Play la idei Vine o vreme când a lăsa pe mai târziu, pe „data viitoare” devine un risc pe care cu greu ni-l mai asumăm. Uneori n-o mai facem, că prea am amânat o viaţă timp de o viaţă, așa că m-am abonat la Lunca Timișului în această toamnă 🙂, și am făcut plimbări frumoase cu bicicleta cercetând anumite cotloane, locuri care pot spune că, s-au strecurat în sufletul meu și se cuibăresc acolo pentru mult timp. În timp ce mie îmi place să merg pe trasee, alții poate preferă șoseaua. O bicicletă de munte poate să te ducă unde una cursieră nu ajunge – în pădure. Am pedalat printre pomii plini de culoare și am trecut prin mai multe sate, precum și alte locuri mai vechi sau mai noi, neștiind când ajung acasă. Încerc să trag de mine zi de zi pentru a merge mai departe, altă alternativă neavând. După cum am mai menționat, fac ieșiri pentru că „îmi place să merg cu bicicleta, și revin constant pentru a trăi iar si iar același vis de care nu mă satur, pentru că îmi amintește de copilărie, pentr
Bună dimineaţa toamnă! "Adevărata generozitate faţă de viitor constă în a dărui totul prezentului." Asta am făcut noi și despre asta vreau să vă povestesc în cele ce urmează. Cum tot a venit toamna și temperaturile s-au domolit, am zis să dăm o tură în zona din imediata apropiere a Timişoarei (Dealurile Lipovei). În opinia mea, locația este celebră pentru peisajele pe care le oferă. Deci, finalul de septembrie ne surprinde pe dealurile pitoresti ale Lipovei ! Distanţa de 84 kilometri pe care am parcurs-o (în ziua de 20 septembrie 2014), incude plimbarea de la:Timişoara-Giarmata Vii-Giarmata-Bencecul de Sus-Crucea Albă-Sălciua Nouă-Remetea Mică-Masloc-Fibiş-Pişchia şi Timişoara. Este traseul finalizat de me, şi alţi 9 participanţi. Am fost 15 la locul de întâlnire (de la ora 9:00) din Parcul Stonehenge ( turbina de apă). După sfertul de oră academic s-a dat startul turei, şi tot atâţia am plecat la drum dar, pe parcurs, după pauza de la Bencecul de Sus, și după ce am mai mers ceva km către Centrul de Echitație Herneacova, numarul celor care dorit să continue pe un traseu mai lung, s-a redus la 10. Trei au făcut cale întoarsă pe când alți doi şi-au creeat propriut traseu (ex. lui Sergiu şi prietena lui). Este o drumeţie pe biciclete cu urcări lejere, nimic deosebit, care poate fi prelungită de la doar câţiva kilometri, până la o incursiune de o zi-două sau chiar mai mult, iar traseul este accesibil oricui! Are tot ce trebuie pentru a stârni curiozitatea celor ce doresc să exploreze împrejurimile. Cea mai mare parte a drumului este înconjurată de păduri dese şi dealuri care oferă privelişti superbe şi multă relaxare, însă până acolo, şi înapoi avem de înfruntat şi porţiuni de drumuri cu trafic. Prognoza arăta că pe parcursul zilei vremea se va răci, în urma ploilor care vor avea loc. Vestea nu tocmai plăcută, nu ne-a împiedicat să plecăm, nu ne mai sperie nici o ploaie. DESPRE E V E N I M E N TAICI
Pentru a vedea galeria foto: click pe prima poză şi apoi le puteţi frunzări cu scroll, la dimensiune mare.
As you can see in the photo, our tours are about all of that.
Zor de zi... Asadar iată-ne în parcul Stonehenge gata de drum cu bicicletele.
Cu gândul că timp e berechet și de starea vremii nu prea ne pasă, plecăm spre Bencecul de Sus unde facem prima pauză.
Drumul spre ieșirea din oraș - spre Giarmata - a decurs normal.
începem să pedalăm încercând să ne dăm seama ce lipsea din peisaj, într-un final ne dam seama "masinile"
De aici se poate lua spre una din cele două zări pe trasee care mai de care mai frumoase: înainte spre Bencecul de Jos, sau la dreapta spre Herneacova.
La prima bifurcație, noi o cotim la dreapta spre Herneacova, cu gândul planificat minuţios de a ajunge pe un drum forestier până la Crucea Albă.
Cum totul este relativ, inclusiv planificarea mea minuţioasă, undeva pe drum, furaţi de frumuseţea peisajelor, am luat-o razna printr-o zonă cu mult noroi.
Bicicleta mea e destul de curată, am avut grijă să o duc pe măini..
La est de Bencecul de Sus, aproape de Centrul de Echitație Herneacova, se află Cruce Albă - pe un deal. Peisajul mi se părea fenomenal şi încă nu ajunsesem la partea cea mai spectaculoasă.
După cum vedeti, traseul ecoturistic Delurile Lipovei, oferă panorame impresionante asupra Centrul de Echitație Herneacova. Locul respiră, frumuseţe şi linişte.
Ne mutăm mai in stânga, pentr o altă belvedere. Aici suntem în locul denumit Crucea Albă. Nu stiu dacă întradevăr așa se numește, însă noi asa îi spunem.
