Tura Lacurilor ( Gozna, Trei Ape, Breazova, Secu si Vf. Semenic 1446 m )

Prin Parcul National Semenic 

Încep prin a vă spune cum am pus la cale o superbă sâmbătă pe două roţi, care avea să adauge noi impresii despre Banatul Montan. A fost una din cele mai faine weekend-uri, într-un cadru restrâns, în care am fost eu, Cristi, Roxana şi Eugen, cu niscăi kilometri, deloc puţini pentru o singură zi. A fost şi un of, o noapte pierdută fără somn, dedicată în principiu deplasării foarte matinale, dar a meritat tot efortul. Practic acest sfârşit de săptămână trebuia să fie altfel, un eveniment de grup ar fi trebuit să aibe loc, însă nu a fost să fie, iar anularea lui a lăsat cale liberă acestei obţiuni la care visam de mult. Deplasarea cu trenul era singurul impediment pentru care să nu putem finaliza acest traseu într-o singură zi, din cauză că cel cu care mergeam de obicei, ajungea prea târziu. Datorită acestui fapt, am fost nevoiți să călătorim foarte de dimineață. Am suit bicicletele într-un tren în miez de noapte din Timișoara Nord, și am ajuns în Reșița puțin înainte de ora 6:00, abia se luminase. Doar așa am putut pleca pe traseu la răcoarea dimineţii. Eugen m-a anunțat că merge cu maşina, defapt ar fi trebuit să ajungă deja, aşa că îl aşteptăm pe peronul din faţa gării. Apare intr-un final după circa 5 minute dar preferă să işi lase maşina în partea sudică a Reşiţei, urmând ca şi noi să ne îndreptăm într-acolo. Traseul este după cum urmeaza: Reşiţa, Cantonul Bichi, Lacul Gozna, Vf. Semenic (1446 m alt), Lacul Trei Ape, Gărâna, Văliug, Lacul Breazova, Lacul Secu, Cantonul Silvasul de Sus, Reşiţa.

8 August, 2015, O dimineaţă promiţătoare de sâmbătă.

Traversăm Reșița de la Nord la Sud.

Plecăm relaxați și o odată cu noi un sentiment plăcut de aventură prindea contur.

Era din ce în ce mai plăcut afară, răcoarea dimineții ne dădea energie și o senzație plăcută pe cățărarea către cantonul Bichi.

Ritmul lejer cu care ne deplasăm în amonte face ca, kilometrii să nu treacă foarte repede.

De aici lucrurile incep să prindă o altă culoare, părăsim asfaltul cotind la dreapta, și continuam pe drumul forestier ce trece pe lăngă gospodaria cantonului.

 Intrarea în pădure a început cu un push-bike, un urcuș destul de susținut însă greul de abia acum începe, simt o durere la genunchiul drept iar asta no să-mi dea voie să forțez. 

Continuăm pe la poalele dealului Piatra Albă, drumul forestier cu marcaj bulina albastră.

Pe Eugen prea putin îl văd pe lână bicicletă, doar atunci căd e nevoit să mă aștepte, în rest forțează pe fiecare urcare.

O porțiune greu de trecut pe bicicletă, sudoarea de pe fața mea începe să devină din ce în ce mai vizibilă iar aerul cald din plămâni nu mai are același randament, sințeam din plin noaptea nedormită.

Fara prea multe pauze ajungem repede la 960 m alt, de unde începe și prima coborare..

În continuare drumul a devenit mai dificil. Frânele și tehnica sunt esențiale pentru a rămâne în șa, dar e ceva ce sigur te face să te simți fericit atunci când ajungi jos. 

După câteva momente de derută, generata de inclinaţia foarte mare, călătoria in sa a fost reluată. Ea a decurs făra alte probleme.

Am tăiat-o drept prin pădure și tufișuri până am ajuns intr-o poiană.

Traversăm prin frumoasa poiană, întâmpinați de soarele ce se făcea simțit tot mai puternic.

