PRIN PARCUL NATIONAL SEMENIC,

Rezumat de vara! Reșița - Clocotici - Goruia - Ciudanovița - Gârliște - Carașova

De multe ori îmi pun întrebarea: de ce să te chinui? Apoi vine rapid și răspunsul... Pentru priveliștea din vârful muntelui, dar și pentru hoinăreală pe un drum forestier mărginit de păduri superbe. Si pentru sănătate, evident.

Și Soarele îmi spune "Bună dimineața! Astăzi o sa fie altfel!" . Și îl cred... Ne raliem dorinţelor noastre şi încercăm un experiment: Cum-necum, reuşim aproape toţi (patru) să facem acest lucru, ce-i drept că la o oră destul de matinală. Așadar iată-ne dimineața, pe 15 august 2015, la Reșita gata de drum. Din dorința de-a parcurge acest traseu, am ales în plină noapte... să folosim un tren din Timișoara care a ajuns la Reșița înainte de ora 6:00

O nouă zi care să reverse peste noi gânduri mai bune. Începem pe răcoare. Plecăm din Reșița și prima localitate va fi Clocotici, apoi  Goruia, Ciudanovița, Viaductul Jitin, Gârliște, Carașova, asa ca ne îndreptam către Clocotici dar desigur pe o ruta offroad peste dealul Ciorii și de acolo prin poieni cu coborâri rapide peste dealuri golașe încălzite de soare.

O urcare mai sugestivă ne-a scos repede pe Dealul Ciorii.

Vremea dimineții este excelentă deocamdată, nici prea-prea, nici foarte-foarte

Deocamdată suntem pe dealurile din zona Reșiței.

Loc de odihnă

Traversăm când prin poieni, când prin pădure, când străbătând petice cultivate şi mici livezi.

După circa două ore cu urcușuri și coborâșuri, am ajuns într-un punct în care părea că s-a terminat drumul. Lăstărișul și buruienile acopereau totul, ca și cum pe aici nu a mai circulat nimeni. 

Am gustat din delicioasele mure de pe margine de drum.

Găsim o potecă și apucăm pe ea.

Ruta aleasă ne scoate direct într-o livadă de pomi fructiferi si acolo avem parte de o poteca delicioasă până în Clocotici.

După mai multe încercări, suntem din nou pe traseu ce ne duce spre o coborâre frumoasă spre Clocotici, însă mult prea tehnică pentru bicicletele noastre. Șanțul adânc spălat de ape prin care trecem e o capcană de care încerc să mă feresc dezechilibat.

La un moment dat ies învingător. Până la urmă e mai sigur așa, chiar dacă intenția era să cobor în șa.

Și primele case.

Ajungem în Clocotici ( Klokotič )un sat de Croați.

Travesăm o apă mică a unui pârâu.

Ieșim în sat și apucăm un drum care să ne scoată pe drumul de Goruia, însă doar după ce facem un popas în care luăm micul dejun.

Localitatea Clocotici se afla la circa 15 km de Reşiţa

Pornim la drum către Goruia pe DC 75 până la prima intersecție.

Ajungem la prima intersecție  (DJ 581), unde cotim la stânga (drum de asfalt).

 

Plecam la Garliste, zonă minieră în care a fost exploatat uraniu. 

După câteva poze făcute la repezeală, părăsim Goruia, urcând un drum de pământ circa doi km. A urmat o coborâre printr-un defileu foarte frumos spre Ciudanovița.

Urcam greu dar suntem într-un final sus unde întâlnim un oier care ne dă câteva indicații cum să coborâm în Ciudanovița.

Continuăm (sau așa ar trebui)

Găsim un drum cu piatră și coborâm violent pe el la Ciudanovița. Zona superba, dar locul blestemat din cauza bogatului zăcământ de uraniu, a ajuns „sperietaoarea Banatului” 

Intrăm în Ciudanovița

Am rămas fără apă iar generozitatea unui localnic generos, ne-a salvat.

   

Am plecat pe strazile satului Ciudanovița cu case veci, unele părăsite, spre colonie, un șir de blocuri de mineri.

Ciudanovița este într-o vale foarte frumoasă a râului Jitin, o localitate ce este lăsată în tăcere să moară, fără urmă de activitate. 

Nu știu dacă apa e potabilă (sau contaminată) în aceste locuri din care s-a extras minereu de uraniu, însă noi am băut.

Privire în spate. Această intersecție m-a ținut pe loc minute bune. Nu știam unde duce drumul.

Zona minieră în care a fost exploatat uraniu: Minereul era pus în vagoane speciale și era dus în Rusia. Acum zona are o problema: Minele sun închise iar apele din subteran spală mina și se varsă în apele din exterior.

Voiam să ajungem și la cel mai mare viaduct (Jitin), însă nici un localnic pe care l-am întrebat nu știa să ne îndrume spre acel loc. Nici noi nu am venit documentați, așa că am decis să nu mai pierdem mult timp cu acest lucru, și ne-am întors.

 

Tare și la deal!
Ne-am întors însă doar pană la marginea coloniei. Vedem o urcare la care zic... aste e,  asta trebuie să ne ducă la Gârliște. Îl văzusem si mai devreme însă nu știam daca este bun.

