O zi prin nori, și pe deasupra lor...
Profitând de vremea excelentă de la mijlocul lunii decembrie, am ales Masivul Retezat ca destinație și ne-am pornit la o drumeție (pentru una din obișnuitele acțiuni de iarnă), să descoperim împreună cât de frumoasă și interesantă poate fi iarna pe munte! În noiembrie nu am reușit să mai ajung pe munte. Motivele au fost diverse. Fie vremea neprietenoasă pentru drumeții în siguranță, fie altele ce m-au ținut pe acasă în weekend. Pur și simplu așa a fost să fie. E tare frumos iarna la munte, asta e clar! Faptul că lucrurile sunt mereu diferite are și o parte foarte bună: poți alege să mergi acolo unde găsești ceea ce e potrivit pentru tine. Și munte iarna nu înseamnă doar schi - înseamnă foarte bine și drumeție! Din capul locului, țin să precizez că drumeția este un sport frumos datorită simplității sale. Pentru o excursie (de o zi) ca și aceasta, există câteva avantaje: nu e nevoie să investești prea mult în echipament. O pereche bună de ghete, parazăpezi și un rucsac în care să ai haine potrivite (care te pot menține cât mai uscat), poți porni oriunde. De la transpirație dar și de la umezeala din exterior poți avea probleme. Pe scurt, un echipament potrivit face o mare diferență. Vrei trasee cu gheață sau zăpadă abundentă? Sigur se găsește un munte, atunci pot exista situații când fără rachete sau colțari nu poți avansa - sau cel puțin nu poți parcurge traseul în întregime, așa cum ți l-ai fi dorit! Rachetele se atașează pe bocanci și te ajută să rămâi la suprafața zăpezii, fără să te afunzi la fiecare pas. Nu tot timpul sunt utile, există riscul să le cari mai mult în spate decât în picioare uneori și nu-s deloc ușoare, dar am avut destule ture la care nici măcar n-aș fi putut ieși din pădure fără ele. De aceea e foarte important să îți alegi și calculezi cu grijă traseul și timpul de mers - mai ales că pe timp de iarnă, ziua e mai scurtă iar multe ture se pot termina pe întuneric!
Nu-i bai, hai la drum! Turele de o zi pot fi minunate și utile - chiar și fără să ajungi pe vre-un vârf.
Si chiar dacă începutul de iarnă se dovedește a fi zgârcit cu zăpada, munții Retezat ne-au primit și de această dată cu brațele deschise. Lipsa zăpezii ne inspiră o atmosferă de toamnă. De-ar fi început de Noiembrie, nu ne-am supăra, dar e Decembrie și vrem zăpadă! Aceste mici observații nu diminuează însă cu nimic frumusețea peisajelor pe care le străbate drumul. Oricum ar fi vremea, cu siguranță ne vom bucura de traseu.
Am ales traseul din Cârnic care urcă spre cabana Gențiana (1672 m) și mai apoi la Cabana Pietrele (1480 m). Este un traseu frumos și ușor, care poate fi făcut în orice anotimp deoarece nu ridică nicio problemă. Fiecare tură trebuie analizată în funcție de condițiile din teren (știute sau preconizate). Dacă te arunci prima oară direct spre vârfuri iarna, s-ar putea să nu fie cea mai reușită excursie. Nu zic că nu se poate, spun doar că mi se pare mie mai înțelept să începi treptat pe trasee potrivite și de preferat când se anunță vreme bună...
Prezența zăpezii și/sau a frigului ar fi schimbat puțin situația! Zăpada, oricât de puțină ar fi ea pe potecă, tot necesită energie suplimentară pentru a fi traversată - iar viteza de deplasare scade - oricât de antrenat ai fi. De aceea e foarte important să îți alegi și calculezi cu grijă traseul și timpul de mers – mai ales că iarna, ziua e mai scurtă! Iar de aceste aspecte trebuie ținut cont tot timpul
Pană aici se ajunge foarte ușor, cu mașina din Ohaba de sub Piatră, trecând prin satele Sălașu de Jos, Sălașu de Sus, Mălăiești și Nucșoara. Am lăsat mașina în parcarea de la capătul drumului, ne-am echipat rapid, ne-am pus rucsacii în spate și am pornit la drum foarte entuziasmați.
După cum se știe, Cârnic este una dintre porțile de intrare în Parcul Național Retezat.
La pornire suntem însoţiţi de o ploaie măruntă, astfel că mergem într-un tempo mai lent. Nu m-am încărcat cu prea multe bagaje, pentru a nu îngreuna prea mult rucsacul. Ceva de mâncare (la îndemână), dulciuri și un termos cu ceai cald (foarte important!) dar și o sticlă cu apă au făcut deja rucsacul destul de greu. Deshidratarea pe trasee lungi este periculoasă iar nevoile de apă depind în general și de greutatea pe care o ai.
