Pe nicaieri, si totusi undeva.

O ieșire spontană, nimic planificat de data asta. Cristi și Roxana nu aveau nimic împotrivă așa că de ce nu... trebuia doar să ne trezim. Am auzit ceasul şi mă gândeam că trebuie să fie 6 dimineaţa! Aşteptând ca să mai sune încă o dată, am ațipit câteva multe minute - numai bine se făcuse 6:25... timp suficient ca să ne îmbrăcăm și să ajungem la gară. Ne echipăm ca de tură şi plecăm. Aveam vre-o 15 minute în gară în care puteam cumpăra ceva de mâncare și tot atât până la plecarea trenului, deci trebuia viteză. La urcare-a  bicicletelor în tren primim ajutor dar am urcat și eu ca să le aranjez mai bine. Mai existau și alte biciclete, încă trei aventurieri, iar până ne acomodam cu locul și încercam ne facem confortabili au mai urcat îcă doi, timp în care trenul s-a și pus în miscare. Destinația nostră încă nu a fost clară, motiv pentru care nici nu am luat bilet de la casa de bilete. La apariția controlorului trebuia să mă decid rapid până unde unde vom lua biletul. Pe tren mi-am făcut şi câteva idei, astfel încât să mergem prin alte locuri decât am mai fost. Urmăriți pozele de mai jos și veți realiza că locurile alese au fost minunate. 

Aici ne-am dat jos la Bocșa Montană

Căutăm o traversare pentru că ne dorim să ajungem dincolo de linii.

Am găsit într-un final, era o alee îngustă doar la câțiva paşi mai încolo.

Pe tren îmi făceam tot felul de strategii cum să ajungem la lacul Medreș, nu foarte departe de la gară, apoi ne întoarcem la un magazin după ce realizăm că nu avem nimic la noi. Apă şi ceva de mâncare, a fost tot ce duceam lipsă.

Trecem un pod din oțel peste Râul Bârzava

Râul Bârzava în aval.

Ţinem un drum de asfalt circa 1,5 km până la lac

Ajungem la cabana Stejarul unde cotim spre dreapta, apoi mai mergem până se termină asfaltul şi ajungem la lac.

Aici se despart doua drumuri...Cel din dreapta duce la lac, iar celălalt continuă pe lângă cabană în urcare susținută. Este un forestier destul de bolovănos în prima parte a urcării 

Ajungem şi la lacul Medreş ce stă, pitit între copacii ce-l înconjoară. Nu este foarte mare și se formează din acumularea pârâului Medreșul Mare

Lacul e micuţ şi hotărâm să-l înconjurăm, astfel că pornim pe malul stâng, pentru a cerceta locul și pentru admira frumuseţile ce înconjoară lacul.

Pornim pe un drum umblat, bătătorit probabil de pescarii care vin aici la pescuit.

Am ajuns în colţul nordic şi aici malul începe să devină mai mâlos deci, suntem nevoiţi să urcăm prin pădure, dar nu pe aici. Ne întoarcem și urcăm din dreptul cabanei. Aici te poți bucura de multă liniște.

 O pădure de foioase destul de racoroasă, a fost alegerea perfectă până la urmă pentru temperaturile caniculare de afară.

Ne-am întors înapoi spre cabana Stejarul, circa 200 m, apoi prin dreapta am început să urcăm forestierul sperând să ajungem undeva, nu ştiu...

Climatul este deosebit. Pornim pe un drum forestier bine întreţinut, ce şerpuieşte pe urcare, la fel și la vale,  dar foarte umblat și acest drum..

Nu ai cum să te rătăceşti pe aici pentru că nu trebuie să faci altceva decât să mergi pe drum.

Am traversat dealul destul de repede iar acum coborâm spre valea Florianei.

Pănă aici drumul a fost perfect, o balta aparuta ne-a obligat sa ne dam jos

Nu stian cat e de adanca balta,asa ca am preferat sa mergem pe langa biciclete

Sunt foarte multe bălți, probabil rămase din perioada ploilor care au fost cu vre-o săptămână înainte, dar mai era și un afuent paralel cu drumul  uneori chiar traversa.

Daca erau doar noroaie si balti nu era o problema, însă erau foarte multi țanțari care veneau cu roiul după noi. Trebuie să ne miscăm că altfel ne ciuruiesc.

Urme proaspete de camion, însă deocamdată nu se vedeau tăieri de pomi. Cine stie, mi-am zis in gand 

Daca pana aici parea un loc virgin neatins, de aici începea infernul, copaci doborâți de drujbe la pamant iar drumurile toate sparte de tafuri si camioane, ingreunandu-ne foarte mult înaintare prin aceasta vale

,,Unde, dracu, am plecat noi ? Taietorii de lemne sunt prezenti peste tot, Smecherii au exersat tehnica taierii si defriseaza locul incepand din partea opusa soselei, din mijlocul pădurii. Când ajungi să vezi dezastrul, deja în spatele lor se întinde pustiul.

