Pe lunca si prin zavoaie

La doi pași de Timișoara

Ehe, și iată că la doar două luni de la ultima tură, am căutat cu încăpățânare să ajung din nou aici, în Lunca Timișului.
Cred că are cumva legătură cu senzația de libertate pe care o oferă natura, dar și provocat să înfrunt "ploaia", aerul și să las gândurile să zboare în voie. Ador sentimentul de libertate pe care ți-l oferă o bicicletă; este un aliat de seamă, fie că ne referim la periplul zilnic între casă și serviciu, fie că vorbim despre traseele cu priveliști minunate pe care ni le oferă împrejurimile. Toată puterea de a ajunge din punctul A în punctul B stă numai și numai în picioare (și în voință). Nu trebuie să aștepți după niciun tren sau autobuz care nu mai ajunge. După ce îmi pregătesc rucsacul și iau un mic dejun zdravăn, o pornesc la drum.
În mod normal mă trezesc odată cu soarele,  dar trecuse de ora amiezii când, în cele din urmă, m-am pornit. Aveam de traversat orașul de la nord la sud...Poate sună banal, dar la fel ca orice lucru pe care îl iei de la zero, cea mai grea parte este… începutul. Facem planuri. Ajungem undeva și ne gândim imediat încotro s-o luăm, ne răzgândim, mergem mai departe. Complicăm totul. 

Din spatele Ghidonului

Dar dacă îți place fotografia, și dacă peisajele frumoase reușesc cu succes să-ți smulgă atenția, fă-ți o favoare și dă-ți o șansă.

Începutul chiar dacă pare complicat el pur și simplu începe… Dacă cu alte ocazii am făcut traseele din imediata apropiere a Girocului sau a Urseniului, de data asta abordarea  a fost dinspre Chișoda, pe la poligon. Oraşul rămâne în spate, iar verdele îi ia locul. După ce trecem de poligon, peisajul superb poate fi admirat cu mare atenţie: drumul favorizează din plin acest lucru.

După ce simți roțile cum se învârt, ai impresia că aduc cu ele tot impulsul de care ai nevoie și în curând te trezești cu convingerea că nimic nu ar fi mai greu decât să te mai oprești vreodată. 

În zare, cerul crează iluzii optice, dându-ţi impresia că a plouat recent. Nici vorbă de ploaie însă. Nu încă. Săptămâna a fost însoțită de o vreme destul de neprietenoasă cu cei care plănuiau să călătorească prin tară.

Fiind un drum de pământ și iarbă, asta înseamnă și că e total lipsit de trafic, mașinile văzându-se undeva departe la linia orizontului.

În depărtare, un cartier nou a răsărit de curând. Dar ce case! Vile de-a dreptul!

Un cer care nu se mai termină, un gri

În locuri ca acestea, nu-ți rămâne decât să te bucuri de drum. Cu siguranță, drumurile de pe câmp nu sunt tocmai netede ca-n palmă © deservesc cu precădere circulaţiei locale, compusă din utilaje agricole, camioane sau caruțe.

Iată-mă ajuns la Mănăstirea de la Șag. De aici povestea continuă spre Râul Timiș, iar porțiunea de când traseul intră în pădure poate fi foarte ușor asemănat cu o plimbare în parc, foarte ușor de parcurs.

Privire în spate 

De cum intri în luncă, peisajul se schimba, starea ta se schimba.

Periodic iau o pauză pentru a face poze sau pur și simplu pentru a admira peisajele care mi se întind în fața ochilor. Până nu demult aici era groapa de gunoi a satului.

Cred cu tărie că bicicleta îți oferă ocazia să experimentezi locurile din rândul cel mai din față – peisajele care se schimbă cu constanța cu care bate ceasul, dealurile, apele, mâncarea pe care o descoperi pe traseu și reacția oamenilor care îți ies în cale.

Ajung la un loc de popas amenajat pentru turistii ostoiți de drum. Mă instalez, nu înainte de a privi în jur. Nu e o priveliște obișnuită pentru zonele în care vi să te relaxezi. Ce e mai trist că aceeași imagine o întâlnim peste tot “Bine, dacă vii aici e foarte important să ai apă cu tine sau orice altceva ce vrei să consumi. Nu există posibilitatea de a cumpăra aici. Vestita plaja de la Șag cu terase e de domeniul trecutului

Timișul ne-a bucurat dintotdeauna ochii cu peisajele spectaculoase pe care le oferă. A servit drept loc de relaxare, a creat de-a lungul timpul amintiri prețioase pentru fiecare dintre noi și încă o face.

Locuri de popas se găsesc pe toată întinderea Timișului până la Urseni

Toate aceste locuri oferă priveliști de neuitat

Mai mult, aceste locuri de o frumusețe impresionantă oferă și posibilitatea campării, astfel încât te poți bucura de o noapte liniștită sub cerul înstelat al Timișului de poveste.

Un weekend pe plajă! Cum ți se pare?

Curiozitatea te va îndemna să mergi mai departe.

Unele priveliști de pe malul apei m-au dezamăgit. Chiar dacă sunt construite in locuri izolate nu ar trebui distruse. Oare ce pedepse ar merita cei care devastează și distrug din teribilism sau rea voință

Cam de pe aici m-am întâlnit cu un alt tovarăș de bicicletă (venind din spate), și am continuat împreună distanța până la Bazoș. Am avut plăcerea să schimb două vorbe cu el pentru a afla mai multe despre cum stă treaba cu văzutul lumii din spatele unui ghidon. Am descoperit o persoană curioasă, deschisă și avidă de aventură.

În cale ne stă o turmă de oi și bineînțeles câinii aferenți, iar ciobanu deranjat că trebuie să țină un cîine care ar putea să-i provoace pe ceilalți.

Ciulinul (denumit popular scaiete). O plantă răspândită pe marginea drumurilor, pe câmpuri sau pășuni. 

Drumul continuă în aceeaşi manieră și la întoarcere: gropi, porţiuni rase, dâmburi.

Ajungem în satul Bazoșul Nou. Ne întâmpină un părculeţ (parcul Dendrologic) pe care l-am mai vizitat și cu alte ocazii. Curiozitatea te va îndemna să mergi mai departe, să dai un ocol prin el. La jumătatea drumului, observi turnul și te întrebi dacă poți să urci și tu acolo, sus. O scară de lemn te urcă la primul nivel, apoi la al doilea.

Am petrecut o după-amiază în extrem de primitoare luncă a Timișului. O zi obișnuită de luni ce include aproximativ 60-100 de kilometri străbătuți pe bicicletă, iar asta înseamnă cam 6 ore. La final, îți vei face o promisiune: trebuie să revii. Și un amator poate duce la capăt un astfel de traseu. Momentan, în contextul situației actuale, aceste tururi nu se prea mai organizează. Cu toate acestea, dacă dorești să te bucuri de natură pe cont propriu ”ia fiecare zi așa cum vine. Trăiește-o și bucură-te de ea! Nu încerca să te gândești la ce va fi peste o săptămână. Sau peste o lună. Nu te gândi nici măcar la ce va fi mâine!”.