări pe cea ma veche cale ferată montană de pe teritoriul României! Așa cum am scris și în descrierea evenimentului, aveam planuri mai vechi pentru acest mult dorit traseu. Trecând o lună de la prima propunere am reușit într-un final să ne adunăm cu câteva mașini și să ajungem în această zonă, minunată. Ne-am lăsat mașinile în parcarea autogării din Oravița, plecând pe biciclete spre Răchitova pe drumul județean (DJ573, urmărind calea ferată). Am văzut primul viaduct imediat la ieșirea din localitate ( km 3,7) aproximativ 600m de la drum în dreapta.
Autogara Oravița, este locul unde am lăsat mașinile
Zona Gării din Oravița. Nu urcăm și nici nu intenționăm să mergem cu trenul, începem fascinanta călătorie urmărind calea ferată Oraviţa-Anina chiar pe bicicletă, plecând de la GARA Oraviţa - cea mai veche gară din România. Construcția gării a fost finalizată în anul 1847 și a avut loc concomitent cu construirea primei linii de cale ferată din România, și anume calea ferată Oravița – Răcășdia – Vrăniuț – Berliște – Milcoveni – Iam – Straja – Iasenova – Roșia – Biserica Albă – Vracevgai – Socol – Baziaș. Această cale ferată a fost construită în perioada 1846-1854. Oficial, a fost inaugurată în 1854 pentru transportul de marfă.
Rachitova, prima localitate de după Oravița este locul spre care ne îndreptăm.
O zi însorită de toamnă, face posibilă această călătorie căci în acest anotimp impactul vizual este cel mai de esenţă.
Trecem de Rachitova și brusc se face un drum la dreapta. De aici și până la primul viaduct avem aproximativ 600 m.
Viaductul de la Rachitova
Peisajul este unic şi liniştit, dar impresionant prin multitudinea variaţiilor de imagini prin care trecem.
Urcăm până sus și admirăm
Deasupra viaductelor care ne oferă imagini unice asupra văilor.
Plecăm spre următorul viaduct.
Undeva în dreapta ar mai fi un viaduct însa nu am dat de nici un drum pentru a ajunge la el
Urmează Bradișorul de Jos unde sunt vre-o patru viaducte, însă doar la trei dintre ele am reușit să ajungem.
Din Bradișorul de Jos (km 8) se face un drum la dreapta din beton care urcă aproximativ 700 m până la viaduct.
Ajungem la primul viaduct din Brădisorul de Jos
Povestea ciobanului cu laptele de Măgăriță
Nici nu are rost să vi până aici dacă nu cobori jos in vale.
O frumusețe când îl privești de jos în sus.
Plecăm spre următorul
La un colț distantă de la primul (km 9,6) chiar la scola, cotim dreapta pentru a ajunge la următorul viaduct.
Drumul merge puțim șerpuit pe lângă o biserică și urcă usor circa 400 m spre următorul viaduct din această localitate.
Ajungem la un viaduct consolidat din cauza unor fisuri destul de evidente chiar la baza de susținere.
La km 11, se face un alt drum la dreapta care ne duce circa 300 m până la următorul viaduct.
Ne apropiem ușor de Ciudanovița, pe un drum din beton ce urcă ușor. La kilometrul 17 o bariera păzită ne limitează accesul spre un alt viaduct. Este o zona radioactiva din cauza unei mine de uraniu dezafectate. Tot aici se mai poate vede din tren una din ultimile stele a lui Lenin rămase în picioare.
Următorul viaduct - Jitin
Urcăm spre P.O Ciudanovița
Ajungem pe culmile munţilor prin poieni înflorite și păduri. Alternanţa se repetă până ajugem în apropiere de Anina, dar de fiecare data imaginile sunt diferite.
De aici ne îndreptăm spre cel mai frumos viaduct de la Jitin.
Am trecut calea ferată și coboram dealul făcând dreapta pe un drum pietruit.
Din vale ținem drumul grept, ieșim din drumul principal și urcăm pe valea Jitinului către viaductul Jitin
Traversăm pârâul Jitin de mai multe ori.
Porțiuni mai bolovănoase ne obligă la push-bike
Viaductul Jitin (km 23)
Am întâlnit vre-o două vaci ce pășteau în liniște până ce să ajungem noi. Trebuie să fie aduse din Ciudanovița.
Calea ferată ocolește Munții Aninei prin Valea Jitinului peste care este și cel mai mare viaduct, Viductul Jitin, înalt de 35 m și lung de 230 m, având 5 deschideri.
Am prins cel mai bun moment (trecerea trenului peste viaduct)
Cea de-a doua vacă, speriată de prezența noastră și-a grăbit plecarea.
Moment unic
Acest viaduct are o enormă placă metalică situată la mijlocul acestuia fiind confecționată la fața locului, într-o "uzină" temporară creeată pe loc, fiind apoi ridicată și fixată la înălțimea de 37 m în absența unei macarale moderne.
Ne întoarcem înapoi la drumul principal prin aceeași vale pe care am venit.
Revenim la drumul pietruit
Fosta colonie miniera Ciudanovița, unde pana spre anii 2000 s-a exploatat uraniu.
Continuăm până spre zona de blocuri pe o coborare usoara de unde va trebui să schimbăm direcția.
