Doua roti, un singur drum "Marea de galben"

Locuri propice pentru pedalat .

Diversitatea peisajului fac ca o călătorie în zona Timișoarei să fie o experienţă unică, în aproape orice perioadă a anului. Fie că eşti în căutarea senzaţiilor tari, fie că eşti un hoinar liniştit, dealurile, pădurile sau lacurile sunt unul dintre cele mai mari terenuri de joacă în aer liber. Există multe de locuri pe care le poţi vizita, de la sate mici şi anonime până la dealuri, păduri sau lacuri, sezonul este tot anul dar în aprilie când totul prinde viață vă puteţi bucura de pajiştile cu florile apărute. Așadar, dacă sunteți dispuși să faceți o mică aventură locală, nu vă putem decât să o recomandăm: luați-vă binoclul și îndreptați-vă spre periferia orașului - inclusiv flori de rapiță 

Totul pornise de la a nu sta acasă. 

...iată-ne dimineaţa, odihniţi, mergem să dăm un tur. Am lăsat asfaltul în urmă și, odată cu el, tot zgomotul orașului. Pentru început vom străbate Pădurea Verde sub mangâierea soarelui de dimineață. Este punctul de plecare (un mic rai, al nostru) pentru o gamă largă de activităţi: drumeţii, excursii, ture cicliste, se poate vizita Muzeul Satului sau se poate opta pentru un drum pe una dintre cele mai frumoase şi sălbatice trasee. Luna aprilie marchează momentul în care natura se apropie cu pasi mari spre o noua etapă. Este perioada în care verdele copacilor, pădurilor, pajiştilor, păşunilor începe să aibe cea mai grozavă nuanţă. Verdele intens te învăluie, te ademenşte, te invită la plimbări… Nu-ţi rămâne decât să-i primeşti invitaţia, să te laşi dus de val

Verde cu pete de soare. 

De pe drumul asta pleacă o multime de trasee inclusiv cel menționat pe care îl atacăm noi azi...vom lua cu plăcere un câmp de rapiță oriunde crește. 😍 

În fața mea, drumul de țară tăia cu precizie de chirurg o mare nesfârșită de galben electric.  Rapița are un parfum specific – dens, dulceag, ușor greoi, care îți umple plămânii pe măsură ce respiri sacadat de la efort. Schimbarea de peisaj este cel mai bun remediu pentru a scăpa de o stare rea, monotonie, stres, sau de a trece peste anumite experiențe dificile pe care ți le oferă viața.  Aceasta este o modalitate bună de a te relaxa, de a uita de muncă, și de a reveni apoi mai calm și mai liniștit.

Pătrundem pe un drum cu rapiță. În momentul în care ai pătruns pe acest domeniu, şi cu fiecare pas pe care îl faci aspectul i se modifică, fiecare loc este amenajat diferit şi descoperi o diversitate de alte locuri drăguţe, alte clădiri, palate, fântâni, statui, alei, flori şi plante luxuriante.

Traseul este expus în mare parte la soare, așadar sezonul răcoros este de preferat. Cu toate acestea, în sezoanele mai reci, după ploi, traseul devine foarte noroios, trebuie ținut cont de acest lucru.

...Bicicleta vs. Natură. E simbolul libertății mele pe două roți, ancorat într-un moment de liniște deplină.

Ne-am oprit în prima parte a drumului, lăsând bicicleta să se sprijine de un dâmb de pământ. Liniștea câmpului nu era, de fapt, tăcere; era un zumzet continuu, al miilor de albine pierdute în marea de flori. Aerul era dens, încărcat de parfumul dulceag al rapiței, un miros care îți umple plămânii și îți dă senzația că poți gusta primăvara. 

Primăvara e mi-nu-nă-ție pură, un mic rai al verdelui si-a florilor. 

Ajungem în Cerneteaz și imediat ce trecem podețul peste Bega Veche, cotim la dreapta pentru a ajunge la Murani.

Pe măsură ce apăsam în pedale, lanul de rapiță părea să prindă viață, unduindu-se ca un ocean greu sub adierea vântului. Senzația era ireală: eram doar noi, bârâitul ritmic al lanțului de bicicletă și acest galben atât de intens încât părea să radieze propria lumină, topindu-se undeva departe într-un cer de un albastru.