Poiana Braian

Coborarea se termina cu o traversare prin Og. Crivaia Mica.

Lacul Văliug este atracția de la poalele munților Semenic, la o altitudine de 600 m.

Pensiunea Haus Hubertus, este locul unde am facut un popas.

Încercăm să ne facem comozi căutând un loc la o masă.

În aglomerația dimineții, abia am găsit și noi o masă liberă ocupând-o imediat.

Comanda a fost o omletă, care defapt au fost câteva ouă amestecate și prăjite cu ceapă, dar nu foarte pe gustul meu. În conceptul celor de acolo asta se numea omleta. Era practic cinstea lui Eugen pentru care ii multumesc.

Acest mic dejun care nu a fost prevăzut în calculele mele, ne-a răpit circa 45 de minute din timpul de pedalare. Plecăm cu gândul că vom recupera cele 45 de minute dar pentru asta va trebui câteva modificări traseului.

Spre urmatoarul obiectiv: Vârful Semenic și Lacul Trei Ape

Dacă inițial discutam  și ne doream să urcăm Semenicul dinspre Bârzava, il urcăm totuși pe la Pasul Prislop deoarece popasul de la Pensiunea ,,Haus Hubertus” a fost mult prea lung.

În treacăt fie spus, aceasta mi se pare cel mai ușor urcuș

Pasul Prislop, aici un indicator ne indică 8 km la dreapta către stațiunea Semenic, pe DJ682.

Aproximativ 7 km ne despart de varful Semenic.

O priveliste frumoasa spre Semenic, Vf. Piatra Goznei (1.447 m) 

La obârşia pârâului Gozna. Se vede oglinda Lacului Gozna, străjuită de Culmea Certej. Vedere de pe şoseaua ce urcă din Pasul Prislop la Staţiunea Semenic, dintr-o zonă defrişată.

Despre munții Semenic se spune că sunt perla Banatului. Cel mai înalt punct din Munții Semenic nu este culmea, Vârful Semenic, ci Vârful Piatra Goznei (1447m), care este cu 1 m mai înalt față de vecinul său din est, Vârful Semenic (1446m). Tot aici izvorăsc și cele mai importante râuri din Banat (Nera, Timiș și Bârzava) care formează o salbă de lacuri frumoase. Numai Bârzava, de exemplu, are de-a lungul său trei lacuri de acumulare frumoase: Gozna-Crivina, Văliug-Breazova și Secu, pe care le vizităm in acest circuit. 

În toate direcţiile platoul Semenicului este încântător. In plan îndepărtat, stațiunea Semenic şi Vf. Piatra Goznei (1.447 m) văzute de pe Vf. Piatra Semenicului. Nu am mers într-acolo pentru a nu irosi timp.

Vf. Piatra Semenicului (1.446 m)

Uneori am mai și împins bicicleta acolo unde simteam ca merge mai greu (iarba moale) chiar dacă se putea merge pe ea. Am preferat sa imi dozez energia deoarece mai avem mult și încă nu suntem nici la jumătatea traseului. 

 Vârful Semenic este aglomerarea de pietre, 1446m alt.

De la 1446 m, poate fi admirat peisajul pitoresc, pădurile se astern ca un covor sub picioarele Semenicului.

Mai departe ne bucurăm de coborârea fantastică până la Lacul Trei Ape, traversând pădurea.

Hmm, Doar ce am plecat de pe vârf și cu cine ne întalnim...? Dorin, Valentina, Walter, participau la o altă tură si s-au oprit să caute merișori prin iarbă.

Povestind au apărut și altii : Brigita, Viviana, Emy, Nelu Perescu, dar și altii pe care nu-i cunosteam personal. Întalnirea cu ei a fost o surpriza plăcută. Chiar dacă stiam de tura lor nu credeam ca ne vom sincroniza tocmai pe Semenic.

