Începem glorios dimineața cu încă o pană, chiar la intersecția cu DN7A, la aceeași bicicletă. Inițial credeam că este o glumă de-a lui Mely, deja s-a întâmplat a treia oară la aceeași roată.
 |
| Cu ajutor s-a rezolvat repede și plecam mai departe. |
 |
| Prima parte a traseului nostru, pleacă de la Obârșia Lotrului (1240 m alt.) pe asfalt. |
 |
Trecem apa Lotrului (1400 m alt) aproximativ 4,5 km de la Obârșia Lotrului spre Novaci
|
După cum vedeți am fost foarte activi pe urcare :))... mai ales eu. Am început urcarea mai accentuată, urmând să ajungem undeva pe la 1920 m alt.
Modernizarea acestui minunat drum ce ajunge în Pasul Urdele chiar și la 2145m ar fi trebuit să rămână neatins, doar pentru drumeții, pasionați de offroad, MTB-iști... adica pentru oameni care apreciează muntele
Într-o carenţă perfectă de colegialitate, nu stau să mă uit după restul; Marius m-a depăşit, la fel si Roxana.
După mai multe șerpuiri, ajunși într-o curbă, am dat de o stână pe partea direcției noastre de mers, iar pe cealaltă era un izvor.
Aici ne regrupăm cu toţii – e bine, aproape cald, chiar dacă soarele se mai ascunde în spatele unui nor.
Luăm apă și începem să lucrăm la tiraj forţat, în timp ce ne opintim pe panta nu tocmai prietenoasă. Ne bucurăm însă de soarele puternic.
Privire în spate
Se urcă și se tot urcă până la o stână unde urmează o urcare mai serioasă până se ajunge în golul alpin
 |
Încă un efort, încă un hop şi ajungem la Ștefanu, o stână situată la limita dintre pădure și golul alpin Transalpina. Aici, la faimoasa terasă din curtea stânei ne încărcăm bateriile cu delocioasa tocană de oaie și mămăligă...
|
 |
Cum tocănita încă fierbea la foc, ne-am găsit preocupare îmbrăcând cojoacele bacilor novațieni, expuse în curtea stânei.
|
"loc de joacă" și am trecut la ședința foto în cojoc.
Pe cine avem aici ?
E, ce ne-am mai juca noi...
Ne relaxăm putin după atâta pedală la terasa din curtea stânei, pur tradițional zonei de munte.
Marius făcea comanda de la distanță, însă servirea era direct de la ciaun.
Deja ghiorțăiau mațele și ni se uscaseră buzele de sete...
 |
| Aici se poate vedea cât de mult te poate transforma FOAMEA :))). A sosit și momentul mult așteptat. Care mai de care ne întreceam cu bunătățile de la stână. Să avem poftă ! |
 |
Roxana s-a limitat doar la caș de oaie, mămăligă și smântâna, o alegere foarte buna ținând cont de urcarea ce urma sa o mai facem.
|
 |
Gata cu leneveala. E timpul să facem și ceva mișcare! Călătorului îi șade bine cu drumul așa că plecăm urcând ultimii kilometrii de asfalt (dar și cei mai grei) până la intrarea pe Strategica. Am mai fi stat să bântuim putin prin jurul stânei dar se făcuse târziu, iar noi mai aveam de ajuns și în Voineasa.
|
Drumul regelui, adică drumul 67c, adică Transalpina face legătura între Transilvania și Oltenia. Și dacă vreți să treceți pe aici să faceți bine să îl vedeți tot!
 |
| Noi avem alte planuri. Am urcat pe la Obârșia Lotrului până înainte de primul pas unde e intrarea pe Strategica. Nu a fost deloc de speriat urcarea, dar nici ușoară. Aici ne pregătim să părăsim Transalpina, și mergem spre Șaua Ștefanu |
Ajunși după ceva efort la intrarea pe strategica, dăm nas în nas cu câteva panouri informative, peste care aruncăm și o privire.
Următoarea parte a traseului va fi offroad, așa că pornim la drum și nu-mi mai rămânea decât partea distractivă a traseului. Strategica conform legendei ar fi construită de trupele germane sau austro-ungare în timpul primului război mondial.
