Hiking & Cycling Adventures

Azi ne rezumam la un traseu mai scurt Sus la munte, jos la vale și... peste arbori răsfiraţi, un Zărand de neuitat. Mereu am neglijat Zărandul deoarece posibilitățile de-a ajunge până aici, dacă nu ai o mașină, sunt tot mai dificile de când s-au scos/anulat trenurile pe ruta Timișoara - Radna. Atunci câ nd existau posibilități de deplasare cu mașina, am căutat să fac trasee prin munți mai impunători și mai maiestuoși, lăsând munții Zărandului ca variante mai ușoare pentru alte ocazii. Munții Zărandului îmi seamănă mai degrabă cu niște dealuri mai răsărite, acoperite de păduri cu cărări înguste, cu urcări enervante și pe coborâri geniale, dar care se pretează mountain biking-ului . Drumețiile prin munții Zărandului nu sunt atât de ușoare cum pare la prima vedere. Cunoscând un pic zona, mă orientez rapid pentru o tură nu foarte lungă, lăsând și obtiuni de-a lungii dacă e cazul. Așadar nu stau pe gânduri și fac o chemare pe grup, mai anunț doi trei prieteni și aștept ziua de

Dacă te întrebi în continuu “ce ar fi fost dacă?”, e timpul să te opresti. Încearcă să sari peste unele dintre etapele des întâlnite. Ce ar fi fost dacă nu-mi uitam rucsacul în tren, dacă celălat drum era mai bun, dacă îmi luam mai multă apă. Aceste întrebari ni le-am fi putut pune pe tot parcursul acestei zi pentru fiecare dintre deciziile luate. A fost o zi furtunoasă, cu multă agitație, o zi în care astrele nu ni s-au aliniat deloc. De mai mult timp mă gândeam la o tură în Munţii Dognecei, și uite că ocazia s-a ivit. După multă invârteală şi alte treburi reuşim să ne strângem opt biciclişti în dimineața de  5 mai 2018 . Vremea arăta destul de bine chiar dacă exista și probabilitatea unei ploi pe la jumătatea zilei, aşa că pe la șapte dimineaţa ajungem în gara Timişoara Nord șase biciclişti. Stabilim pe unde mergem și iată-ma în personalul de Reșița pornind spre Berzovia (unde ni s-au alăturat alți doi), de unde schimbăm trenul spre Oravița. În jurul orei 9:40 ajungem  la Doclin, u