Yummi Tour

Slănină friptă la jar.
E adevărat, aceasta nu e o reţetă, ci mai degrabă o poveste.
Curiozitatea ne face să căutăm experienţe şi locuri inedite, altfel nu ne-am afla împreună aici, eu scriind despre destinaţii şi trăiri, tu citind. Dar sunt sigur că ai trăit şi tu momente în care ţi-ai dat seama că, din perspectiva unui adult, iei lucrurile de-a gata, fără să mai întrebi „de ce?” sau „ce e asta?”. 
De data aceasta, prognozele erau clare! Săptămâna următoare vin ploile, aşa că e un fel de... bate fierul cât e cald, dând curs chemării lui Mircea la o tură de bicicletă și la un brunch cu slănină friptă, pe potecile uscate din zona de dealuri de pe lângă Timişoara. Oricum perioada asta de vreme stabilă şi uscată este atipică pentru toamna timişoreană, aşa că merită exploatată. După pregătiri și mic dejun, am pornit în tuă pe lumina dimineții.
Punctul de întâlnire/plecare a fost în parcul uzinei (Stoneheage) la ora 9.15 iar traseul urmând a se stabili de acord comun la locul de întâlnire... Așadar, mă întâlnesc și cu ceilalți călăreți (Mircea, Forin Alida şi Caius) și, după ce s-a stabilit ce şi cum, plecăm către Ghiroda, apoi pe dig către Remetea mare până la Ianova. Prima noastră oprire după un început relativ ușor este la un mic magazin la care ne oprim de fiecare dată când ajungem la Ianova. Cel mai bun loc pentru a lua o cafea sau o bere înainte de a continua mai depate. Plecând de la magazin, ne-am mai oprit doar la Bencecul de Sus, tot la un magazin de unde ne-am luat cele necesare pentru fript. Ni s-au intersectat drumurile şi cu alţi biciclisti tocmai când ne pregăteam să plecăm. Câteodată, cu unii stai mai mult de vorbă iar cu alţii deloc. La scurt timp după ieşirea din sat, drumul de pietriș ne-a dus până la liziera pădurii unde ne-am propus să facem popasul, apoi am aflat că Mircea a mai fost şi în urmă cu un an la fript de slănină tot în acest loc. Deși ziua de azi nu a fost foarte lungă, a fost totuşi faină. Mi-am dat seama câte noutăţi îmi ascunde încă natura şi lumea din jurul meu.

Mai jos, galerie foto: Sweet september ❤

Zilele încep să semene una cu cealaltă, cu toate că sunt de fapt diferite.

Ziua asta ar trebui să fie mai ușoară, terenul cu mai puține urcușuri și coborâșuri. Drumul a început cu o porțiune dreaptă către Ghiroda, apoi pe dig către Remetea mare.

Locul de care se bucură adesea bicicliștii.

Ianova! Strada pe care este situat magazinul

Drumul de pietriș, către Bencec este destul de bun! Majoritatea traseului printre sate se desfășoară pe drumuri, cu trafic ocazional.

Plimbarea merge strună, păstrând mereu un ochi deschis spre locuri cu potenţial potrivit pentru fript slănină. 

A urmat cea mai mare bucurie a zilei. Facem focul şi aşteptăm până este jar. Fiecare îşi frige singur slănina, se înfig pe bete tăite din copaci, şi se ţin deasupra jarului,  rotind continuu până se frige. Pe vremuri ieşeam mai des la astfel de evenimente, clisă friptă şi pită cu ceapă, picurată, alături de un pahar, două cu pălincă. Nimeni nu se gândea la colesterol sau că este ceva bun. Unsoarea de pe clisa friptă se îmbibă în pâine şi e gustoasă tare, iar ceapa arsă cu unsoarea asta, este fenomenală ( aşa cum se vede în poza, mai sus, între cele două frigărui)... apoi îmbucăm din feliile de pită cu unsoare şi eventual din clisa friptă sau cârnaț.

Am mâncat teribil de bine (şi de mult, vai!). Acum nu spun eu că e cea mai sănătoasă, dar o dată într-o toamnă, de poftă măcar, merge, nu ? 

În jur e pădure, iar noi suntem la liziera ei. E un loc de explorat pe două roţi. Principala caracteristică a acestei rețete e că fiecare îşi frige singur slănina, cu răbdarea şi talentul de care dispune. Mirosul de slănină friptă (sfârâind deasupra jarului) a stârnit curiozitatea a doi câini din apropiere, de pe la o stână. Tot ce a rămas am împărțit cu ei, nu puteam să nu le dăm, aşa că sărăcuții de ei au mâncat pe săturate.

Înapoi pe două roți, ținem pe drumul pe care am venit, în cele din urmă, îl vom părăsi către dreapta pe un drum agricol, după ce trecem de o fermă. Un ocol demn de a explora împrejurimile, ce ne va duce din nou la Ianova.

Coborâm către o altă fermă (stână de oi) de la marginea Ianovei

Ne oprim și la izvor. O sursă importantă de apă pentru drumeți. Continuăm până la Remetea Mare apoi un final mai relaxant al zilei îl avem la Moșnița Veche, la Mircea acasă (traversând Bucovățul). 

Deşi foarte cunoscut, traseul m-a impresionat din nou. Chiar dacă am fost de multe ori prin aceste locuri, am trăit ziua descoperind, cu bucurie şi curiozitate, tot felul de lucruri noi. O amintire de foc, mâncare şi aer liber. 
De obicei, o călătorie nu durează mai mult de o zi şi nu presupune mult efort fizic. Mai exact, este o plimbare relaxantă prin natură care nu necesită multă pregătire înainte şi poate fi practicat de oricine, chiar şi de începători. Eu sper să mai facem o ieşire asemănătoare până nu dă frugul...

Ce ar fi dacă am sta acasă. Cu siguranţă nu am mai avea ce povesti.