Hiking & Cycling Adventures

„Pentru că se întâmplă lucruri”, poposim , vorbe, despre un drum frumos.   Î n cea mai frumoasă perioadă a primăverii, trăim vremuri istorice când responsabilitatea personală și responsabilitatea contează. L ucrurile nu sunt întotdeauna așa cum vrem, însă trebuie să ne asumăm responsabilitatea asupra vieții noastre și să nu condamnăm vreo situație sau vreo persoană. Toată lumea e afectată și abia așteaptă să se urce pe bicicletă din nou. Ordonanțele militare din ultima vreme specifică foarte clar condițiile în care se acceptă ieșirea din casă și deplasarea.  Activitățile de zi cu zi, firești în societate, sunt limitate cu aşa-numita distanţare socială. Trebuie să fim prevăzători, mai ales când vine vorba de propia sănătate și a celor dragi.  Ce faci atunci când în fiecare zi, mergi pe acelaşi drum, nu pentru că aşa ar fi mai sigur, ci pentru că asta e singura modalitate de a controla lucrurile? Ce faci în unele zile în care îţi dai seama cât de lipsit de control eşti de fapt?  „ Mult

Înc-o dat' prin Lunca Timișu lui A doua în primăvara asta...Acum să mai îndrăznească cineva să spună că nu… dar mai bine nu spun !!!! Prea multe nu am de spus la acest punct deoarece mai toți bicicliștii au pedalat prin Lunca Timișului. Știu, nu este voie să ieșim, se spune asta în fiecare zi. Trăim vremuri ciudate și am zile în care mi se pare că oamenii au pierdut direcția. Toți își dau cu părerea, le știu pe toate, aruncă vorbe cu venin, știu politică, sunt specialiști în sănătate. Sunt tabere peste tot. Pro sau contra vaccinare. Dacă n-ai, Doamne ferește, o urgență, ce naiba să cauți sâmbătă la prânz pe Lunca Timișulu? Păi taman d-aia, că nu e voie.  M-am tot lovit de termenii „stați în casă” sau ”activitate fizică individuală în apropierea locuinței”, dar totul e prea vag, iar noțiunea de ”apropierea locuinței” nu este precizată. Paradoxismul funcționează după regula de inferare care spune "totul e posibil, chiar și imposibilul".  Păi, hai! Că munte nu se poate