Pe poteci de toamnă

Ce părere ai despre tura de mai jos?

"Zbor" peste m-ţii Nemanului - Tura cu Bicicletele (Caransebeş, Groparu Trei Movile 852 m, Lacul Secu, Reşiţa)

În concluzie... să  vă spun despre ce este vorba?! În primăvară, aprilie 2013 când am fost cu tovarășii mei de pedală în munții Nemanu, poze (vezi aici) o tură coordonată atunci de Carol, tare mi-a mai plăcut acolo. Căci am descoperit un traseu foarte frumos și niște oameni de mare, mare angajament. Pentru că, mă știți doar, îmi crește teribil ficatul atunci când văd inițiative locale de la care avem toți de învățat și care arată un spirit viu și orientat spre dezvoltarea cicloturismului.
Exista, în aceste zile, un oarecare entuziasm că revin în locuri deja știute... Scopul excursiei este de a ne simți bine împreună, într-o tură cu caracter cicloturistic, prin Muntii Nemanului, pe parcursul unei zile întregi. Am pregătit și un eveniment pe Facebook (aici) o invitație de o zi pentru o traversare a munților Nemanu până la Reșița. Fără prea multe probleme s-a format și echipa, așadar, sâmbătă 13.09.2014 ne-am dat întâlnire în gara Timișoara Nord la ora 7:20. Luăm trenul la 8:05 și plecăm în direcția Caransebeș -  teoretic pe la 10:10 ar trebui să ajungem (dacă nu vor exista întârzieri), de unde plecăm pe un traseu MTB foarte frumos prin Munții Nemanului. ”Majoritatea au primit cu mare bucurie vestea călătoriei” fapt pentru care ne-am adunat suficienți pentru această tură. 

Plecare pe biciclete este de la gară, pe un traseu de ciclism montan de aproximativ 45 km, cu o diferență totală de altitudine de 1000 m. În primul rând, urcăm la o înălțime de 811 m prin păduri de stejar și pajiști colorate, depășind mai multe vârfuri, Cucuiul lui Ecob 442m, Varful Odaia 493m, Cucuiul Pleșii 527m, iar la sfârșitul urcușului, ajungem pe creasta Groparu Trei Movile (în apropiere de satul Lindenfeld). De aici, urmează o coborâre spre Culmea Mică până la Cantonul Tâlva Câmpului și apoi o coborâre în oraș pe valea Barzava, după un traseu solicitant și obositor, dar foarte frumos... 

Iată câteva dintre fotografiile "din zbor", de pe bicicletă pe care le veți putea vedea. Aștept cu mare, mare drag sa aruncați o privire peste ele! Vă zic de pe acum că-s tare entuziasmat! 🙂

Călător prin lume rătăcitor... O poveste cu biciclete.

Așadar, cu mare bucurie vă anunţ că… plecăm în direcția Caransebeș!

Gara din Caransebeș.

Și am plecat. Orice aventură de la sfârșitul săptămânii presupune pe lângă o trezire matinală și o înviorare prin mișcare, pentru a urca pe munte. Nici ziua de azi nu face excepție.

Începutul era promițător și de îndată ce ne așternem la drum, pe forestierul ce urca spre vf. Cucuiul Ecob 442m prin valea Chenchii, am un deja-vu. 

Multe locuri frumoase ne așteaptă să le tulburam pentru câteva ore pacea ancestrală.

Tura de weekendul aceasta seamănă cu o tură firească între prieteni, și nu e nevoie de prea multă organizare. 

Mănânc din zbor ceva dulce, beau și ceva apă și încep urcarea adevărată. Și urc, și urc. Poteca e tăiată în șanțuri foarte scurte, aproape niște trepte. 

Cum dăm cu nasul de poteca ce urcă, se așterne și tăcerea, semn că la capitolul antrenament nu stăm neapărat bine.

Îmi croiesc din greu drum pe poteca abruptă ce urcă fără preget. 

Nu pot să dau vina pe nimic. Nu e cald, rucsacul nu e greu, dar eu simt că nu trag motorașele la deal. Așa cum calculasem de acasă. Ritm așezat, dar constant.

Facem lucruri împreună cu mare drag, ne ajutăm reciproc și ne sprijinim unul pe altul. 

Ritm asezat, dar constant. 