Urcare constantă pe forestier chiar dacă la început e mai blândă, prin pădure urcă destul de susținut.
Am trecut pe lângă indicatoarele ce ne informau direcțiile în care o puteam lua. De aici, am luat-o la spre stânga în locul în care putem vedea cascada Lolaia, foarte frumoasă când debitul de apa este foarte mare .
începusem să coborâm ușor spre cascadă pe niște trepte din lem ude care mai și alunecă
Aici ne facem mai comozi, pozăm, filmăm și ne bucurăm pe îndelete. Cascada Lolaia ne surprinde și de data asta prin căderea ei spectaculoasă.
Ei sunt toată gașca.
Condițiile meteo se pot schimba de la o oră la alta și diferă de la un traseu la altul – sau chiar și pe același traseu, de dimineață până seara. Una e să mergi iarna fără zăpadă la 0 grade, alta e să mergi când sunt - 10 grade, viscol și un strat de 10 cm de zăpadă.
Prima parte a traseului am străbătut-o pe un foretier pe o pantă mai lină. Ne-a prins tare bine, acest gen de efort.
Pauză de ceai! Ne mai odihnim din loc în loc în special în locurile amenajate de pe traseu. Pe traseu vom mai găsi zone amenajate pentru popas.
Pe la aproximativ 3,5 km de Cârnic, drumul marcat cu banda albastră face o curbă mare la dreapta (curba Soacrei), variantă care duce la Pietrele
Traseul este destul de ușor până aici, atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere al distanței și al timpului parcurs. Cu toate acestea ai nevoie de bocanci destul de serioși (cu talpa aderentă) pentru că vei merge în mare parte pe bolovani, iar dacă plouă poți aluneca foarte ușor.
De aici peisajul a devenit din ce în ce mai spectaculos.
Muntele este în continuare învăluit în ceață și nici o speranță la vre-o schimbare.
Urmăm poteca schițată spre cabana Gențiana (triunghi albastru)
Trecem Valea Stânişoara la confluenţa cu Valea Pietrele şi începem urcuşul pe lângă pârâul Pietrele urmând marcajul triunghi albastru ce urcă spre Genţiana.
Trecem și al doilea pod de lemn, apoi intrăm în linistea pădurii
Privire spre aval
Între cele două podețe și Cascada Maria Magdalena, traseul Triunghi Albastru intersectează poteca marcată cu Triunghi Roșu, care vine dinspre Cabana Pietrele și merge spre Lacul Galeș, (3h, timp de vară). De aici, traseul urcă prin pădure
Traseul este destul de antrenant și merge în mare parte prin pădure
În munți mai înalți implică un efort mult mai mare. Cu cât urci mai sus pe munte, cu atât vei simți nevoia să iei mai multe pauze.
Aici am găsit micuța cascadă Maria Magdalena.
Pe munte iarna poate fi, aș spune „ca-n povești”, dar poveștile sunt inventate, pe când muntele e real - și de multe ori… mai frumos ca-n povești.
De subliniat faptul că în zona a apărut o măsuță din lemn și două băncuțe din bușteni, semn că totuși se mai face câte ceva și din perspectiva amenajărilor turistice.
Stăm câteva momente și la micuţa cascadă Maria Magdalena. Opririle de 5-10 minute sunt cele mai indicate.
Un loc liniștit numai bun de relaxare unde puteti savura ce aveti in rucscac.
La câțiva metri mai sus de cascadă traseul intersectează marcajul Triunghi Galben, care vine de la Cabana Pietrele și merge spre Șaua Pelegii pe la Tăurile Valea Rea. (2/½ - 3h, timp de vară)
De la Cascada Maria Magdalena se mai fac cca 5-10 minute până joncțiunea cu marcajul Bandă Albastră care vine de la Cabana Pietrele. De aici se intră din nou pe marcajul Bandă Albastră, iar în alte 30 min se ajunge la Cabana Gențiana.
Condițiile pe care le întâlnim pe poteci se schimbă mereu, uneori devin mai ușoare, alteori mai grele.
Tot timpul ochii cerceteaza terenul, căutând locurile prin care vom păși
Urcarea prin pădure e mai abruptă, “Panta Prostului” este foarte solicitanta. Pietrele sunt alunecoase, trebuie în anumite locuri să traversați bolovani uriași, să vă ajutați cu tovarășii de drum.
În terenul accidentat foarte înclinat, dacă e necesar se vor utiliza și mâinile pentru păstrarea echilibrului, dar toate aceste situații dificile dau farmec drumețiilor.
Pe unele trasee e știut faptul că apar zone de ghețuș uneori – care pot deveni periculoase. De aceea, echipamentul necesar pentru drumeții de iarnă trebuie să fie și el adaptat la condițiile pe care le vom întâlni. Niște accesorii anti-alunecare (colțari care se montează pe talpa bocancilor), pot da un plus de siguranță pe potecă. Eu ii consider obligatorii la majoritatea turelor de iarna, chiar daca nu tot timpul ajungi să-i folosești. Mai contează foarte mult și să știi să pui pasul, să calci, să ai încredere în bocanci. Riscul de alunecare e foarte mare.
