Semenic

 Într-un moment de inspirație, urcatul pe Semenic devine o adevărată provocare în sezonul rece! 🌬️❄️Cu toții cunoaștem emoția de a începe ceva nou: O drumeție în Munții Semenic poate fi o alegere inspirată pentru a descoperi un stil de viață activ și pentru a ajunge la o formă fizică foarte bună. Fiecare ieșire este progres, indiferent de ritm sau distanță. Încă nu stim ce ne așteaptă dar din experienta anilor trecuți, iarna ne răsfață din plin și ne oferă șansa să urcăm și să coboram pe zăpadă în această perioadă din an, pe cea mai lungă pârtie din Romania, Văliug - Semenic, de 6 km!

Tura asta se anunța minunată, într-o zonă pe care o știam foarte bine. Așa cum am pornit noi din zona lacului Văliug, sau Gozna (cum mai este numit acest lac de acumulare), spre Platoul Munților Semenic, stratul de zăpadă lipsește iar atunci când apare mai sus, este mic! Traseul pe pârtie până pe Vârful Goznei(1447m) este o aventură de neuitat indiferent de timp, în care trebuie să fii pregătit să înfrunți vântul puternic din creastă, zăpada adâncă spre platou și temperaturile scăzute atunci când ele există. 

Cu toate acestea, imposibil nu este! 🙂 

Pornind de la Lacul Văliug urmăm marcajul cruce albastră, marcaj care pornește de la pârtia aflată în spatele unității de agrement Casa Baraj, și urcă prin pădure până întâlnește marcajul punct albastru. O a doua opțiune de traseu este cea care pornește de la capătul Lacului Văliug cum se merge în amonte, mai exact din spatele Hotelului Rândunica, acest marcaj fiind punct albastru, așa că tura noastră poate fi parcursă și sub forma unui itinerariu de tip circuit.... Voi lua în calcul o coborâre pe marcaj punct albastru.

Așa că s-a lăsat masina chiar la intrare în traseu, la baza pârtiei secundare de la capătul telescaunului Ponton Casa Baraj, ne-am pus rucsacurile în spinare și împreună cu Roxana și Flavius ne-am început în liniște urcarea pe marcaj cruce albastră, care durează aproximativ 3,5 - 4 ore, lejer. Atât traseul marcaj cruce albastră, cât și marcajul punct albastru urcă ușor prin pădure până ce la un moment dat cele două se întâlnesc în zona stâlpilor de înaltă tensiune care urcă până pe Semenic. 

La scurt timp după ce am intrat în pădure un vânt primăvăratec s-a simțit. Iarna parcă nici nu a apucat să înceapă. Cu toate astea, am făcut tot posibilul să ne bucurăm de zăpadă pe unde am prins-o… de parcă nu o să mai ningă niciodată. 

De obicei, oamenii urcă cu mașina personală până sus pe munte și coboară pe schiuri, pentru că nu există o instalație de urcare. Știam că traseul va fi solicitant dar satisfacția e mareee. Începe o pantă ușoară, după care înclinația crește transformându-se într-una mai grea spre vârf din punct de vedere efort fizic. Aceasta are o lungime de 5,8 kilometri, leagă stațiunea Semenic de comuna Văliug și coboară de la 1.450 de metri la aproape 700.

Nu prea se văd marcaje pe aici așa că punctul principal de orientare este această defrișare (marcajul e undeva prin pădure)

Ajungem la primele petice de zăpadă, în strat nu prea gros, dar oricum întărită. Combinația perfectă a unui traseu forestier, care pentru noi a fost cel mai revigorant, provocator, plin de senzații (de la wow la bau) și în cea mai mare parte ușor de parcurs

Ne uitam în spate, ne comparam gradul de înaintare în lungimi. Pe măsură ce urcam se deschidea în spatele noastru valea și diferența de nivel, greu de ignorat. Ne înălțam și lăsam în urmă o lume întreagă 

De partea cealaltă a pădurii soarele strălucea asupra Semenicului

Nu ne grăbeam, nu aveam cu adevărat presiunea timpului și eram înconjurați de frumusețe. Ne-am oprit la câteva pauze, să bem o gura de ceai, să schimbăm păreri despre peisajele frumoase din jur. 

