Animalul de companie, un prieten extraordinar

Există un singur lucru mai prețios decât timpul nostru: cu cine îl petrecem. 

Mișcarea generează întâmplări, oportunități, atât pentru tine cât și pentru cei pe care îi întâlnești în drumul tău. Atunci când alături de noi este mereu un micuț blănos care ne acordă toată atenția și afecțiunea pe care o are, bineînțeles că și noi trebuie să îl răsplătim în același mod. Chiar dacă sună puțin atipic, Maxx este primul la ușă atunci când aude cuvântul „afară sau mergem la plimbare”, este un mare fan al plimbărilor indiferent că sunt lungi sau scurte, prin păduri sau în chiar în spatele blocului. Așa deci: „unde ne vom găsi un traseu mai lung?” Pentru că stau destul de aproape de Pădurea Verde, a fost simplu... o plimbare cu bicicleta și cu patrupedul va fi mixul perfect pentru o stare de bine atât pentru mine cât și pentru cățel. Plimbările zilnice sunt cele mai frumoase momente din zi pentru ei. Evident, nu e vorba doar de mișcare și de faptul că-și fac nevoile. Câinii au multe de mirosit pe „teritoriul lor” dar se bucură foarte mult atunci când pot explora și o zonă nouă. Vedeți voi, asta e chestia: orice câine, indiferent de rasă sau talie, trebuie plimbat zilnic pentru ca el să fie fericit și sănătos. De obicei eu o fac înainte de a-l hrăni, de obicei, pentru necesități fiziologice, ceea ce implică și responsabilitate. Indiferent unde alegem să ne plimbăm cățelul, este foarte important să respectăm o regulă general valabilă – trebuie întotdeauna să strângem materiile fecale în urma animalului nostru! Am tot citit că este extrem de important să plimbi câinele înainte de a-l hrăni. Astfel el va înțelege hrana ca pe o recompensă pentru activitatea de dinainte. Plimbarea de azi o să fie mai lungă și o s-o transform într-o adevărată aventură. Va avea ocazia de a adulmeca în pădure și în jurul copacilor, sau relaxarea pe care i-o oferă mirosurile naturale pe care le simte în mijlocul naturii. Orele pe care le am la dispoziție să le petrec cu micuțul blănos sunt suficiente pentru toate activitățile. Se va distra de minune în natură.

...nimic nu valorează mai mult ca ziua de azi.

E bine să ai pădurea aproape, când ții dor… hop și ești în pădure. Distanța și suprafața dură de pe drum până la pădure poate stresa lăbuțele sensibile ale câinelui, așadar, ca să ajung la pădure am folosit bicicleta iar pentru cățel am folosit un rucsac pentru ca totul este să fie în regulă și să fie capabil să mă însoțească pe tot traseul de pădure.

Căsuțe de păsări! Plimbarea o încep pe cel mai cunoscut și abordat traseu, cel dinspre grădina zoo... (fără lesă). 

Pădurea e străbătută de multe poteci și trasee de alergat, care pot fi la fel de bine trasee pentru biciclete sau pentru plimbare, astfel că fiecare își poate croi drumeția după bunul plac. Peisajul s-a schimbat complet de îndată ce am avansat prin pădure.

Este important să urmărim poteca desemnată plimbărilor prin pădure. Lăsat liber, mă asigur că vine înapoi când îl strig. Astfel îl pot chema atunci când trec oameni ce aleargă, bicicliști, sau alt câine nesociabil, care poate fi imprevizibil și agresiv. Chiar dacă unii câini nu au un comportament agresiv în mod obișnuit, există factori declanșatori care îi pot provoca.

Pentru Maxx este o mare bucurie atunci când este afară indiferent că este la plimbare sau pentru nevoi. Desigur, orice activitate de genu, presupune timp din partea noastră, și renunțare la canapeaua confortabilă.

Inocența naturii sălbatice. De foarte multe ori am cutreierat această pădure. Chiar tânjesc după ea….E un loc bun pentru plimbări vara, fiind în mare parte umbrit.