Pas cu pas (pe Valea Pietrele) am ajuns în mijlocul Munților Retezat, la Genţiana, o cabană primitoare, unde mereu este cineva și ești întâmpinat oricând cu un ceai cald, o vorbă bună, un adăpost și mai presus de toate o priveliște ce-ti taie respirația. Ne-a luat ceva mai mult ca să ajungem la cabană decât cele două ore și jumătate-trei estimate. Accesibilitatea cât și ascensiunea ușoară face din acestă cabană la îndemana tuturor ce doresc să ajungă pe Vârful Peleaga, Curmătura Bucurei sau Bucura II.
...am făcut și un popas la cabană înainte de a ne întoarce pentru un ceai cald..
În sala de mese pregătiți deja de plecare după ce domnul cabanier, ne-a întâmpinat cu ceai. Am fi vrut să stăm mai mult, dar am poposit mai bine de jumătate de oră timp în care am și mâncat.
Avem prima panoramă într-adevăr frumoasă cu vederi spre creste 🙂 Peisajul este greu de descris în cuvinte, pentru că ești înconjurat de unii dintre cei mai înalți munți din România. Cei ce mai au putere pot pleca mai departe, poteca continuă spre creasta principală a masivului trecând pe lângă lacul Pietrele, de unde privirea se va delecta cu Vârful Peleaga (2509m) în stânga, Vârful Curmătura Bucurei în faţă şi Vârful Bucura II în partea dreapta. Exista si un traseu dincolo de creastă, spre sud, unde se află Lacul Bucura, cel mai mare lac glaciar din ţară.
Noi însă, după câteva poze și mai multe minute de relaxare totală, am pornit spre coborâre urmând aceeași potecă.
Având în vedere altitudinea la care ne aflăm a început să se lase răcoarea. Curenții de aer fac ca temperatura resimțită să fie mult mai mică decât cea reală.
Am ales să ne întoarcem pe la Cabana Pietrele.
Indiferent cât de obișnuit ești cu drumețiile montane, picioarele tot vor suferi în timpul unor drumeții mai lungi. Mersul în coborâș trebuie sa fie un mers elastic ca o balansare a corpului când pe un genunchi când pe celălalt pentru a absorbi energia produsă de cădere.
Am coborât pe același traseu până în acest loc. Am fi mers direct spre Cârnic, dar, daca tot avem timp, ar fi păcat să nu facem o trecere scurta și pe la Cabana Pietrele pentru a mai lungi puțin.
Am ajuns și la Cabana Pietrele
Cabana Pietrele iar în spatele ei si Cabana Stânişoara (nu se vede), situate în inima Parcului Național Retezat, la 1480 m - Poarta Nordică de intrare în tărâmul Marelui Retezat.
Găsim cabana închisă (la fel de părăsită) cum era și la ultima noastră tură cu toate că în perioada estivală a funcționat.
Aici poți ajunge doar pe jos, urmând traseul ce pornește din Cârnic
Aici se zăreste și Cabana Stânişoara.
Pârâul Stânișoara
Fostul centrul de informare Pietrele si Salvamont Hunedoara, pe poteca spre Cabana Pietrele Retezat.
Mai departe traversam un sir de cabane spre drumul forestier
Dacă dorești să înnoptezi în aceată zonă în perioada de iarnă nu ai nici o șansă, nu este nimeni iar cabanele sunt închise. Este necesar să urci pană la Gențiana, singurul loc unde există cabanier și se poate înopta.
Refugiul Salvamont Pietrele
La întoarcere am întâlnit și alți pasionați de călătorii care urcau 😊 Am evitat să folosim așa-zisele "scurtături ", au fost vre-o două, preferând forestierul. Putem câștiga timp. În concluzie nu ne abatem de la traseu și încercăm să respectăm marcajele turistice. Nu am mai fost în Retezat de ceva timp și indiferent cât de obișnuit ești cu drumețiile montane pe aceste poteci, picioarele tot vor suferi în timpul unor drumeții mai lungi, iar gleznele și genunchii vor da semne de oboseală. M-am bucurat de potecile și drumurile uscate cât am putut. Un traseu montan conține și porțiuni tehnice (rădăcini, bolovani, urcuș pieptiș, coborâri abrupte). Cei 16+km, cu o diferență de nivel de 600m, și-au spus cuvântul când am ajuns la mașină, răsuflând ușurați că am terminat tura cu bine.😁 Am avut parte de o toamnă prietenoasă, cu vreme prielnică pentru drumeții, și credem că următoarea noastră ieșire va fi pe zăpadă! SPER!
.jpg)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Părerile dumneavoastră.