O zi plină de energie - Lunca Timisului

Evadare

În ultima perioadă am fost bombardați cu știri despre, izolare. În esență, vorbim de panică și haos la Timișoara din cauza coronavirusului! Știu că e o perioada mai dificilă care necesită precauție și atenție nouă și oamenilor din jurul nostru... să nu dăm crezare tuturor informațiilor care vin pe gratis către noi ci să le fragmentăm, să le discernem și să respectam recomandările date, așa că, în condițiile date, eu vreau să împărtășesc altceva cu voi și anume, primăvara și culorile ei frumoase :) De data asta o tură interesantă, cum stă bine unei deschideri de sezon.
Sâmbătă 21 martie, în timp ce majoritatea dintre noi se autoizolează pentru a ajuta la încetinirea răspândirii COVID-19, eu eram cu ochii pe geam la vremea însorită de afară. Cel mai înfricoșător dușman cu care ne vom confrunta începând de luni este izolarea complectă, mai pe șleau, obligați să stăm în case, așa că profit de ultima zi fără restricții de deplasare (cu speranța revenirii cât mai repede la normalitate) și mă orientez pentru un traseu prin lunca Timișului și satele aferente lui. Plec singur de data asta, iar traseu pe care l-am ales mă va duce spre pădurea Giroc, Șag, Parţa până la Cebza. Întoarcerea este pe asfalt trecând prin mai mai multe sate. O zi se transformă ca prin magie din monotonia statului în casă, într-o aventură în natură. Plec din start cu o stare excelentă de dispoziţie prin locuri deja cunoscute, prin care am copilărit şi încerc să mă bucur de aerul şi liniştea pădurii, biciclind chiar şi în această perioadă. Stiu că e o perioadă mai dificilă care necesită precauţie şi atenţie nouă şi oamenilor din jurul nostru dar, în natură eu mă simt mai în siguranţă decât, chiar şi în faţa blocului!  Așa că bag tare și mă opresc doar pentru câteva poze.
Traseul dus-întors se întinde pe o distanță de aproximativ 93 de km şi include porțiuni specifice de luncă: nisip, bariere de lemn, urcări, coborâri, zone tehnice și zone de viteză, după care, bineînțeles, revin în Timişoara (pe asfalt) prin Peciu Nou, Diniaş, Sânmihaiu Român.  Lunca Timişului este una dintre cele mai pitoreşti zone a pustei Banatului, cuprinsă pe mai multe localitații, iar traseul este abordabil pentru aproape toate tipurile de bicicletă (city bike, mountain bike, mai puțin cursiere).
Este o tură ușoară, nu presupune pante accentuate care trebuie abordate în urcare sau coborâre.

Terapia! 

Plecarea de acasă este întotdeauna un moment complicat, iar inspirația avută în alegerea traseului a fost bună!
Bucuraţi-vă de natură! Nici nu aveți idee cât de bine vă face, fizic și psihic, mai ales după serviciu…uitați-va la mine!

Prima parte se desfășoară pe piste de biciclete sau pe marginea șoselei până în Pădurea Giroc. Cred că mulţi dintre voi aţi fost cel puţin o dată pe malul Timişului.

Traseele dintre idilicele localităţi bănățene sunt ideale pentru ciclism, cu un bun asfalt, trafic extrem de redus și peisaje de basm.

Până aici drumul este asfaltat, dar de aici începe adevăratul traseu de MTB. Urmez digul Timișului, apoi șerpuiesc pe mal, până  la Cebza

Mănăstirea greco-catolică „Preasfânta Treime” din Giroc-Timişoara

Într-o oază de liniște, departe de vuietul urban, o sursă de energie spirituală și repere pentru încercările și surprizele vieții de zi cu zi.

La intrare, un ditai panoul ne semnalizează traseele în zonă. Situat departe de aglomerație, o mare porțiune a locului este ideală pentru camping în sălbăticie și pentru bicicletă. 

Început de primăvară, domnul ne răsplăteste cu o zi strălucitoare. În astfel de zile, căldura este uneori foarte puternică, alteori poate fi chiar răcorosă.

Aici am întâlnit oameni neaşteptat de multi „MESAJUL STAŢI ÎN CASĂ” nu prea a avut efect în această căldurosă zi de primăvară.

Locuri de popas, cu mese și bănci din lemn. Ferit de drum și de zgomot, locul e chiar fain și putem să ne desfășuram pe îndelete, o seară liniștită după o zi extrem de zgomotoasă. Este perioada când pe lunca Timișului sau pădurile din jurul Timișoarei se umplu de oaspeții mai mult sau mai puțin dezirabili, în cea de-a doua categorie regăsindu-se obișnuiții “picnicari”  de week-end, împreună cu omniprezentele deșeuri ce rămân după incursiunile acestora la iarba verde.