Oare cât de mult iubesc câinii apa? În general la o plimbare sau la o drumeție, câinele tinde să fugă spre apă și să se bălăcească puțin? 

Pe măsură ce temperaturile de afară continuă să crească, nevoile animăluțelor noastre de companie, cresc și ele, așa că nu puteam pleca fără sticluța lui de apă... Prin urmare, la fel ca noi, oamenii, și câinii au nevoie de hidratare

Şiii… ia să vedem, cum evidenţiez eu centrul de interes într-o fotografie: nimic nu pare mai la locul lui în lumea asta decât ei, alergând prin pădure, tupilându-se în iarba înaltă (acolo unde există), sau tăvălindu-se în frunzele de pe traseu.

Odată ce câinele nu mai este la fel de timid în privința pădurii, începe încet, încet, să se simtă în largul lui și e atent la tot ce mișcă pe domeniul lui. Pădurea are multe de  oferit

Acuși vor roii țânțarii ca nebunii prin parcuri și păduri, mai ales la lăsarea serii.

Mi-ar fi plăcut să existe bănci și coșurile pentru gunoi, făcute în acelaș stil: din lemn.

Traseul, deși se desfăşoară într-o regiune off-road, nu este dificil, ideal de parcurs cu bicicleta.

Primăvara pentru mine este despre sfârșitul iernii, înfloritul florilor, despre revenire la viață și reflecție asupra tuturor din sezonul cald al Soarelui. Fiecare anotimp are gloria sa și un scop bine totuși de a privi în interior...

Am luat cu noi lătratul bucuros al unor câini dornici de companie.

Au apărut primele flori de primăvară🐾🤗

… până aici, hehe! După atâta luptă și efort am ajuns la malul lacului Dumbrăvița unde am făcut o pauză de admirat rățuștele sălbatice. “admirăm”  Un loc foarte fain. Am stat ceva vreme pe acolo fotografiind sau doar îmbătându-mă cu priveliștea.

N-am mai pierdut mult timpul și-am luat-o ușor pe o altă cărare. O asemenea ieșire s-ar putea să fie exact ce ai nevoie ca să te deconectezi și să-ți încarci bateriile. Sau, poți să mergi doar așa “for fun“, cum zice românul! 😀

Această activitate provoacă câinele să își folosească nasul pentru a găsi un anumit miros.  Curiozitatea lui e și mai mare dacă îl încurajez.

Am avut parte de multe momente solare, ori pentru că nu mai aveam altă umbră decât trunchiurile dezgolite ale copacilor.

Cel mai mult mi-a plăcut că e curat (nu ca în zonele noastre de agrement din Lunca Timișului…grămezi de gunoi după piknik) și că de copaci sunt agățate căsuțe pentru păsări.

O excursie grozavă de-a lungul traseului triunghi roșu... un dram de timp, un dar prețios💚 Timpul petrecut alături de câinele tău este întotdeauna extrem de apreciat, în special de către micuțul patruped, care se bucură de fiecare secundă alături de tine. A fost puțin epuizat la final, dar i-a plăcut! Ne-am aventurat dar a fost senzațional. Odată ce cățelușul a învățat să se plimbe politicos, acesta, ca și noi oamenii, trebuie să își dezvolte rezistență. Plimbarea nu înseamnă mare lucru, dar... Maxx a fost în cea mai bună formă a vieții lui și abia aștept să fiu alături de el și la următoarea plimbare pentru a se antrena în această direcție. Este plăcut să vizitezi și alte locuri dacă ele există. În cazul câinilor, mersul în teritorii diferite pune creierul în mișcare și va crea înțelepciune, relaxare, de aceea, când ies la plimbare cu Maxx, uneori o iau în stânga, alteori în dreapta, schimbând traseul tot timpul. 