Desprinzandu-se din Transalpina ( DN 67 C) din șaua Ștefanu, drumul trece pe sub creasta Benghii de unde e plecarea pârtiei de schi de la Vidra, apoi pe sub vârfurile Puru, Pietrele, Mogosu, Fratoșteanul Mare pentru a parcurge plaiurile Muntelui Ștevia și râpele de la Pietrele Albe, coborând fie pe poteci în Voineasa, fie prin Chica Lupului în apropiere de Valea Măceșului.
 |
Panorama spre Lacul Vidra, o priveliște minunată care merită tot efortul să urcați până aici la telescaun.
|
 |
| Contemplăm câteva minute împrejurimile, apoi plecăm |
 |
| Ne-am complectat rezerva de apă |
 |
| În unele zone coborâm destul de mult, prilej de bucurie pentru picioarele și plămânii noștrii. Din direcția de mers, în spatele meu se adunau nori negri rău prevestitori și chiar începuseră a se auzi tunete, așa că pentru siguranță am decis coborârea din gol. |
 |
| Nu prea sunt eu superstițios, dar se spune că... dacă o oaie sau o turmă îți taie calea este un semn de noroc. |
 |
| Când ne apropiem ne iau în primire ciobăneștii, sub privirile indiferentele ale ciobanilor ocupați cu privitul spre noi. Noi strigam la ei, ei strigă la câini și până la urmă se potolesc. Câteva informații culese de la ei ne ajuta în găsirea drumului spre (Rezervația naturala Iezerul Latoriței), lacul Galbenul. |
Renunţăm continuarea pe Strategica și ne întoarcem în găsirea pocecii către fundul văii Latoriței
 |
| Pfff, pe buneee!! Încă o pană. Evident că la aceeași bicicletă |
Aici traversăm o frumoasă poiană
Creasta Benghii. Poteca ne duce spre o frumoasă vale (rezervația naturală Iezerul Latoriței) din munții cu același nume.
 |
Din Creasta Benghii, coborâtul, chiar și fără bagaje e dur.
|
Urmează o coborâre sinuoasă, pădure, pădure și iar pădure, iar într-un final valea se deschide ajungând la pârâul Urdele.
La început merge pe bicicletă apoi luăm la picior primă pantă mai dură, parcursă cu mare grijă la alunecări.
Răzbatem într-o căldare suspendată între pereții și abrupturile care cad spre firul Latoriței
Printre trunchiurile molizilor, zărim în jos o poieniță
Ajungem într-o poieniță (1358 m alt), iar în fata noastră se aude un zgomot, care părea să vină de la un pârâu. Minunat loc de campare.
O largă priveliște spre toți munții din jur: Zănoguța , Muntinu Mare/Mic, Cioara, Bălescu, Galbenu.
Și da, ajungem la pârâul Urdele! De aici provenea acel zgomot. O frumoasă apariție pe cursul acestei văi.
Traversam pârâul Urdele mai jos de con-fluența cu Bălescu pe o punte înaltă
Cam dificil ce încercăm noi să facem, încercând să nu ne udăm. Până la urmă nu am scăpat și tot ne-am udat scăpând câte un picior în apă, eu și Marius.
 |
O priveliște spre muntele Zănoguța ne lasă un gust amar văzând cum hectare întregi de pădure nu mai există. Așa arată un jaf.
|
După aceste mici peripeţii, ne mai așteapă o surpriză.
 |
| Se găsesc soluții pentru biciclete chiar și la traversarea unei punți peste apă |
 |
Aici puțin mai greu din cauza coburilor, dar cu îndemânare şi noroc a desurcat-o Marius până la urmă fără alte intervenții sau ajutor din partea noastră. Reuşim astfel să facem ce ne-am propus iniţial, adică să traversăm puntea.
|
 |
Un bun moment adăpostându-ne de ploaie! Norul și fulgerele ce ne-a speriat în golul alpin ne-a ajuns într-un final. Îmbucăm ceva la scut, apoi o luăm pe urmele deja conturate pe o ușoară urcare
|
 |
Cum ploaia nu a ținut mult, a apucat-o în altă direcție, nu am zăbovit prea mult în acest loc, grăbind plecarea spre Ciungetu.
|
Urcăm la pas, apoi la drum şi pornim pe el. Străbatem un defileu de mare sălbăticie, în care se afla lacurile de acumulare Galbenul și Petrimanu, iar peisajul este unul de vis.
 |
| Parcurgem drumul de contur spre Barajul Galbenu. |
De aici mai departe se tot coboară întâlnind și porțiuni mai dificile de coborâre pe bolovăniș și câteva șleauri măricele.