Încerc sa notez fiecare emoție și să surprind cât mai multe detalii pe care să le pot apoi reda în jurnalul de călătorie.

Mărginită pe această porțiune de lizierele pădurilor Giroc și Lighed, Lunca Timișului oferă un spectacol vizual deosebit în orice anotimp

De-a lungul drumului sunt însoţit de apa Timişului pe tot parcursul traseului.

Pe-o cărare ca pe două! Traseul 3 Lunca Timișului - Rezervația Pădurea Macedonia, pleacă de la Muzeul Satului Timișoara, prin Giroc și se întinde pe o lungime de aproximativ 51 de kilometri, fiind marcat cu indicatoare ca cel din imagine. Alte drumuri de acces de unde se poate ajunge pe malul nordic al Timișului mai sunt prin Moșnița Nouă-Urseni.

Aici sunt mai aproape de Timiș pe malul căruia am coborât, părăsind urmele de ATV și intrând pe un drum de căruță. Pentru astfel de momente plecăm de acasă, natura nu taie bilet la spectacol, totul e un spectacol aleator și nu știi niciodată ce va urma după următoarea curbă, ce se ridică din iarbă sau ce coboară din zări.

 La malul apei e un loc imens unde se poate sta la plajă. Vedem, auzim, vorbim cu natura, prin urmare, cerul senin stătea solemn și imens sus de noi, cu toată splendoarea sa misterioasă.

Uşor uşor mă depărtez de zona populată şi dau de un „single track”. Ooooo, da ce potecă! Un pic de avânt şi bicicleta zboară :)) Un drum pe care putem să mergem doar cu bicicleta, eventual pe jos. Poteca urcă și coboară pe gâlmele de pe malul apei, şi desigur, trebuie un pic de atenţie 😛. Rampele sunt ușurele, numai bune de exersat schimbarea pinioanelor și foilor.

E liniște, nicio şoaptă, doar sunetele pădurii, şi dintr-o dată printre copaci, un zumzet şi căteva motoare, scutere se întrezăresc, pe dig 😉. Apoi mă intersectez cu un biciclist, iar la scurt timp depăşesc și un grup mai mare de drumeţi. Mi-a placut fain aceasta portiune – forestier care m-a îndemnat să o pargurg mai în viteză, o pădurice frumoasă, și un un bike-trip care m-a binedispus.

Se termină apoi păduricea într-un fel de rarişte şi ajung din nou la apă. Priveliştea este superbă! Timișul se întinde cât vezi cu ochii, îmbrăţişat de maluri înalte şi cu salcii.  

Surprizele s-au ținut lanț în primii kilometri, dar eram și cu forțe proaspete. Ca orice drum de şes, nu este solicitant şi nu impune prea mult efort.

Se merge mai mult pe drumuri de pământ, pietriș şi multe alte elemente demne de o aventură în adevaratul sens al cuvântului... Perfect pentru aventuri şi plimbări cu vehicule off-road, trekking, hiking, mountain-biking în orice perioadă a anului.

Locuri preferate de turiști pentru a fugi departe de agitația orașelor și poluare.

Luând-o pe urmele lăsate de mașini, mă îndepartez de malul Timișului și ies în localitatea Șag.

Dacă gunoaie obișnuite se mai/tot găsesc, mormanele de aici nu e ceva ce vezi prea des în Lunca Timișului – sau nu prin locurile „oficiale” pe unde se plimbă poporul. Anumite comentarii spun că tot ce vedem este făcut cu acordul conducerii Primăriei Șag

De la Șag, poate fi accesat și malul sudic al Timișului prin traversarea podului de pe drumul DN59.

Trec repede prin Șag și îmi continui călătoria

Cum ies de pe dig, traseul se continuă în stânga către apă, şi ajunge, la locul numit „La Băncuţă” şi asta pentru că acolo chiar este o băncuţă (sunt chiar două) unde mă opresc şi şi trag un pic sufletul, fac o poză. Aici obișnuiam să-mi petrec verile la scăldat când eram mic, locul în care am multe amintiri. 

Un loc bun de pășunat situat în lunca unui râu.

Traseul se continuă în dreapta, şi ajunge într-un final în Parţa

Sprijiniți în bâtă, stau la taifas doi ciobani. Îi salut şi merg mai departe.

Căzut pe gânduri....

Cercetările din luncă au descoperit și astfel de locuri mai putin plăcute. 

După treizeci și un pic de kilometri care m-au făcut să beau aproape toată rezerva de lichide am ajuns în preajma localității Parța

Deși dă bine în poze, podul e la fel cum era si acum 35-40 de ani. Pentru a intra în localitate, traversez podul peste Timiș.