Aproape de oras, în Ghiroda (una dintre comunele lipite de Timișoara), undeva spre marginea sa, nimic nu mai e la fel. Există o pistă dar și o pădure, numai bună de plimbare. Așadar, ca să ajung la pădurea Bistra am traversat Ghiroda folosind bicicleta apoi am  continuat pe pista de biciclete ce șerpuiește spre Remetea, alături de râul Bega! Faptul că ca am reușit să îl duc pe Maxx în rucsac a fost un avantaj. Distanța și suprafața dură de pe drum până la pădure stresează lăbuțele sensibile ale câinelui.

Natura e fascinantă, doar ne-am oprit un pic să o observăm! În zonă sunt și două bălți: una dintre ele fiind Balta cu Nuferi (aceasta), iar cealaltă, La Lizieră.

Și nici nu trebuie să călătorim kilometri întregi pentru a o admira, e suficient să privim în propria ogradă: avem păduri înconjurătoare, acest ecosistem deosebit pe malul Begăi. 

Acest tronson este unul dintre pistele pentru biciclete apărute în ultimii ani, și face mai atractivă și mai sigură deplasarea cu bicicleta prin aceste locuri. Începe la marginea cartierului Plopi, intrarea în Ghiroda, și șerpuiește alături de râul Bega, pe lângă dig, trece pe lângă Balta cu Nuferi apoi pe lângă balta La Lizieră, cca 6 km spre Remetea!

Am mers spre capătul pistei apoi m-am întors până la un drum neamenajat ce ducea spre o intrare în pădurea Bistra. De fapt, petecul de pădure ce se află nu departe de casa noastră ar putea deveni în viitorul apropiat, pădure-parc.

Un panou mare de la liziera pădurii ne atenționează despre acest lucru și totodată ne interzice accesul în pădure. Nu cred că facem vre-un rău dacă intrăm, urmele de pe jos fac dovada că au mai intrat și alții. Pădurile pot fi adevărate oaze de relaxare dar și opțiunea perfectă pentru activități în aer liber atât singur, cât și alături de cățel.

Drumul este în cea mai mare parte drept, dar pe ici pe colo dai și de câteva denivelări, asta ca să simți puțină dificultate și adrenalină. Aproape ca la munte! Am descoperit, cu totul întâmplător, cel mai frumos loc de plimbat cu Maxx.

Raze de Soare. Am rămas să admirăm împreună spectacolul apusului. Și ce spectacol!

Un canal strâmt, colmatat în multe locuri, cu depuneri de mâluri și alte sedimente, străbate imensitatea stufărișurilor de la marginea pădurii.

Ne cufundăm în atmosfera pădurii cu toate simțurile (văz, auz, miros, atingere…poate și gust). Această activitate nu este deloc complicată și necesită doar energie și voie bună.

Aici e locul lor de joacă, iar felurile diferite în care o arată nu transmit nimic altceva decât mulțumire.

E seara pe-aproape și ziua se stinge... Daaa, nu există artist mai talentat decât Mama Natură!

Am mers fără să ne jegoşim câtuşi de puțin, chiar dacă pădurea ne-a primit acolo cu un drum mai puțin prietenos, cu mocirlă… dar mai contează acum?

Soarele abia a apus. Amurgu-i de sânge... iar noi ne scufundam tot mai mult în liniștea amurgului cald de sfârșit de martie.

Cu orașul departe, liniștea pădurii e ușor neobișnuită și augumentată ireal de o pală de vânt care poate mișca doar vârfurile copacilor, căci n-are vlagă să ajungă până jos.

Întotdeauna simplitatea ne conferă o anumita deschidere, blândețe, inocență, bucurie și seninătate.

Cântec de păsărele, iarbă începe să răsară, ciuperci, melci…

Pădurea ne-a oferit și câteva provocări: așa am trecut peste cea mai dificilă porțiune a acestei ieșiri.

