La maximum o oră de Timișoara
Acesta este un loc foarte drag mie, pe care nu l-am mai vizitat de ceva vreme, un loc în care nu prea ajung turiștii. Pentru că venim după o tură cu zăpadă și destul de grea, din Munții Țarcu (aici), acum am găsit doar un strat mic de zăpadă așternut pe culmile mai înalte. Simțeam nevoia unui weekend relaxant, și o tură mai ușoară, în care să ne și tihnească lucrurile, să nu ne grăbim, și să ne bucurăm la maxim de natură...Astfel că ne-am îndreptat atenția spre Munții Zarandului. Acești munți ne oferă o tură lejeră și cum sunt încă destulte variante, unele mai umblate, altele mai puţin umblate de data asta am ales caalea cea mai accesibilă. Funcție de zăpadă și disponibilitate la efort, vom lungi sau vom scurta tura. Prezentul traseu pleacă din Radna (o localitate componentă a orașului Lipova din județul Arad ). Este unul mai puțin umblat de noi, având ca obiectiv general atingerea unui vârf, care are startul și sosirea în același punct și se parcurge pe poteci și drumuri faine cu peisaje de iarnă. Durata parcurgeri acestui traseu este în funcție de condiția fizică și experiența de munte a fiecăruia, putând fi parcurs în 4-5 ore, pe o distanță de aprox. 16 km. O tură de iarnă este un bun prilej pentru a-ți umple plămânii de aer „tare” de munte, pentru a-ți încărca „bateriile” pentru o nouă săptămână de muncă. Un detaliu important pentru cei care doresc să parcurgă acest traseu, este lipsa unui izvor, de aceea ar fi bine să vă aprovizionați cu necesarul de lichide.
Fiecare anotimp este ideal pentru drumețiile pe munte alături de gașca de prieteni.
Este o zi superbă, soarele e sus pe cer şi la 09:20 luăm direcţia spre înălțimi. Fără alte introduceri, pornim pe un traseu turistic care se poate face tot timpul anului, indiferent de sezon (cu condiția să te asiguri că ai în rucsac echipament de drumeție perfect adaptat condițiilor).
Plecarea se face pe lângă biserică, se urmărește marcajul Bulină Albastră care urmează o potecă largă, cu aspect de drum forestier. Tura ne poartă pașii pe creastă și spre vârful Izvorul Iovului unde am mai fost, aici. Se poate ajunge din mai multe direcții, dar traseul ales de mine de data asta a fost unul diferit, pe care nu am mai urcat.
Şi uite aşa începem urcarea prin pădure. Traseele sunt prietenoase chiar și pentru începători.
Prima parte a traseului este ceva mai solicitantă în rest vom depune efort mai susținut doar pe unele porțiuni ale acestui traseu...Un traseu ideal pentru cei ce vor să îi facă pe cei mici să descopere farmecul naturii.
Paul a venit cu băietelul lui! E micut pentru o astfel de aventură, dar atunci când nu va mai dori să mergă pe jos, va putea savura priveliștea de sus dintr-un rucsac special care va sta pe umerii lui Paul. Până la urmă, cu toții suntem niște copii la un anumit nivel. Iar dacă simțim că nu mai suntem, ar trebui să încercăm să ne aducem aminte.
Nu este foarte multă zăpadă până aici, nu-s condiții 100% de iarnă, însă asta mă bucură.
Ieșim în sfârșit din pădure și avem primele priveliști..
Pe această urcare este esențial să nu uităm să privim înapoi. De aici e cea mai frumoasă priveliște de pe tot traseul și merită fiecare efort. Doar nebulozitatea atmosferică te poate opri să scrutezi orizontul până la mari distanțe. Urc de atâția ani de zile, și parcă merg de fiecare dată pentru prima dată. Bucuria e la fel ca în prima zi.
Când am ajuns în acest punct mi-am dat seama că ar fi fost o mare uimire să fi ajuns aici din sens opus. Pe de altă parte, venind din sens opus am fi mers cu soarele în față. Eh, plusuri și minusuri. Dar, oricum o dai, tot frumos e :) O iarnă timidă în munții Zarandului. Un februarie în care zăpada aproape lipsește la altitudini mici. Lipsește zăpada dar nu și diversitatea peisajelor.
Pe urcare, pe Muchia Lungă, am găsit urme, acest traseu fiind totuși destul de umblat.