Liniștea câmpului întreruptă doar de bârâitul lanțului de bicicletă, foșnetul plantelor atinse de ghidon și zumzetul mii de albine care "lucrează" în flori.

Nu ne grăbeam nicăieri.; rapița era atât de înaltă încât uneori îmi pierdeam linia orizontului.

În poza asta se vede exact ritmul acelei zile: o pedalare ușoară, de relaxare, cât să simt soarele pe brațe și să am timp să admir marea de galben care mă înconjura. Nu era despre performanță, ci despre prezență. Despre cum e să te pierzi printre culturile de rapiță, lăsând roțile să ruleze încet pe drumul de pământ, în timp ce singura mea grijă era să nu ratez nicio nuanță de auriu. O plimbare medie ca efort, dar maximă ca bucurie."

"Lumea s-a transformat dintr-odată într-o pictură în doar trei culori: verde, galben și albastru."

Traversăm  A1 ținând drumul pe la liziera pădurii Cocor

Satul Murani

Traversăm satul și urmăm indicatorul spre Domeniile Murani, unde o să facem primul popas și o să bem o cafea. De asemenea, puteți merge drept înainte până la capătul satului urmând drumul la dreapta și urcând dealul pe drumul ce duce la lacul de acumulare Murani.

Primul popas l-am făcut la Domeniile Murani, frecventată de foarte multi, în special de cei mici.  Foarte frumos acest loc.

Pe timp de vară devine o oază de linişte şi relaxare. Există bar-restaurant cu mâncare și băuturi cu loc de joacă în aer liber pentru copii.

Drumul de asfalt din Murani indică calea spre Pischia. Noi o să urmăm în continuare un drum de pământ spre stânga care ne duce spre lacul de acumulare Măgheruș. 

Dealurile, pădurile sau lacurile sunt unul dintre cele mai mari terenuri de joacă în aer liber de pe lângă Timișoara.

 

Oprim pentru pentru o minunată panoramă la lacul Măgheruș. Acest lac oferă privelişti superbe. Pe timp de vară lacul devine o oază de linişte şi relaxare pentru pescari.

În acel moment, între două dealuri aurii, timpul a stat în loc, iar singura unitate de măsură era distanța până la următorul orizont galben. Practic, singurele elemente în mişcare eram noi şi câteva răţuşte care se bălăceau în lac. 

În continuare un drum de macadam se pierde în pădurea Pischia. Odată intrat sub umbra copacilor, vibrația macadamului s-a stins brusc. Simțeam cum bicicleta devine mai ușoară, iar pedalatul mai cursiv, ca și cum pădurea îmi netezea calea după efortul de sub soare." ne scoate la drumul nationar 69 apoi la Halta Bencec unde vom porni spre Bencecul de Jos

Province, Pavilionul Verde (sala de evenimente)

Province, sala de evenimente...

Aici este un punct de belvedere. Priveliștile sunt foarte frumoase asupra Bencecului de Jos. Apreciez fiecare plimbare ca pe o nouă experiență, chiar dacă am mai fost în locul respectiv. Sunt întotdeauna relaxat, mă bucur de atmosferă, și încerc să iau din fiecare loc ce este mai bun

Drumul de asfalt indică calea spre Bencecul de Jos iar noi urmăm un drum din stânga ce urcă Dealul Bătrân. 

Este momentul în care efortul se transformă în libertate pură. Pedalam iar singurul sunet care conta era respirația mea și vântul care îmi șuiera pe la urechi. Uneori, fericirea are nevoie doar de un drum de țară și de ritmul corect al pedalelor."

Continuam urcând Dealul Golgota către pădure

„Oceanul Verde” (Plan larg) natura nu are nevoie de filtre; verdele acesta este atât de crud încât pare să respire."

Aici am poposit pentru o scurtă pauză de hidratare apoi am continuat prin pădurea Cavaș spre Sălciua Nouă

După soarele necruțător din câmp, pădurea m-a primit ca o îmbrățișare rece. Am pedalat printr-un tunel de verde, unde lumina se cernea printre frunze în mii de sclipiri, iar mirosul de pământ umed a luat locul parfumului dulceag de rapiță.

Ni se deschide o panoramă tot mai frumoasă spre Sălciua Nouă Vest. Peisaje largi şi întinse la prim-planuri cu detalii spectaculoase.

Să surprindem totul în fotografii, care să ne însoțească permanent? 