Cum prindea câte un moment propice, cum trecea la acțiune. Și-a prins… o grăăămadă de experiență

Indiferent de anotimp, câinii au nevoie de activitate și stimulare, pentru a avea o viață fericită și sănătoasă, iar petrecerea timpului în aer liber, reprezintă un mod excelent de a îmbunătăți starea de sănătate a câinelui: de obicei când ies din casă la trasul de lesă, el controlează plimbarea, merge în fața mea și eu nu fac decât să-l urmez dar... în plimbarea de azi, eu am controlat fiecare pas, iar Maxx a fost foarte ascultător! Câinele trebuie să fie supus iar în cele două plimbări, asta am simțit. 

Am coclăurit-o și la ieșire din pădure, m-am împregnat cu liniştea de pe câmpuri. Câmpuri ce se scufundau în liniștea amurgului cald de martie.

Eu mă plimb liniștit și meditez, iar el aleargă, la 1 metru sau 2 de mine, apoi îl pun în rucsac și plecăm acasă. Alergatul si plimbatul lui Maxx a fost până la lăsarea serii, până când acesta a devenit foarte obosit și s-a întinde pe jos. 

Și chiar dacă în momentul ăsta nu am vreun offroader cu mine, asta nu înseamnă că nu m-am bucurat și nu mă bucur în continuare pe terenuri mai mult sau mai puțin accidentate. 

Fereastra prin care privisc spectacolul serii.

Finalul nu s-a lăsat prea mult așteptat: umbrele nopții se-ntind și liniștea vine din ceruri. 

La revedere iazuri, cu văi, culori seducătoare şi lumină mângâietoare! 🙂 Mersul pe jos este perfect pentru menținerea sănătății și a unei vieți fericite, un antidot puternic împotriva stresului, în plus, iți creează și o stare de bine. Și parcă mersul e mai plăcut atunci când te însoțește animalul de companie, nu? Am fost în pădure și ne-am întors mai înalți decât copacii🍂🍂🍂!M-am întors acasă cu tolba plină de imagini memorabile. Bineînţeles că am câştigat mai mult decât nişte imagini care încântă ochiul. Per total, plimbarea a fost un moment relaxant atât pentru Maxx cât și pentru mine, bucurându-ne unul de altul. Iar dacă din tot ce-am povestit și ilustrat până acum nu ți se pare că ieșirea asta ar fi fost foarte provocatoare, pentru Maxx a fost excelentă.

De la o ieșire la alta. 

Foarte aproape de casa noastră, este locul unde mergem poate cel mai des. Sunt băncuțe ici și colo, dar și locuri generoase unde se poate întinde pătura de picnic. Zâmbetul ştrengar și cald al soarelui m-a luat ușor de mână și m-a scos din nou din casă.

 Așadar, păstrez călătoria proaspătă cu o varietate de rute între casă, Parcul Uzinei și pădure. Aceeași pădure Bistra. Mă bucur de primăvară pentru că îmi dă posibilitatea să ies din casă și vremea este potrivită pentru plimbări.

Debutul turei a fost prin cartierului Plopi, apoi pe viitoarea centură a orașului, folosind bicicleta iar pentru cățel am folosit un rucsac pentru ca totul este sa fie în regulă și ca micuțul să fie capabil să mă însoțească pe tot traseul de pădure. De ce-am luat-o într-acolo?

Păi e simplu: la doar câțiva kilometri de mers cu bicicleta, un alt fel de tărâm te așteaptă să-ți bucure ochiul.

Pe drumuri între câmpuri…Centura orașului încă în șantier...

Din nou prin pădure, Acolo unde se termină asfaltul, începe aventura... cu entuziasm. De data  asta prin locul unde anual are loc festivalul de muzică, Codrufestival. 

Nu-i de mirare că aici are loc anual festivalul de muzică! Pădurea Bistra este un loc splendid în care te poți încarcă cu energie.

Forest bathing! Dacă ești în căutare de relaxare pură nu-i nicio problemă! În tot acest spațiu verde vei găsi numeroase locuri numai bune. Drumul nu are neapărat o destinație, te plimbi de dragul plimbării 😊. Astfel de excursii trebuie adaptate cățelului și nevoilor sale de mișcare liberă. Așa că distanța pe care o parcurg e decisă de micuțul patruped. 