Un mic ocol în dreapta pe valea Galbenul, trecem un podeț peste pârâul Galbenul, apoi stabilindu-se drumul pe conturul lacului Galbenul
Pârâul Galbenul
 |
| Lacul Galbenu, Rezervația Naturală Iezerul Latoriței, se află la confluența celor două Latorițe (Latorița de Sus și Latorița de Jos ) |
 |
Barajul Galbenu - panta defrișată a Zanogutei. Barajul de pe Lacul Galbenu capteaza apele și are o înălțime de 60 metri. Este construit din beton în dublu arc, iar volumul său util este de 1,8 milioane de metri cubi.
|
 |
De la priza de apă a barajului, apa se scurge gravitațional pe galerie subterană spre lacul Vidra (se întâlnește cu apa pompată de stația de pompe Petrimanu în galeria sud-gravitațională) sursa : infopensiuni.ro
|
 |
Lacul Galbenu se află pe pârâul Latorița (județul Vâlcea), la o altitudine de 1304 metri și are o suprafață de 17 ha și o adâncime de 49 de metri
|
 |
Lacul Galbenu, este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Transalpina, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratați dacă va aflați în apropiere.
|
 |
Continuăm în aval aproximativ 4,5 km pe lângă apa puțină a răului Latorița până în apropierea lacului Petrimanu
|
Pană la Lacul Petrimanu, Latorița de Jos și apoi Latorița, despart Munții Latoriței de Munții Părâng.
 |
Între crestele Părângului, Lotrului și Căpățânii, se întind semeții munți ai Latoriței, restrânși ca suprafață, însă destul de înalți. În sudul acestora, langă lacul de acumulare Petrimanu se află Cheile Latoriței ce ofera un peisaj sălbatic de o frumusețe ( sursa :infopensiuni.ro)
|
Intrăm în următorul defileu format de Râul Latoriţa, Cheile Petrimanului.
 |
Curând ajungem la coada lacului Petrimanu lăsând în dreapta o alta ramificație (drumul spre curmătura oltețului și Polovragi)
|
 |
Urmărind drumul de contur de pe malul sudic, trecem prin dreptul văii și ajungem în microstațiunea Petrimanu (1180 m)
|
Cabana Victor Petrimanu face parte „oficial” din Munţii Latoriţei
 |
În dreapta zărind o clădire impozantă, cu aspect de hotel montan a cabanei T.C.H Petrimanu
|
 |
Lacul Petrimanu se află la răscrucea drumului ce vine din Valea și Cheile Oltețului și trecând curmătura Oltețului continuă cu poteci ce urcă în muntele Boarnesu la vf. Mogosu (1959m), și la 80 km de Râmnicul Vâlcea. Este un lac de acumulare creeat pentru alimentarea cu apă a hidrocentralei CHE Lotru-Ciunget, aflat pe valea Latoriței, în Munții Căpățânii
|
 |
Lacul a fost construit în anul 1977 și se află la o altitudine de 1130 metri, având o suprafața de 17 ha și o adâncime maximă a apei de 48 m
|
 |
| Un afluent de stânga al Latoriței (Pârâul Turcinu). Chiar înainte de vărsare, formează o impresonantă cascadă, numită Apa Spânzurată |
 |
| Cascada Apa Spânzurată |
 |
| Multă piatră adusă de viituri. |
 |
| De la lacul Galbenul, până la gura Latoriței (DN 7A) Latorița este însoțită de un drum cu aspect forestier, (pe alocuri întâlnim și porțiuni de asfalt) până la Ciungetu, de unde este asfalt (DJ 701D) |
 |
| Ruinele de lemn ale Cantonului Borogeana aflat pe dreapta, în zona numită " Șapte Cruci " - Valea Latoriței |
 |
| Toate sunt bune şi frumoase, aproximativ 30 km de coborâre pe valea Latoriței. |
Intrăm în zona de Chei a Latoriţei. Până aici am mers pe drumul forestier lung, început în fundul văii Latorița.
 |
| Pe acest parcurs, versanții sunt abrupți și stâncoși, pe alocuri cu aspect de chei. În stânga avem Munții Latoriței și în dreapta Munții Căpățânii. |
Sunt meleaguri cu munţi abrupţi, cu păduri întunecate şi poteci neumblate. Drumul către Voineasa nu este uşor.
Poze nu prea a mai făcut doar din mers căci nu prea am mai oprit... nu vroiam să ne prindă noaptea încă prin munți.
 |
Încă o pană ne-a ținut pe loc! Este prima la mine și a șasea din tură
|
 |
Încă puțin, 12 km ne mai despart de Voineasa, locul unde vom înopta.
|
 |
Aci Latorița se varsă în Lotru. Locația fiind cunoscută de Gura Lotrului
|
Primul lucru când ajungem în Voineasa se știe... bere :)))), apoi cazare (era stabilit deja cu mult inainte)
Gazda noastră pentru o noapte.
De asemenea pensiunea pune la dispoziție bucătărie complect utilată, sală de fitness, sală de jocuri (biliard, tenis de masă, minifotbal), toate cu acces gratuit. Curtea interioară dispune de teren de sport și spațiu pentru grătare. Multiplele posibilități de distracție din interiorul hostelului diferențiază această locație de alte unități de cazare din zonă, oferind turiștilor mai multă distracție și relaxare. Râul Lotru curge la mai puțin de 3 metri de locul în care vă puteți savura cafeaua în fiecare dimineață! Așezată în centrul localității Voineasa, pe malul râului Lotru.