De la centrul de  echitație Herneacova o frumoasă urcare pe asfalt ne-a scos la marginea pădurii unde am cotit la dreapta spre dealul Pavlovița, până la liziera pădurii Richitaș 

Herneacova

Trecerea bruscă de la lumina orbitoare a rapiței la penumbra liniștitoare a copacilor. E ca și cum ai intra într-o altă lume. Zgomotul anvelopelor pe pământul reavăn, mult mai înăbușit decât în câmp deschis, și trilurile păsărilor care se aud mult mai clar.

Am aruncat o privire spre lac, apoi ne-am îndreptat spre Ianova. Aproape că nu bagi de seamă când ieși dintr-un sat și când întri în altul.

Moliciunea potecii de lângă lac și acea rulare lină printre lanurile de rapiță. Nu a fost doar o plimbare vizuală; a fost o experiență pe care am simțit-o în degete, în tălpi și în felul în care bicicleta a răspuns fiecărei schimbări de teren. 

De la lac pe macadam, până la Ianova, plimbarea a căpătat voce. Simțeam fiecare pietricică prin ghidon, o vibrație continuă care îmi urca în palme și îmi amintea că drumul are propria lui personalitate. E acel scrâșnet ritmic sub roți care îți spune că ești cu adevărat 'acolo', cucerind kilometru după kilometru, într-un dialog direct între anvelope și drumul brut.

"Praf, sudoare și mult galben."

 Câteodată nici nu ști când zboară timpul și kilometrii; abia la final ai...rezultatul. Fotografia nu redă doar un peisaj, ci și nostalgia acelui moment în care știi că ziua se termină, dar ai vrea să mai pedalezi măcar un kilometru în acest rai auriu." Într-un târziu când soarele a început să coboare spre linia orizontului, transformând galbenul rapiței într-un auriu stins, am simțit că nu doar picioarele îmi erau obosite, ci și mintea mi se golise de orice grijă. M-am întors spre casă cu praf pe pantofi și miros de miere în haine, dar mai ales cu acea imagine a mării galbene întipărită pe retină – o dovadă că libertatea are, uneori, două roți și un drum fără capăt printre flori. 

La final, drumul ne-a scos din nou la asfalt, dar ne-am întors cu altă stare. Am lăsat în urmă lanurile, dar am luat cu noi liniștea lor și acea lumină aurie care pare să-ți rămână sub pleoape mult timp. Uneori, cele mai bune călătorii nu sunt cele care te duc departe, ci cele care te fac să uiți, pentru câteva ore, de tot ce ai lăsat acasă. M-am întors obosit fizic, dar cu mintea mai liberă ca niciodată."  După atâta natură, liniște și efort fizic, o oprire la o șaormerie readuce povestea cu picioarele pe pământ într-un mod autentic, relaxat și plin de umor.

De la „flower power” în lanul de rapiță, la „garlic power” la colțul străzii. Am pedalat ca un campion, am mâncat ca un rege. Finalul perfect pentru o zi de neuitat pe două roți. 🌯🚲" Traseul de azi a fost o lecție de contraste: am început prin marea galbenă de rapiță, în mare parte drumuri de pământ, am căutat răcoarea în inima pădurii și am simțit vibrația drumului pe porțiunile de macadam. De la dogoarea câmpului la umbra deasă a pădurii și apoi la malul liniștit al lacului, fiecare kilometru din cei 78 a avut propria lui poveste și propria lui textură. Este accesibil pentru toate nivelurile și chiar dacă tura se desfăsoară pe drumurile mentionate mai sus, există mai multe locuri de relaxare de-a lungul drumului (Domeniile Murani sau centrul de Echitație Herneacova) unde poti manca sau bea o cafea. Foarte ușor, accesibil chiar și cu copii mici (puțin poate prea lung pentru ei) :) noi l-am făcut în doi 2, eu și Roxana, așa s-a nimerit acum.

 Locurile de desfăşurare au fost: Timișoara, Pădurea Verde, Cerneteaz, Pădurea Cocor, Murani, Lacul de acumulare Măgheruș, Pădurea Pischia, Halta Bencei, Dealul Bătrân, Dealul Golgota, Pădurea Cavaș, Sălciua Nouă Vest, Herneacova, Dealul Pavlovița, Pădurea Richitaș, Barajul Ianova, Ianova, Giarmata sud-est, Giarmata Vii, Pădurea Verde.