Un popas la magazinul din sat unde am făcut ceva cumpărături (nelipsita bere care nu trebuie să lipsească din rucsac😀 ) 

Nici gând să fie flori de primăvară. Peisajul se repetă în mare și singura atracție rămân locurile ascunse.

Timișul este populat cu peşte, fiind o locaţie ideală pentru pescarii dornici de recreere.

Multe dintre drumurile secundare sfârșesc la un mal de apă sau într-o înfundătură chiar dacă la prima vedere par numai bune de explorat.

Fără pic de grabă și cu destule pauze.

Poposesc să savurez o gustare şi să mă bucur de miresmele de primăvară. E liniște. Se aud păsări.

După scurta pauză de energizare și hidratare, schimb foile și pinioanele și încep să dau din nou la pedale.

E liniste. Nicio şoaptă, doar vântul şi sunetele pădurii, și prin toată liniștea asta un zumzet de motor.

Temperatura a mai scăzut câteva grade iar vântul se simte destul de tare. 

De aici se deschide o panorama larga peste Timiş şi câmpurile întinse. O câmpie foarte mare, care se întinde dincolo de orizont. 

Opresc la o poza la podul peste Timiș și apoi mă înscriu la dreapta spre Peciu Nou. Se pare că prima variantă a reușit. Voi finaliza acest tour pe șosea pentru a rămâne cât de cât în contact cu societatea-măcar la acest nivel, de-a trece pe lângă ea. În fine, m-am pus pe pedalat până la prima intersecție.

De la dig am am ținut-o glonț până la prima intersecție cu un drum principal, făcând dreapta spre Peciu Nou. De aici am avut parte numai de drumuri asfaltate, uşor circulate.

Desigur, odată ajuns în Pecu Nou, nu se putea să nu mă opresc la magazinul "Doi Pași", un moment bun de hidratare (mai beau o bere), cu toate că nu mai e voie la terasă! Ei na...  😀 

Am promis că o beau repede... si asta urmează să fac!

Gata cu pauza. De aici pedalez pe marginea șoselei, peste câmp, pe drumuri mai puţin circulate, către Sânmihaiu Român. Astfel o iau pe primul drum la stânga, şi trec prin sate modeste, liniştite şi mă bucur de peisajul de primăvară. Pomi cu ramuri pline de flori, străjuiesc uliţele golase de prin sate.

Urmărind mai departe drumul ajung în Diniaş, apoi în Sânmihaiu Român, traversez podul peste bega şi continui pe lângă apă. Finalul a însemnat contactul cu pista de biciclete, ajungând de unde am plecat și anume Timișoara. 

Am ajuns și la popasul de la Livada Bănățeană - Sinmihaiu Roman, dar este închis

Vântul, mereu cu aceiaşi putere şi încăpăţinare, îmi suflă drept în faţă și mă făcea să mă gândesc la cum să fac să ajung mai repede acasă.

Plin de satisfacția petrecerii unei zile însorite, la intrarea în oraș, o perdea groasă de nepătruns se lăsase anume parcă să închidă vederii tainele bolţii cereşti. 
Mă întorc acasă fugărit de o furtună, dar nu mă tem de ploaie, care nici măcar nu e foarte puternică - nu prea eram echipat pentru asta, însă savurez senzaţia.

Şi uite așa s-au adunat 93 km.
Trasee de bicicleta la o aruncătură de băț de oraș, care pot fi parcurse într-o după amiază de primăvară, vară și chiar toamnă, asta însemnând 2-3 ore de plimbare, fără a vă prinde noaptea pe traseu. Important este să ieşim şi să explorăm.
Pentru mine acest traseu este o oază de liniște și frumusețe, peisajele și apa crează o imagine de poveste, parcă ruptă de realitate. O zonă ideală pentru weekend, putând campa cu cortul, dar și oportunități de plimbări recreative sau tot felul de alte activități. Are tot ce îşi poate dori un mtb-er (biciclist de offroad). 

Petreceți-vă și voi timpul într-unul din cele mai pitorești zone din apropierea Timișoarei. Vă veți încărca bateriile, vă veți odihni, veți întâlni oameni faini dar veți face și mișcare. Vă veți bucura de peisaje pitorești, de păduri de foioase dar veți și pedala, pe trasee ce vă vor purta de-a lungul râului Timiș.

Pană vom putea din nou face aceste lucruri, depinde de noi toţi să încetinim răspândirea epidemiei de COVID-19. În această perioadă, toată lumea, inclusiv tinerii şi oamenii sănătoşi, ar trebui să evite adunările cu un număr mare de oameni. Vom trece cu bine peste toate și ne vom bucura iar, mai frumoși și mai sănătoși!