Traseul se pretează minunat la o astfel de ieșire alături de copii, este scurt și plin de recompens

Mai aveam puțin și intrăm pe pârtia de slalom uriaș, iar de aici nu mai rămâne decât să urcăm pe pârtie până pe Vf. Piatra Goznei (1447 metri).

Pe aici zăpada insista să rămână un pic cam mare, deși nu mai ninsese de câteva săptămâni. Într-un fel sau altul iarna a sosit…bătea vântul și era foarte frig.

Cu privirile aruncate spre creste, către muchia Semenicului. Ce diferență de condiții, date doar de diferența de altitudine. Cu doar trei ore înainte ne topeam de cald și acum eram zgribuliți și ne afundam în zăpadă.

Odată ajuns în zona Platoului Semenic un orizont foarte larg poate fi surprins cu privirea. Putem observa în depărtare crestele montane din Munții Țarcu, Godeanu sau Retezat. Desigur, acest lucru doar în condițiile în care vremea este senină și permite o astfel de vizibilitate.

Faţă în faţă cu vârful Piatra Goznei. Momentul meu de stat și privit. 

După aproximativ 4 ore de când am plecat, eram deja sus pe vârf.

Entuziasm la cote maxime pe Vârful Piatra Goznei. 

Admirăm priveliștea care pur și simplu te lăsau fără cuvinte. Vârful te lasă să vezi totul în jur.

Lume multă 

Majoritate urcă pe vârf venind cu mașina până aici

De la stația Meteo Semenic, pot fi urmate  marcajele bandă roșie și cruce roșie pentru a te îndrepta înspre Izvorul Baia Vulturilor și înspre Vf. Piatra Nedeii, un vârf de unde te poți bucura de o priveliște fantastică asupra Rezervației Izvoarele Nerei. Parcurgerea distanței de la Vf. Piatra Goznei și până la Vf. Piatra Nedeii poate dura aproximativ 1-1,5 ore, fiind un traseu foarte lejer de plimbare pe un platou montan. 

În zona expusă de pe creastă ne-am luptat cu frigul. Era tare înţepător şi nu prea favoriza pauzele de căscat gura. Cu toate acestea, o mică întâlnire pe neașteptate a schimbat acest tipar…

Întoarcerea e bineînțeles pe același traseu până la intersecția cu marcaj bulină albastră. Ne-am simţit suficient de bine să mai prelungim puţin traseul spre Valea Bârzavei.

La scurt timp după ce am părăsit pârtia, am găsit și marcajul bulină albastră care ne va îndruma până în vale.

Coborârea a început să fie mai pieptișă, mai accidentată după care a ieșit într-un drum forestier dar îl traversăm ținând marcajul. Pe aici este necesară ceva mai multă atenție. 

Poteca cu marcaj punct albastru ne-a condus imediat într-o pădure cu copaci nu prea groși, cu ramuri rotite și întortocheate și cu mult aer și lumină în jur. O pădure de foioase dintre acelea care te lasă să vezi totul în jur, inclusiv ursul cum se apropie să te mănânce (glumă). Norocul  nostru că încă nu sunt ursi sau nu i-am văzut noi.

Aveam să facem puțin peste opt ore cu totul, ne-am mișcat bine și am ajuns în timp confortabil la mașini, mai ales că la întoarcere pe lângă lacul Gozna (Valea Bârzavei) ne-am relaxat complet. Când scriu despre experiența trăită acolo, retrăiesc momentele, pentru că ieșirile la munte nu sunt niciodată doar despre munte, în spate este mereu o poveste mult mai bogată. Este traseul perfect dacă vrei să te bucuri de frumusețea zonei, să faci mișcare și să explorezi stațiunea. Și aceste fiind spuse, ne auzim la următoare tură