(Re-)Descoperire. Același panou care interzice intrarea în pădure (până la amenajarea ei în pădure-parc), îl întâlnim si aici!

Până să intrăm în pădure m-a cam bumbăcit vântul. După ce-am intrat printre copaci, vâjul s-a domolit deplin căci oricât bătea la porțile pădurii, n-a reușit nici c-un milimetru să strice plăcerea noastră.

Și dacă tot a venit vorba de pădure, când ne-a văzut atât de puși pe treabă, aceasta s-a decis să ne încerce hotărârea, de la cele mai populare trasee, până la cărările ascunse.

Pentru bicicliștii de offroad poate fi o variantă destul de potrivită.

Văzduhul e plin de sunete, șoaptele vântului prin copaci se sting ușor. 

Apoi un ochi de apă ne-a ieșit în cale prin pădure…ne acordăm timp, deoarece nu este o activitate pe  care să o facem în grabă. 

Savurăm sunetele, mirosul și priveliștile oferite de natură și lăsăm beneficiile pădurii să ne cuprindă.

Primăvara vine cu zile mai lungi, cu zile călduroase (cum este și ziua de azi), cu muguri și flori. Primăvara aduce speranță *în zile însorite și blânde* și bucurie *că se duce frigul. 

Au și frunzele farmecul lor!!

După un timp micuțul mai încetinește sau nu mai are chef, și facem o pauza astfel încât el să își facă nevoile dar și să poată admira împrejurimile. 

Deoarece câinilor le place să se joace dar și să investigheze, acest joc poate să devină unul dintre preferatele lui. Ce presupune? Ei bine, tot ceea ce trebuie să faci, este să observi când nu este atent și să te ascunzi într-un loc mai greu de găsit.

După cum bine știm, câinii sunt animale foarte inteligente, iar dacă ar putea vorbi, cu siguranță aceștia ne-ar spune de fiecare dată cum se simt și care este starea lor. Însă, cum din păcate micuțele patrupede sunt necuvântătoare, acestea au un mod aparte de a ne semnaliza și atunci că sunt fericite dar și atunci când nu se simt bine. 

M-am dat viteaz aici, fără să știu în ce m-am băgat, dar m-am întors repede

Prin urmare, ar fi fain ca din când în când să ne pierdem și prin vegetația uscată, aici însă era prea deasă. 

Ajunși în inima pădurii... Printre atâtea bălți, crengi și hârtoape am mai strecurat și niște momente de pauză.

Ei bine, la ultima mea plimbare, am lăsat aici un canton forestier. Sunt surprins să văd că în locul lui a răsărit un lăcaș de cult, taman în mijlocul pădurii Bistra. 

Principala atracție a acestui traseu este singurătatea. Liniștea naturii și farmecul locului ne cucerește din plin!

O plimbare în tăcere, cufundată în natură.

Pista de biciclete, ne va duce la Timișoara. 

Râul Bega. O idee de petrecere a timpului liber.

Cicloturismul e din ce în ce mai popular în rândul celor care doresc să descopere frumusețea naturii.

Verdele este stăpânul absolut al locurilor și întâmpină cu nuanțele… 

Balta cu nuferi aflat la marginea comunei Ghiroda, lângă aceeași pădure Bistra.

Tovarășul meu cu urechea pleoștită, ședea pe labe gânditor, și privea câte-un călător...

Desfătare cu apus. Privesc cu coada ochiului cum razele soarelui se juca să obţină nişte efecte minunate.

Semiîntuneric care se lasă după apusul Soarelui. Drumul către casă a fost liniștit, chiar dacă pe pistă.

Soarele abia a apus și cerul e roșu. O plimbare ușoară și potrivită pentru excursiile cu cățeii. Și uite așa într-o după-amiază de joi, după muncă am avut condițiile perfecte pentru o relaxare activă și cu roți în meniu. Am petrecut ore plăcute, în compania lui Maxx.