Am luat-o prin dreapta și am încept ca să urcăm 

Rămas bun Ciudanovița - vedere de pe drumul spre Gîrliște  

Avem un drum de pietriș

După ce panta se mai domolește urcăm pe biciclete și imediat ieșim în Gărliște cartier/colonie de mineri, și de aici pedalam către Carașova și Reșița 

Coborâm rapid spre Gârliște

După circa 1,5 km de urcare apoi încă 3 km de coborâre am ajuns în satul Gârliște.

Bătându-mă cu arșița primelor ore de amiază încerc hidratarea cu bere. Era musai să ne astâmpărăm setea cu câte o bere rece,  iar copii cu câte un suc. Elvis a insistat să facă cinste. 

Berea e pâinea cicloturismului, ușoară, hidratantă, hrănitoare, ieftină și peste tot.

Nu ne-am lungit foarte mult cu hidratarea, ne-am băut berea și am traversat satul în amonte pe valea Gârliștei. 

Continuăm în amonte pe malul pârâului cu același nume până în apropierea Cheilor Gârliște. 

La vad am traversat râul și am intrat în pădure pe malul drep al Gârliștei. Practic am trecut prin apă pentru că am ratat podulețul din sat.

Ajungem la un panou. Aici drumurile se despart: o poteca duce drept în Cheile Gârlistei (unde sper ca să ajungem și noi cât de curând), iar poteca din stânga duce pe deasupra cheilor.  

Întrăm în pădure prin stânga și părăsim Valea Gărlistei, unde urmează o parte frumoasa prin padure: urcare..aspra iar traseul nu a fost tocmai cum ne-am fi dorit. A trebuit să escaladăm arbori prăvăliți de-a curmezișul potecii, pe deasupra lor, pe sub, sau chiar sa ne strecuram printre ei. 

Concluzia este că s-a putut trece. De acolo iesim in culme

Ieșim din pădure pe un platou deasupra Cheilor Gârliștei, unde urmează o parte frumoasa pe culme către Carașova.

Panou informativ

Coborâm rapid pe una dintre poteci spre Carașova și nimerim exact într-o livadă bătrână de pruni. Zărim și o gospodărie mai dărăpănată, neîngrijită de unde se năpustesc spre noi o haită de vre-o zece dulăi și mai mari și mai mici.  

Stăm cuminți și așteptăm să vedem ce se întâmpă. Ne-am cam speriat un pic la câți câini au apărut așa brusc, și am strigat în speranța că va  ieși cineva afară să ne salveze de furia lor.

S-au potolit repede la apariția gazdei, erau a unui cioban care stătea aici cu oile - ei nu-și făceau decât treaba.

La îndrumarea ciobanului, părăsim livada ca să ieșim la drumul național 58. Nu apucăm să facem o sută de metri că avem pană. Nu plecăm bine că avem a doua și până la șosea a urmat a treia. 

 

Din Carașova am urcat continu circa 3 km care parcă nu se mai terminau. Oboseala spunându-și cuvântul după o noapte nedormită

Ajungem într-o zonă incendiată unde ardea vegetația uscată. Aflăm mai tărziu că ar fi mâna cuiva unui cioban sau localnic care a mai dat foc și în trecut. 

Pompierii erau la fața locului încercănd să aplaneze cumva focul să nu se extindă prea tare insă la cum bătea vântul si cat de repede se extindea focul nu stiu ce ar putea ei să facă doar cu o singură masină.

Trecem rapid prin fum încercând să ieșim din această zonă, însă suprafața incendiată era foarte mare și se apropia tot mai rapid de șosea, iar aerul e tot mai greu respirabil.

Cred că dacă mai întârziam o jumătate de oră ar fi fost foarte greu, nu știu dacă am mai fi putut trece de fum.

În timp ce ne apropiem de Reșița, ne-am întâlnit și cu doi colegi de pedală ( Răzvan cu încă un băiat). Veneau de către Reșița și se îndreptau spre Carașova. Era ceva sărbătoare și voiau să ajungă la petrecere. Fumul i-a făcut să se răzgândească și s-au întors împreună cu noi la Reșița.

Răzvan mai odihnit ține trena iar noi după el

Ajungem în Reșița și ne-am făcut revenirea rapid cu o bere rece, băută pe peronul gării.

TIMIȘOARA, e altceva și totuși același..

Și uite așa mai trece uneori timpul. Pot să spun că a fost o tură frumoasă, cu peisaje superbe și nu-mi asum responsabilitatea acțiunilor pe care alte persoane le pot întreprinde în urma citirii acestui jurnal. Sunt doar impresiile mele și nu recomand parcurgerea acestui traseu persoanelor începătoare, decât însoțiți de persoane cu experientă. Va mulțumesc!!!

Dacă te întrebi cum arată concret acest traseu, îl regăsești mai jos, cu mențiunea că relieful e tare fain în zonă și merită să mai introduci timp în călătoria ta pentru opriri sporadice.

Aici este  traseul pe care l-am parcurs 

                                                         

               Route 3217085 - powered by www.bikemap.net