Drumul păstrează același aspect până la intrarea in pădure
Urcarea este destul de domoală și neobositoare. Este un loc numai bun de plimbare pentru cei mici și de a îi învăța cu muntele. Ai parte de privelisti spectaculoase și nu este foarte solicitant.
Continuăm urcarea până unde putem poposi pentru belvederi.
Într-un final, ajungem pe un vârfuleț, unde ne bucurăm de panorama spre toate zările. Toate se văd de aici. Mai întâi privim spre sud unde priveliștea e foarte frumoasă. O nebunie să stai o vreme și să te minunezi!
Zona este presărată cu multe poteci ce vin din stânga sau din dreapta, motiv pentru care trebuie o atenție sporită. În caz contrar, drumul te va duce prin zone diferite iar traseul se va dovedi extrem de dificil de dus până la final. Partea bună la acest traseu este că ai mai multe șanse de retragere înapoi spre Radna, pentru a scurta traseul în caz de nevoie (vreme rea, accidentare, oboseală sau alte motive), cea mai importantă fiind cea din zona Vârfului izvorul Iovului...Dacă lucrurile ar fi arătat mai rău, am fi scurtat pe oricare din drumurile din stânga sau din dreapta.
Traseul continuă urcând ușor și plăcut iar pe măsură ce înaintăm, deslușeam cu greu marcajul, cat pe ce să mergem pe un drum greșit, însă cu un GPS te poți descurca ușor.
O scurta pauză! Ceaiul cald din termos e numai bun, suficient de fierbinte cât să-l pot bea fără să-l răcesc cu zăpadă! Aaaaa, ce bun e!
Trebuie să mărturisesc că și pădurile Zărandului sunt racolate de ATV-uri și motoare. Urmele lăsate de ele sunt peste tot.
Avem deja puțin peste patru ceasuri de când suntem pe traseu și ne apropiem de finalul urcușului de unde urmează să ne întoarcem. Îmi era deja foame și mai mergem doar puțin până la drumul de întoarcere unde ne-am decis să facem o pauză de masă. Totuși, dacă urmezi drumul care merge mai departe spre nord, vei ajunge la vârful Crucea Țiganului.
Nu stăm mult! Timpul zboară parcă prea repede. La întoarcere puteți urma drumul către valea Șoimoșului luând-o pe poteca din stânga și astfel să schimbați traseul. Puteți face o trecere scurtă pe la Cetatea Șoimoș, dacă aveți timp.
Apusul nu a fost chiar cel mai spectaculos, așa cum ne-am fi așteptat noi, dar a fost unul plăcut.
Drumul de întoarcere ne-a trecut mai aproape de Cetatea Șoimoș, spre care am fi vrut sa mergem dacă avem mai mult timp la dispozitie, dar am lăsat-o pentru alta dată.
O vedere mai amplă, având în planul apropiat dealul Cioaca Tăutului pe care se află Cetatea Șoimoș, la 2 km NE de Lipova. A fost construită după primele invazii ale tătarilor în zonă și este atestată documentar din anul 1278. Accesul la cetate se face destul de uşor, poteca şerpuieşte pe spinarea dealului urcând o pantă abruptă dar accesibilă. De la poalele dealului până sus în cetate se fac cam 20-30 de minute.
Aproape de finalul traseului avem o frumoasă perspectivă asupra Lipovei
...dar și a Văii Mureșului
Cu atenție poți vedea Mănăstirea Radna. Acolo trebuie să ajungem
De pe drumul de culme cotim ușor dreapta spre SV si finalizăm cu o coborâre spre vale.
Cu câteva sute de metri, până să ajungem în vale, gheața de pe potecă ne-a pus ceva probleme, astfel că am fost nevoiți să folosim colțarii din dotare. În maximum o oră de pe vârf, din locul în care am făcut bucla de întoarcere, am ajuns la Radna. A fost a plimbare care a mers ca unsă.
Sperăm că ți-a plăcut acest articol și în cazul în care acestă drumeție iți trezește pofta de aventura, te invităm să descoperi locurile, și multe altele! Garantăm că se lasă cu amintiri frumoase și povești de neuitat! Zarandul rămâne o frumoasă provocare în continuare pentru că îți oferă condiții diferite, de la sezon la sezon. Drumurile forestiere sunt de vis.. Când am făcut noi acest traseu, la început de Februarie a fost o zi superbă, cu soare, cu liniște, cu peisaje pitorești, culori superbe de iarnă. O plimbare frumoasă, tihnită. Chiar dacă drumul dus întors are cam 16 kilometri, micile urcușuri și coborâșuri m-au obosit un pic.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.