Întâi și întâi, o luăm la vale pe o pantă scurtuță - abruptă. Aici am ţinut-o doar la pas. Coborâm pe lângă pentru că avem riscul să ne dăm în cap, pe iarba umedă.
Şi am luat-o la vale.
Deși mergeam mult prin iarbă, continuam admirând traseul nostru, care arata bine , de aici.
Fentăm si câteva bălți, sărind peste ca să nu ne murdărim
Mai departe pe un drum de macadam foarte bun spre Sălciua Nouă.
Din Sălciua ne angajăm pe o potecă prin pădure printre mărăcini şi crengi uscate. Pas cu pas încercăm să ajungem la un drum foretier.
Dorinţa de a descoperi alte trasee decât cele pe care le stiam deja, ne îmboldeşte şi ne face nerăbdători să le străbatem. O luăm în jos, însă la un moment dat, ne abatem de la traseu şi ajungem printr-o vale. Vrem nu vrem, trebuie să o traversăm, ori ne întoarcem pe unde am venit.
Dacă tot suntem într-o drumeţie de cercetare, atunci hai să cercetăm.
În cele din urmă am ieşit din vale, și ca să vezi, dăm în drumul pe care l-am ratat, și pe care trebuia să venim.
Am rămas setați la mersul pe jos...
Aici e zona cu... ,,nu se mai termină o dată!". Nu că nu ar fi frumos...
În pădure mai întâlnim și câte un obstacol pe care evident, îl sărim...
Pe drumul forestier spre Remetea Mică.
Popas la Remetea Mică
Ne-au luat în primire câteva picături de ploaie bunicele la prima staționare. Am dat drumul la experiente de andrenalină plecând mai departe pe asfalt spre Mașloc, nevoiți să modificăm traseul,
Vremea a ținut cu noi până spre dupămasă când, la plecare din Remetea Mică, a început să plouă, cam o jumătate de oră mai tare după care ne-a lăsat în pace o perioadă.
Parcă nu mai plouă, sau nu mai plouă atât de tare...
Am ajuns la M a ş l o c.
Dupa lungi dezbateri, se stabileşte un popas, aşa că nu plecăm încă... spre casă.
M a ș l o c
Ne-am plimbat în voie, iar finalul a fost unul frumos, ce i se datorează lui Mugurel, şi bineînţeles gazdelor, pentru care le multumim pentru primrea frumoasă dar si pentru cinste.
Mulţumiţi de noi înşine, plecăm spre casă, cu gândul la o tură în care să avem timp să exploram mai mult zona.
Ploaia a început din nou să-i dea tare - cum nu prea avem de ales îi dăm pedale.
Întoarcerea în Timișoara am făcut-o pe asfalt cu un scurt popas la Pischia.
Ajungem la Pischia şi nu mai plouă.
Concluzionând, tura noastră care a început cu asfalt până la Giarmata și a continuat pe macadam, apoi pe drum de pământ, pentru ca apoi să ne poarte din nou pe asfalt, ne-a condus pe frumosul traseu menționat la descriere. Dar totul avea să se termine cu o surpriză plăcută.
Unul dintre aceste locuri de vis se află la doar două ore de mers cu mașina de Timișoara, în apropiere de oraşul Anina, Caraș-Severin. Vorbim despre Cheile Gârliștei, de departe aceste chei sunt cele mai sălbatice din câte am avut privilegiul să străbat până acum. Ele impresionează datorită unor porțiuni cu Versanții foarte abrupți care se ridică din apa râului cu acelaşi nume şi au o lungime de aproximativ nouă kilometri. Încep de la ieșirea din orașul Anina, și se termină cu aproximativ un kilometru înainte de a intra în satul Gârliște. Pot fi accesate din orașul Anina sau din satul Gârliște. Cheile Gârliştei, de-o frumuseţe aparte cu locuri mirifice și peisaje unice. Mely, cel care mă pune în temă cu vreo trei-patru zile înainte că ar fi veme frumoasă de o drumeție. Întrucât nu am alte planuri iar vremea se arată a fi una frumoasă chiar şi pentru bicicletă, accept şi mă gândesc la un traseu inedit în Munții Aninei. Ce altceva poate fi mai frumos în această perioadă a anului
Zi de vineri, evident însorită pentru a face în ciudă celor care se duc la muncă... Mely vine și de data asta cu ideea să mergem cu cortu peste noapte, că știe el un loc frumos și liniștit unde a mai fost. Printre aceste locuri se găsește și Poiana Mărului, locul unde se spune că se respiră cel mai curat aer. Eu am preferat mereu locurile liniștite în care mă pot bucura cu adevărat de timpul petrecut acolo, iar ideea unei excursii cu cortul, în aer liber, este întotdeauna binevenită, pentru că vreau să mă bucur de vremea de afară, de soare. Vreau să mă bucur de lucrurile spontane și nu programate. Nu te-ntâlnești prea des cu șansa să te poți deconecta de freamătul cotidianității. Nu toata lumea se dă în vânt după contactul apropiat cu natura. Mulți nu și le permit. Iar și mai mulți nu le considera o prioritate, sau nu le vad ca pe un obiectiv de bifat pe lista lucrurilor de făcut până la o anumită vârstă. Alteori, motivele sunt dintre cele mai neașteptate. Toate se concentrează în jur
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.