Vom ține culmea spre punctul cel mai înalt al traseului, Groparu Trei Movile 852 m, apoi spre Culmea Mică, 656 m ocolind vf. Dealul Pietrosu prin dreapta. De la cantonul forestier Tâlva Câmpului coboram prin stânga în valea Bârzava către coada lacului Secu. 

Motivele de pauză sunt din ce în ce mai dese și ochii caută involuntar și repetitiv ecranul ceasului pe care altitudinea pare să se schimbe încet, încet, apoi în formație reunită, plecăm mai departe. 

Nimic, nici un gest. Frica de taur aici ? 

Coborâm în cap la vale spre Văcăreața. Aici pierdem circa 70 m dif. de nivel pe care trebuie să-i urcăm la loc.

Traversăm prin mai multe sălașe.

Facem pauze scurte în locurile de belvedere și nu ratăm niciun moment pentru a ne trage în poză.

Dealul Soveșna 585 m

Unii pe jos, alții bicicletă, dar cu dorința strașnică să ajungă sus.

Coborâm către un drum.

Am coborât dar urcăm din nou unde dăm de sălașe.

Prin padure ne răsfirăm, fiecare după posibilități, unii urcă mai încet, unii mai repede, unii se poticnesc, alții au pobleme de echilibru, însă cu toții urcăm într-un marș continuu.

Primim indicații pretioase de la un baci care era mirat, cum am ajuns noi până aici cu bicicletele.

Am avut noroc pe culme, căci vântul mi-a bătut mereu din spate uneori și din lateral. Îmi era teamă să nu aducă ploaie, dar am scăpat.

"Poteca mică, poteca lată, o călcăm până ne facem mici, și echipa noastră cocoșată, parc-ar fi o ceata de pitici...."

 Ăsta e momentul meu...

Ajungem la un nou sălaș de unde găsim și gazda de la care reușim să facem rost de apă. Era un izvor și în vale

La sfârșitul urcușului, ajungem pe creasta Groparu Trei Movile bucurându-ne de panorama impresionantă de 360 de grade. Apoi, coborâm aceeași altitudine ca atunci când urcăm, spre Culmea Mică și în final pe valea Barzava. 

Ne-am realiniat cuminți pe poteca ce ne conducea în continuare pe coborâre.

Mă uit în jur după apus și nu găsesc nici o urma de soare roșu care să se strecoare prin fanța a doi nori, așa că îmi recalibrez așteptările și o iau din loc la vale.

Asta se poate lăsa cu muschi abrutizați și durere de genunchi.

Trecem pe lângă alte câteva sălașe

Aici facem rost de apă, coborând câțiva metrii până la un izvor

Am avut noroc cu acest izvor! Rezerva noastră de apă (chiar dacă am avut la noi suficientă), era pe terminate de mult.

Un ultim urcuș mai susținut, apoi o vom ține doar în frâne.

Opt și toți opt în poza de grup

Coborâm spre Valea Bârzavei

Ajunși la coada lacului Secu, putem spune că ce a fost greu a trecut!

Coborâm și până la lac

Lacul Secu

Poza de grup. Nu pot să judec dacă suntem mulți sau puțini, cert e că ne-am distrat frumos.

Spre finalul traseului, roata avea nevoie de aer deoarece era tot mai moale! Cred că avea pană însă nu prea mai avem timp să o reparăm și încercăm să ajungeam cu ea așa până la gară.

Deși îmi pare că neam mișcat încet, ajungem chiar bine, cu 50 min mai repede. Un weekend comprimat într-o dimineață și o seară, suficient cât să supravietuiesc până la următoarea tură. Am ajuns bine deoarece avem timp și pentru o bere, chiar să și povestim, apoi...

Urcăm bicicletele în tren și ne facem comozi ocupând căte un loc pe scun.

Mă fac "vinovat" de-o bucurie, de sentimentul acela plăcut de oboseală după o zi în care ai pedalat! mie personal mi se pare nemaipomenit. Urci un deal, cobori o vale, cu dureri de mușchi sau de şale... Cuvinte rătăcite, de trăiri, idei, povești sau gânduri răzlețe! Încă o reușită, fapt care dovedește, încă o dată, că am ajuns unde suntem prin perseverență, implicare și multă muncă. Și când te simți mai bucuros, dacă nu atunci când te faci util pentru locurile pe care le iubești și pentru muntele pe care îl colinzi. Traseul se desfasoară în mare parte pe poteci de culme și forestier, drumuri de pământ și pietriș.

Aici Filmul