Locul ăsta îmi seamănă cu un ghetou.
Urcuş ce ne-a dat jos de pe biciclete.
Cineva a făcut pană care ne ține în loc.
Plecăm mai regrupați de data asta, dar pe parcurs ne răsfirăm dinou.
Un drum tare bolovănos pe porțiunea asta, nu mi-a plăcut
Coboram spre Garliste
Gărliște
Ce bine e sa ai rude prin locuri pe unde mergi. Aici se lasă cu un popas la o rudă de-a Vivianei
Intrăm cam timizi în curte căutând un loc să lăsam bicicletele apoi la invitația ei ne facem comozi .
Multumim gazdei și Vivianei pentru pentru cinste.
Plecăm mai departe și urcăm ușor pe valea Gărliștei iar după circa 1,5 km traversăm râul printr-un vad (km 35) încercând să ajungem la gara Gârliște
Valea Gârliștei
Hmm, s-a cam lăsat cu push-bike pe aici.
Am ieșit în golul alpin parcurgând o serie de serpentine până la gara Gârliște. Traseul are frumuseţile lui în funcţie de fiecare anotimp. Primăvara ne încântă cu verdele crud al pădurii. Vara ne cucereşte cu florile ce stăpânesc poieniţele. Toamna ne îmbată cu coloritul ei deosebit scos în evidentă de frunzele copacilor din pădurile ce domnesc peste văi şi munţi. Iarna este liniște, albul imaculat scos în evidenţă de trunchiurile copacilor goi.
Linia duce drept la gară
Coborâm prin spatele gării întâmpinați de câini lătrând.
Gara Gârliște (km 41)
Tunelul de la Gârliște
Cel mai lung tunel fiind cel de la Gârlişte cu o lungime de 660 m.
Refugii și pe stânga și pe dreapta tunelului
Plecăm tot prin spatele gării urcând pe dealul de deasupra tunelului.
...și traseul continuă. Traversăm dealul, spre Brădeț.
În acestă porțiune până la Brădeț am reușit să fac două pene pe roata din spate.
Ieșim din pădure și coborâm spre Brădeț
Din Brădeț ( km 49 ) am urcat ușor spre DJ572B, făcând dreapta spre Marila, locul unde este sanatoriul, un loc de însănătoșire construit încă de pe vremea monarhiei.
Din Marila ( km 55,3 ) am făcut din nou la dreapta pe ( DN57B),10 Km în coborâre până în Oravița
Oravita ( km 67) și finalul acestei frumoase ture
Autogara, locul unde aveam parcate mașinile
„Semmeringul bănăţean”este a doua cale ferată montană din Europa, fiind construită la doar câţiva ani după faimoasa cale ferată „Semmeringbahn” din Austria.
Linia ferată a fost construită în perioada 1861-1863, în vremea când Banatul era parte componentă a imperiului Austro-Ungar, pentru transportul minereului. Cea mai spectaculoasă și veche cale ferata montana din Romania! Drumul de fier trece prin 7 gări, are o lungimea totala este de 33,4 kilometri și traversează 14 tunele săpate în stânca muntelui şi 10 viaducte peste văi adânci. Cel mai lung viaduct are aproape 1 kilometru! Mai are și 89 de podețe, 49 de ziduri de sprijin și parcurge tăieturi în munte pe o lungime de 21 de km, adică peste două treimi din întregul traseu.
De fapt, tot peisajul e un spectacol pe prima cale ferată montană a României!
Peste 150 de ani de istorie iar zona NU este promovată oficial de autoritățile locale: prin pliante, prin panouri informative, prin plăcuțe indicatoare etc. Promovarea se face pe site-uri și bloguri, câteoadată pe facebook, din partea oamenilor entuziaști care au călcat prin zonă.
FILMUL
ORAVITA - ANINA (DOCUMENTAR)
Ca să verificați mersul trenului, intrați pe www.cfrcalatori.ro, debifați „Doar statiile principale”, selectați ziua (nu afișează automat cursele de a doua zi) și apăsați Caută trenuri.
Clic pe aceasta imagine, selectati data plecării și dați înainte
Unul dintre aceste locuri de vis se află la doar două ore de mers cu mașina de Timișoara, în apropiere de oraşul Anina, Caraș-Severin. Vorbim despre Cheile Gârliștei, de departe aceste chei sunt cele mai sălbatice din câte am avut privilegiul să străbat până acum. Ele impresionează datorită unor porțiuni cu Versanții foarte abrupți care se ridică din apa râului cu acelaşi nume şi au o lungime de aproximativ nouă kilometri. Încep de la ieșirea din orașul Anina, și se termină cu aproximativ un kilometru înainte de a intra în satul Gârliște. Pot fi accesate din orașul Anina sau din satul Gârliște. Cheile Gârliştei, de-o frumuseţe aparte cu locuri mirifice și peisaje unice. Mely, cel care mă pune în temă cu vreo trei-patru zile înainte că ar fi veme frumoasă de o drumeție. Întrucât nu am alte planuri iar vremea se arată a fi una frumoasă chiar şi pentru bicicletă, accept şi mă gândesc la un traseu inedit în Munții Aninei. Ce altceva poate fi mai frumos în această perioadă a anului
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în jur
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.