Totul a pornit de la o zi care amenința să fie una de monotonie urbană. Inițial, am urmărit cu atenție rețelele de socializare, sperând că vreunul dintre colegii de pedală va anunța o ieșire sau va propune un traseu pentru weekend pe grupurile noastre. Când am văzut însă că e liniște totală, împreună cu Roxana, fiica mea, care nici ea nu voia să-și petreaca ziua acasă, am hotărât să ne creăm propria aventură. Am ales rapid o destinație care să ne scoată complet din rutină: Munții Poiana Ruscă, cu obiectivul clar de a cuceri Vârful Rusca. Traseul ar fi fost asa: Valea lui Liman - Valea Sasa - Cornul Ruschii - Vf. Rusca - Tăul Ursului - Valea Stâlpului și Luncani de jos. O tură de mountain bike pe acest masiv este o adevărată aventură în doi, unde efortul urcărilor lungi este răsplătit de bucuria de a împărtăși muntele. Prognoza nu era de partea noastră; se anunțaseră ploi care pe mulți i-ar fi făcut să dea înapoi. Însă de data aceasta nu am mai ținut cont de avertizări. Experie...
Bună dimineaţa toamnă! "Adevărata generozitate faţă de viitor constă în a dărui totul prezentului." Asta am făcut noi și despre asta vreau să vă povestesc în cele ce urmează. Cum tot a venit toamna și temperaturile s-au domolit, am zis să dăm o tură în zona din imediata apropiere a Timişoarei (Dealurile Lipovei). În opinia mea, locația este celebră pentru peisajele pe care le oferă. Deci, finalul de septembrie ne surprinde pe dealurile pitoresti ale Lipovei ! Distanţa de 84 kilometri pe care am parcurs-o (în ziua de 20 septembrie 2014), incude plimbarea de la:Timişoara-Giarmata Vii-Giarmata-Bencecul de Sus-Crucea Albă-Sălciua Nouă-Remetea Mică-Masloc-Fibiş-Pişchia şi Timişoara. Este traseul finalizat de me, şi alţi 9 participanţi. Am fost 15 la locul de întâlnire (de la ora 9:00) din Parcul Stonehenge ( turbina de apă). După sfertul de oră academic s-a dat startul turei, şi tot atâţia am plecat la drum dar, pe parcurs, după pauza de la Bencecul de Sus, și după ce am mai mers ceva km către Centrul de Echitație Herneacova, numarul celor care dorit să continue pe un traseu mai lung, s-a redus la 10. Trei au făcut cale întoarsă pe când alți doi şi-au creeat propriut traseu (ex. lui Sergiu şi prietena lui). Este o drumeţie pe biciclete cu urcări lejere, nimic deosebit, care poate fi prelungită de la doar câţiva kilometri, până la o incursiune de o zi-două sau chiar mai mult, iar traseul este accesibil oricui! Are tot ce trebuie pentru a stârni curiozitatea celor ce doresc să exploreze împrejurimile. Cea mai mare parte a drumului este înconjurată de păduri dese şi dealuri care oferă privelişti superbe şi multă relaxare, însă până acolo, şi înapoi avem de înfruntat şi porţiuni de drumuri cu trafic. Prognoza arăta că pe parcursul zilei vremea se va răci, în urma ploilor care vor avea loc. Vestea nu tocmai plăcută, nu ne-a împiedicat să plecăm, nu ne mai sperie nici o ploaie. DESPRE E V E N I M E N TAICI
Pentru a vedea galeria foto: click pe prima poză şi apoi le puteţi frunzări cu scroll, la dimensiune mare.
As you can see in the photo, our tours are about all of that.
Zor de zi... Asadar iată-ne în parcul Stonehenge gata de drum cu bicicletele.
Cu gândul că timp e berechet și de starea vremii nu prea ne pasă, plecăm spre Bencecul de Sus unde facem prima pauză.
Drumul spre ieșirea din oraș - spre Giarmata - a decurs normal.
începem să pedalăm încercând să ne dăm seama ce lipsea din peisaj, într-un final ne dam seama "masinile"
De aici se poate lua spre una din cele două zări pe trasee care mai de care mai frumoase: înainte spre Bencecul de Jos, sau la dreapta spre Herneacova.
La prima bifurcație, noi o cotim la dreapta spre Herneacova, cu gândul planificat minuţios de a ajunge pe un drum forestier până la Crucea Albă.
Cum totul este relativ, inclusiv planificarea mea minuţioasă, undeva pe drum, furaţi de frumuseţea peisajelor, am luat-o razna printr-o zonă cu mult noroi.
Bicicleta mea e destul de curată, am avut grijă să o duc pe măini..
La est de Bencecul de Sus, aproape de Centrul de Echitație Herneacova, se află Cruce Albă - pe un deal. Peisajul mi se părea fenomenal şi încă nu ajunsesem la partea cea mai spectaculoasă.
După cum vedeti, traseul ecoturistic Delurile Lipovei, oferă panorame impresionante asupra Centrul de Echitație Herneacova. Locul respiră, frumuseţe şi linişte.
Ne mutăm mai in stânga, pentr o altă belvedere. Aici suntem în locul denumit Crucea Albă. Nu stiu dacă întradevăr așa se numește, însă noi asa îi spunem.