Valea Arianei, primii copaci taiati! se parea ca in aceasta padure abia au inceput cu defrisarile.

Pârâul Vernic! Ocazie bună să ne spălăm puțin bicicletele de noroi.

Am intrat si cu picioarele în apă. O sezație plăcută după ce am simți apa rece la picioare.

Într-un final am ieșit din zona împădurită. Bucurie mare pentru că am scăpat de țânțari și de noroaie, dar va fi problema celdurii.

Mai departe ne îndreptăm spre Ramna

Nu am fost foarte inspirat de data asta, mergând pe drumul pe care sătenii scoteau vitele la pășune. Drumul era plin de gropi ce ne scuturau foarte tare .

Ajungem în comuna Ramna. Vremea se mentine deosebit de calda.

Traversăm satul pe un drum din macadam foarte bun (altul nu este), îndreptandu-ne spre Valeapai

La iesirea din padure m-am gândit că ce ar fi sa facem un ocol pe la Barbosu, un sat aproape părăsit în care mai locuiau doar câteva familii, prin care nu am mai fost, doar am auzit de el. Am iesit de pe drumul de macadam si  am ținut un altul de pământ  spre dreapta.

O coborare nu foarte lunga,urmata de o alta urcare

Ne-am bucurat ca intram la umbră, însă era o zonă de salcâmi, spinoasă care nu ne-a iertat.

Eu mă chinuiam să rezolv problema... una dintre pene pentru că erau mai multe, Roxana se juca cu fluturii.

Îți poți imagina, au fost 3 pene, care ne-au ținut aproape 1 oră pe loc

Ajungem și dăm de primele case la intrarea în sat.

Majoritatea caselor stateau sa se darame, 3 - 4 case care păreau locuite aici pe deal.

Niste urme ămi dau impresia că cineva ar locui în dărăpănătura asta de casă

Asa și este, aici era un cal ce stătea cuminte în grajd.

Era curios de prezența me și s-a apropiat însă nu foarte mult.

Un sat aproape părăsit, în care se fac lucrări de modernizare. Stilpi si fire de electricitate montate recent .

Coboram în sat la casele din vale

Prima casa din vale arata bine ingrijita (Casa Ivanescu Pavel)

Drumul din stanga duce spre Valeapai,urmatoarea noastra destinatie

Rezerva noastra de apa era pe terminate,asa ca am o fantana .

Dăm și de un muncitor de la electrica, o firmă din Arad ce fac lucrările la extinderea/inlocuirea cablurilor de curent de pe stalpi. Intrăm in vorbă si ne înrumă la una dintre case unge găsim fântănă de unde puteam lua apă

Casa de unde putem lua apă e la fel de părăsită ca și celelalte însă arata bine si nu e la fel de distrusă, o dovadă că cineva probabil iși mai face apariția din când în când pe aici.

Am intrat înpingând deschizând ușa de la poarta care era inchisa. Un pom plin cu mere s-a făcut remarcat, era în apropiere de fântână.

Multe mere cazute pe jos ditr-un pom aflat langa fantana

Am dat ultimile priviri, parcă dorind să multumesc cuiva pentru apa și gustosul măr luat de pe jos.

Alți muncitori în plină activitate! Acum chiar sunt mirat - investiții într-un sat pe cale de dispariție. Încă sunt sate locuite cu copii care învață la lămpaș dar nimeni nu face nimic ca si acei oameni sa se bucure de lumina de la bec

Părâul Pogăniș

Pârâul Pogăniș 

Comuna Valeapai

Destinația următoare este Vermes. Aici chestionam despre un drum mai scurt pentru întoarcere, iar acela este un traseu pe care il mai făcusem și în altă tură.

La Vermes lenevim cu o pauza scurta cât să bem o bere și și un suc pe care le-am luat de la unul dintre magazinele satului, după care am continuat pe asfalt până la Izgar.

Comuna Vermeș.

De la Izgar din nou pe drum de pământ până la Duboz.

Podul de la Albina peste Raul Timiș

Timisoara cu un apus minunat.

A fost o tura frumoasa, vă spun numai bine până data viitoare.

Traseul a fost : Bocsa Montana,lacul Medres,Ramna,Barbosu,Valea Pai,Vermes,Izgar,Duboz,Nitchidorf,Blajova,OtvestiSacosul Turcesc,Mosnita Noua ,Timisoara