DUMINICĂ - A DOUA ZI DE PEDALAT
VOINEASA - Pregătiți (moral și fizic) de confruntarea cu valea Lotrului.
 |
După un somn bun și o noapte foarte călduroasă, iată a venit și dimineața și ne punem în mișcare spre lacul Vidra. Din Voineasa, şoseaua urcă spre lacul şi staţinea Vidra.
|
 |
| Avem o zi grea în față și suntem gata pentru marea aventură. După aproximativ 15 km de la plecare din Voineasa, lăsăm în stânga asfaltul și apucăm drumul către lacul Vidra, pe forestier, drum care se tine aproape de apa Lotrului. |
 |
| Urmează numai urcare până la Vidra. Buna dispoziție tine loc deocamdată cu succes lipsei de antrenament consistent. |
Pedalăm în amontele râului Lotru, pe un drum închis circulației publice.
 |
Arbori culcați la pământ fără milă! Este doar începutul din ceea ce avea să vedem în continuare pe valea Lotrului
|
Copaci culcați la pământ fără milă. Este doar începutul a ceea ce aveam sa vedem pe parcursul traseului
Ne oprim doar pentru poze și ca să admirăm o cascadă...
Urcarea este continuă, dar relativ lejeră, perfectă pentru a ieși din leneveală.
Fremătăm de nerăbdare să ajungem în zona înaltă
 |
| Soarele a început sa-și facă apariția. |
 |
| Pod peste Lotru |
 |
Continuăm pe dreapta văii urcând ușor
|
Ne apropiem de minele de mică a căror exploatare a încetat de câțiva ani.
Am ajuns în zona minieră de exploatare siliciu (mine de Mica)
 |
Fiare ruginite stau mărturie vechiului șantier, blocând accesul în galeriile abandonate.
|
 |
| Mină de Mică |
 |
Mină
|
 |
Barajul Balindru este situat la 10 kilometri în aval de Barajul Vidra, la vărsarea pârâului Balindru în Lotru.
|
 |
| Trecem și de micuțul lac de acumulare Balindru |
 |
| Lacul Balindru |
 |
Alți pomi culcați la pământ
|
 |
| Ajungem sub barajul Vidra. |
Corpul său fiind format din stânci de dimensiuni mari și nu din beton, cum sunt construite marea majoritate a barajelor.
 |
| Centrala Hidroelectrică Lotru Ciunget, văzută din spate |
 |
Centrala Hidroelectrica Ciunget văzută din fata, Aici suntem întimpinat de vre-o trei câini gălăgiosi la început dar prietenosi.
|
 |
Lacul antropic de acumulare Vidra a fost fondat în 1972 in apropierea punctului de vărsare a pârâului Tunari în răul Lotru și se întinde pe o suprafață de peste 8 km lungime și cca 1,4 km lățime
|
 |
| De acolo am venit |
 |
| Pe baraj, oprim pentru poze apoi l-am traversat pe malul celalalt. |
Drumul este bun, serpuieste pe conturul lacului.
 |
Lacul Vidra este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Transalpina, nu ar trebui sa-l ratați dacă va aflați prin apropiere
|
 |
Mașina așteptă liniștită pentru a încărca și căra copacii. Aici copacii sunt cobrâți cu caii din de pe versanți.
|
 |
La intersectia cu o vale, întâlnim și primii muncitorii care coborau copacii cu caii de pe versant. Un mod de operare asemanator l-am mai întâlnit în parcul natural retezat, pe malurile lacului Gura Apelor
|
 |
Accesul la lac se poate face prin poteci de munte, dar și prin numeroase căi carosabile, cea mai circulată fiind DN7A
|
 |
Mai multe tunete și câțiva stropi apăruți de nicăieri, ne-a pus pe fugă
|
 |
Ne grăbeam să nu ne prindă ploaia
|
 |
| Fară cuvinte, parcele întregi au dispărut |
 |
| Tot traseul, așa a fost. Copacii întinși la pământ își așteptă destinația |
La întoarcere nelipsita furtună de dupămiază cu înspăimântătoarele fulgere și tunete, îți dau impresia că te caută tocmai pe tine.
 |
Ajungem la timp exact la începerea ploii sub acestă improvizație, salvându-ne de furtună.
|
 |
În cortul bătut de grindină. Pff ce noroc am avut sub
acest acoperiș.
|
La liniștirea ploii am hotărât că e timpul să plecăm. Nu era oprită complect, mai ploua ușor însă echipați cu pelerine am considerat că
e mai bine să plecăm.
În urma ploii drumul a devenit mocirlos de la utilajele din zonă.
Prin ploaie și numa' de poze nu am avut chef...dar tot am făcut câteva 
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.