Întâi și întâi, o luăm la vale pe o pantă scurtuță - abruptă. Aici am ţinut-o doar la pas. Coborâm pe lângă pentru că avem riscul să ne dăm în cap, pe iarba umedă.
Şi am luat-o la vale.
Deși mergeam mult prin iarbă, continuam admirând traseul nostru, care arata bine , de aici.
Fentăm si câteva bălți, sărind peste ca să nu ne murdărim
Mai departe pe un drum de macadam foarte bun spre Sălciua Nouă.
Din Sălciua ne angajăm pe o potecă prin pădure printre mărăcini şi crengi uscate. Pas cu pas încercăm să ajungem la un drum foretier.
Dorinţa de a descoperi alte trasee decât cele pe care le stiam deja, ne îmboldeşte şi ne face nerăbdători să le străbatem. O luăm în jos, însă la un moment dat, ne abatem de la traseu şi ajungem printr-o vale. Vrem nu vrem, trebuie să o traversăm, ori ne întoarcem pe unde am venit.
Dacă tot suntem într-o drumeţie de cercetare, atunci hai să cercetăm.
În cele din urmă am ieşit din vale, și ca să vezi, dăm în drumul pe care l-am ratat, și pe care trebuia să venim.
Am rămas setați la mersul pe jos...
Aici e zona cu... ,,nu se mai termină o dată!". Nu că nu ar fi frumos...
În pădure mai întâlnim și câte un obstacol pe care evident, îl sărim...
Pe drumul forestier spre Remetea Mică.
Popas la Remetea Mică
Ne-au luat în primire câteva picături de ploaie bunicele la prima staționare. Am dat drumul la experiente de andrenalină plecând mai departe pe asfalt spre Mașloc, nevoiți să modificăm traseul,
Vremea a ținut cu noi până spre dupămasă când, la plecare din Remetea Mică, a început să plouă, cam o jumătate de oră mai tare după care ne-a lăsat în pace o perioadă.
Parcă nu mai plouă, sau nu mai plouă atât de tare...
Am ajuns la M a ş l o c.
Dupa lungi dezbateri, se stabileşte un popas, aşa că nu plecăm încă... spre casă.
M a ș l o c
Ne-am plimbat în voie, iar finalul a fost unul frumos, ce i se datorează lui Mugurel, şi bineînţeles gazdelor, pentru care le multumim pentru primrea frumoasă dar si pentru cinste.
Mulţumiţi de noi înşine, plecăm spre casă, cu gândul la o tură în care să avem timp să exploram mai mult zona.
Ploaia a început din nou să-i dea tare - cum nu prea avem de ales îi dăm pedale.
Întoarcerea în Timișoara am făcut-o pe asfalt cu un scurt popas la Pischia.
Ajungem la Pischia şi nu mai plouă.
Concluzionând, tura noastră care a început cu asfalt până la Giarmata și a continuat pe macadam, apoi pe drum de pământ, pentru ca apoi să ne poarte din nou pe asfalt, ne-a condus pe frumosul traseu menționat la descriere. Dar totul avea să se termine cu o surpriză plăcută.
„Stonehenge-ul” de la Uzina de Apă din Timișoara are o vibrație aparte, aproape mistică, ideală pentru a marca începutul unei aventuri. „Aceasta este imaginea victoriei noastre: șase prieteni, șase biciclete și o zi de neuitat care s-a încheiat exact așa cum trebuie. Dar, ca să ajungem aici, la acest zâmbet colectiv de pe malul apei, a trebuit să începem de undeva mult mai „pietros” și cu o formulă incompletă.” Totul a început sub semnul unei dimineți înorate, cu acea nerăbdare tipică plecărilor care promit libertate. Locul ales pentru plecare nu putea fi unul mai simbolic: Pietrele de la „Stonehenge”, în parcul de lângă Uzina de Apă din Timișoara. Acolo, printre coloanele de piatră ce par să păzească parcul, ne-am adunat cinci. Era acea forfotă plăcută, a glumelor matinale și a strângerilor de mână care pecetluiau planul zilei. Plecarea a fost pură, pe două roți. De la „Stonehenge”, ne-am urcat pe biciclete și am ales libertatea digului de pe malul Begăi. Primul popas strategic a...
Peste culmile dacice între Boșorod și Târsa Uneori, cele mai frumoase călătorii încep cu un plan eșuat. Totul trebuia să fie despre o tură alături de un grup de prieteni vechi. Însă, cu ceva timp înainte de momentul plecării, am primit vestea care m-a lăsat pe dinafară: «Nu am fost invitat». Pe moment, gustul a fost amar. Am înțeles, poate au vrut o echipă mică, sau nu a fost loc în mașină, deși invitația inițială a fost clară. Dar, în loc să las bicicletele în casă, fără km, am decis că acea zi nu va fi pierdută. Mi-am reorientat planurile pe ceva mult mai ambițios decât o simplă rulare pe asfalt: o incursiune în inima dacică a Hunedoarei, pe un traseu dur, autentic și spectaculos, între Boșorod și Târsa. Așa s-a născut această aventură de 55 de kilometri și 1848 de metri diferență de nivel. Din dorința de a transforma un refuz într-o victorie personală și din ambiția de a le arăta celor dragi că 'aurul' muntelui se găsește acolo unde drumul devine greu. Cei care nu au avut...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.