Am coborât pe poteca ce duce în pădure însoțiți de încă un biciclist (necunoscut) pe care l-am întânit puțin mai devreme. Dorea să facă și el o coborâre la Trei Ape însă nu cunoștea traseul prin pădure...

Ce caută un taf prin aceste locuri ? erau si câțiva muncitori ce ne avertizau să nu intrăm în fața lui că a rămas fără frâne.

Suntem la o intersectie de drum, noroc că am mai fost pe aici și știam că trebuie să cotim la dreapta, altfel ne-am fi tot dus. Verific gps-ul, si așa este, drumul din fața nu ne interesa deoarece ne duce înapoi spre Pasul Prislop iar noi trebuie să ajungem la Trei Ape. Cotim la dreapta și continuăm coborârea.

Pot să spun că ne-am dat foarte bine la vale

Trebuie sa ajungem în partea cealaltă dar cum nu am chef să trec prin apă, prefer să fac un mic ocol până la podeț ce se află puțin mai în față.

Intr-un final am ajuns la Trei Ape, dupa o frumoasa coborare.

Următorul obiectiv este: Gărâna-Văliug-Lacul Gozna-Lacul Secu-Reșița

Mai departe a urmat o urcare pe asfalt până la Pasul Prislop, iar de acolo coborâre până la Văliug.

După ce panta s-a mai domolit și suprafața s-a mai nivelat, am început să coborâm spre Văliug

De la Văliug, părăsim Trans-Semenicul, și continuăm pe valea Bârzavei spre lacul Breazova (cel de-al treilea lac) spre Cantonul Groposul, urmând să ajungem până la Lacul Secu (cel de-al patrulea lac), și astfel evitând canicula de pe asfalt.

Lacul Breazova, este primul lac de acumulare din sud-estul Europei și din zona Banatului Montan, construit pe Râul Bârzava, între anii 1907-1909 cu un dig din piatră cu mortar de ciment, fiind situat la 3 km în aval de localitatea Văliug, la o altitudine de 500 m, având o suprafață de 12 ha. Mirarea ne-a făcut să constatăm că lacul este păzit, nu văzusem până acum paznic și totuși din spusele lui, lacul era păzit de vre-o 8 ani, accesul persoanelor străine fiind inerzis pe dig.

Drumul de acces care însoțeste firul Bârzavei lasă mult de dorit mai ales în conditii metereologice nefavorabile. Fiind o perioadă caniculară, nu speram să mai găsim bălți sau noroaială pe această vale, în portiunea dintre Cantonul Groposu și Lacul Secu.

Aici suntem la podul de la coada lacului Secu, și ca urmare vom continua prin dreapta lacului, traversând dealurile Tâlvelor, o porțiune destul de epuizantă pentru acest final de tură, dar merită.

Cateva porțiuni cu pante destul de năucitoare.

Avem urcări nu foarte lungi însă multe la numar, iar după o zi de pedalat în care s-a acumulat destulă oboseală, resimțim fiecare urcuș oricât de mic era... ideea e să nu renunți.

Inspirația de a finaliza tura prin dreapta lacului a fost nemaipomenită. Peisajele faine și linistea pădurii ne-au ajutat să trecem mai ușor peste oboseală și imediat ce am ajuns pe culme am fost rasplătiți cu imagini de vis. Nu ratați dacă aveți ocazia.

Continuăm spre Colonia Bolnovăţ, cocoţată pe curmătura dintre înălţimile Bolnovăţ şi Fântâna Seacă, pe drumul ce leagă Reşiţa de localitatea Târnova. 

Am ajuns la DJ582A, drumul de legătură între Reșița și Târnova.

Video, Garana - Valiug

 A fost o tură foarte frumoasă dar lungă și extrem de solicitantă fizic. Hei, dar de ce mă plâng, până la urmă am cucerit un alt vârf, o nouă reușită pe bicicletă.

Traseul are un total de 111 km pe care ne-am străduit să-l facem circuit și să ne bucurăm astfel și de coborârile de pe șosea, având un material video mai sus